5,770 matches
-
până i-a pierdut din vedere în grupul de copii care porniseră cu săniuțele pe drum la deal către poiana din mijlocul satului, fiind acela, locul ideal dintotdeauna pentru dat cu săniuțele . În acea zi cu belșug de zăpadă, pe ulița satului ieșiseră muți copii, cu sănii și câțiva săteni își făceau de lucru pe la porți croindu-și pârtii cu lopețile, pentru că ninsoarea dădea semne clare că va continua. Ningea încă și stratul de nea creștea văzând cu ochii. De mult
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
bob voi fi sub brazda de afară, Dar sus în cer, voi fi lăstar de soi. Chiar și atunci, tăcut, în așteptare, Voi contempla în noapte, liniștit, Căci promisiunea Domnului e mare Și îndurarea Lui nu s-a sfârșit. Pe ulițe e liniște deplină, Natura doarme, totu-i nemișcat, Cuvântul mi-e în noapte o Lumină, El îmi conduce pașii ne-ncetat. Și când nu pot s-adorm, mă rog fierbinte Lui Dumnezeu, să-mi dea din pacea Sa, Să fac din
VORBEȘTE CERUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381859_a_383188]
-
a pune țara la cale, în compania unei pălinci băute pe datorie. Reprezentanții puterii locale se agită și promit „marea cu sarea”, doar în perioada campaniilor electorale. Apoi, liniște... câte o găină mai zburătăcește, din când în când, cotcodăcind pe uliți. Vitele, câte au mai rămas, se întorc de la pășune, spărgând liniștea, cu dangătul de doagă al talăngilor. Vălul înserării îi strânge pe locuitori în case. Pustietatea și bezna stăpânesc ulițele. Sigur, există iluminat public, dar din lipsă de fonduri, acesta
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
o găină mai zburătăcește, din când în când, cotcodăcind pe uliți. Vitele, câte au mai rămas, se întorc de la pășune, spărgând liniștea, cu dangătul de doagă al talăngilor. Vălul înserării îi strânge pe locuitori în case. Pustietatea și bezna stăpânesc ulițele. Sigur, există iluminat public, dar din lipsă de fonduri, acesta funcționează sporadic. Paza obștească, înarmată cu câte o bâtă ruptă din vreun salcâm, își încheie rondul la crâșmă. Stăpâni absoluți sunt doar câinii scăpați de prin curți, care se adună
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > A ÎNFLORIT MĂLINUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului stă ziua potopită de tufele în floare pe uliți trec în care săteni spre târg prin margini de hogeaguri a înflorit mălinul se umple tot seninul de-arome-n pârg fetii apar din case cu cofele în mână în vale la fântână 'n-amiezi se strâng sub apa răcoroasă obraji aprind
A ÎNFLORIT MĂLINUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381955_a_383284]
-
tăiat, niște buturugi ciotoase, pe care doar el ar fi putut să le despice... Ca și când nici n-ar fi auzit vorbele femeii, omul își luă în spate un cojoc flenduros, puse pe cap o căciulă spartă și ieși. Ajuns în uliță, rosti mai mult pentru sine că se duce de-acasă, că se săturase de atâția copii, că merge în locul acela unde - auzise el o vorbă de-a părintelui la biserică - pământul se unește cu cerul, să-l îndrume bunul Dumnezeu
LOCUL UNDE CERUL SE UNEŞTE CU PĂMÂNTUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382019_a_383348]
-
te simți sărac dacă trăiești la țară, în curtea plină cu animale domestice, găini, rațe, gâște oi, porci și alte alea..., în grădina verde și pestriță din cauza florilor și a legumelor în curs de coacere, în praful din bătătură și ulița zgomotoasă, între pomii plini de rod... E drept că unii nu le au, de ce? am spus mai sus. Din lene. Preferă să întindă mâna, decât să pună osul la muncă, și de atâta puturoșenie nici la școală nu merg, unde
,,SĂRĂCIA... de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380317_a_381646]
-
fredonau cuvintele: „Barca pe valuri plutește ușor/ inima -mi saltă plină de dor...”. Iată, am ajuns - scriam în eseul publicat în 2012 - ca în zilele noastre să vedem imagini cu reprezentanți de seama ai țării, în barca ce plutea pe ulițele unui sat, din județul Teleorman, veniți în scopul inspectării inundațiilor din acel județ. Ca-n filme! Se dădeau uța-uța cu bărcuța! Și barca împinsa de „sclavii” acestor timpuri, avându-i pe „împărați” în barcă, îi fereau de apa care le-
DESPRE SNOBISM ȘI AROGANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380270_a_381599]
-
cu mândria. Spre exemplificare, voi reda textul unei astfel de rugăciuni: „Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, Dumnezeul meu, că mi-ai dat partea mea la un loc cu cei ce stau în scaunul învățăturii și nu cu cei ce stau în colțurile ulițelor; căci eu mă duc cu ei devreme la muncă și ei tot devreme sunt la muncă; eu mă zoresc să lucrez asupra cuvintelor Torei, iar ei se zoresc să lucreze la lucruri de o clipă. Eu mă ostenesc, se ostenesc
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
să colinde, să colinde tot ce pașii ei puteau străbate. Seara se întorcea obosită, adormea devreme, și cum nopțile erau calde, se culca cu fereastra deschisă. Își alesese o cameră intr-o latură a casei, unde fereastra da spre o uliță ce urca spre casa unui vecin mai izolat de restul. Ca prin vis auzi: -Pst! Pst!. Deschise ochii și nu-i veni sa-și creadă. La fereastră stătea el, un vechi coleg de școală, și nu numai. Era băiatul cu
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
de acolo, din vârf, ar zbura. -Ce -ai auzit- spuse ea serioasă. Mă urc în cireș, va fi pentru ultima oară, îi sunt datoare. El o privi lung, o mângâie pe obraz și, petrecând picioarele peste tocul ferestrei, sări pe uliță. Nu o mai căută câteva zile, se simțea îndurerat, respins, îndepărtat, fără importanță în ochii ei. Dar urma să plece și el voia să încerce din nou să ajungă la ea, la ființa ei. Așa că își luă inima în dinți
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
eu la muzeul din Gara de Nord. Pe la jumătatea drumului a trebuit să ne ascundem urgent pe un drum lateral. Din față venea o mașină rusească și mai urâtă decât locomotiva și făcea un praf că nu mai vedeai nimic cât era ulița de lungă. După un timp, s-a mai luminat. Praful se așezase pe casele de la drum și pe pomii din jur și păreau acum poleiți cu nisip. Două babe mai deștepte udau strada din dreptul lor crezând că în felul
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
mintea. Cu mulți ani în uma, când s-au mutat în casă avea doar unsprezece ani. Locuiseră în centrul orașului. Acolo aveau o mulțime de prieteni. Aici, în cartierul de la marginea orașului, pe strada ce semana mai degrabă cu o uliță de sat, cu trotuare fără borduri făcute în dreptul fiecărei curți de gospodar din pietre de râu, nu le era permis să iasă în stradă. Stătea ore în șir cățărată pe gard și privea la copii ce jucau țurca, șotron ori
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
beizadele.Rege pop, Rege la șatră,Rege-i câinele ce latră.Avem Rege la șosele,De moravuri ușurele.... VI. UMBRA TARANULUI ROMAN, de Ilie Marinescu , publicat în Ediția nr. 2059 din 20 august 2016. Umbra țăranului român Ilie Marinescu Pe ulițe bătătorite De pașii zvelți de altădat, Mai trec doar umbre gârbovite De timpul care le-a trădat. Nu le-a trădat însă cărarea Către spital sau cimitir, Sau zilele când sărbătoarea Le poartă pașii să ia mir De la biserica semeață
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
de la casă poarta, De multă vreme-a ruginit. Fiindcă prea rar mai e deschisă Și de copii și de nepoți, Ce au uitat cât e de ninsă Făptura ce-i crescu pe toți. Citește mai mult Umbra țăranului românIlie MarinescuPe ulițe bătătoriteDe pașii zvelți de altădat,Mai trec doar umbre gârboviteDe timpul care le-a trădat.Nu le-a trădat însă cărareaCătre spital sau cimitir,Sau zilele când sărbătoareaLe poartă pașii să ia mirDe la biserica semeațăPierdută într-un loc viran
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
libertății românilor, de a-i cumineca pe toți Românii, Frumuseții Adevărului absolut-Iisus Hristos, Sublimul Pantocrator. Și se mai spune că toți Magii erau Banii Crai, care și-au revărsau prinosul de Daruri regale Dragului lor Împărat. În toate satele române, ulițele sunt pline de alb, de colinde, de nectarul amintirilor sublime. Totul pare un gherghef de visări, un ștergar de regăsiri, o altiță brodată cu multe împliniri. „Lângă iesle, divina mamă-fecioară, pe tulpina ei de vis. Îngenunche de fericirea de a
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
spre jurizare și nominalizate pentru premiere, LSR a stabilit acordarea următoarelor premii pentru volumele apărute în 2014: I. Premiul Ligii Scriitorilor din România pentru poezie: 1. Ovidiu Vasile - „Sărutul înfloritˮ 2. Mihaela Aionesei - „Insomniile bufnițeiˮ 3. Sandu Cătinean din Bonțida - „Ulița cu trandafiriˮ ÎI. Premiul Ligii Scriitorilor din România pentru proza scurtă: Dorina Vladi - „Bisturiul și vioaraˮ III. Premiul Ligii Scriitorilor din România pentru român: 1. Adela Sturza - „Între două lumiˮ 2. Virgil Stan - „Parfum de orhideeˮ IV. Premiul Ligii Scriitorilor
PREMIILE LIGII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA PENTRU ANUL 2014 de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379389_a_380718]
-
-o singură pentru a se bălăbăni doar cu unchiașul aista al ei... Înconjură cu privirea camera și pereții proaspăt spoiți cu var... “Cât necaz și cu păreții ăștia! Și câtă muncă!” Întâi adunase balega uscată, lăsată de puținii cai pe uliță. Pe urmă lutul galben, clisos, de la Lutărie. Pe urmă călcase lutul, balega și apa frământându-le îndelung cu picioarele goale... Aveam putere pe atunci!” Pe urmă făcuse chirpicii turnând lutul amestecat cu paie în forme pentru a se usca la
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
La preot și la-nvatator, Mi-e dor de ei, mi-e tare dor. Mi-e dor de carul vechi cu boi, De arătura și de oi, Mi-e dor să fug că altădată Desculț pe miriștea uscată, Sa-alerg pe uliți în alai Cu alți copii în Vadusai, Unde paraul-i stăvilit Spre-a pune inul la topit Și unde vin copii din sat În miezul verii la scăldat Că doar altă apă nu-i Decât izvorul lui Turlui. Mi-e
MI-E TARE DOR de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379560_a_380889]
-
Fie iarnă, fie vară, Fie joi sau fie marți, Se-nvârtesc în jurul cozi Penele să le boțească. Singuratic, rătăcit, neuronul ofilit Din zona izmenenelor, Nici mai sus și tot mai jos, Mintea pârnăiașilor. Răzmerița tot mocnește, Agitație, tristețe, românii pe ulițe! Creaturi fără credință Cine, cum și când(acum) să-i judece? Referință Bibliografică: Stâlpii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2336, Anul VII, 24 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
STÂLPII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381073_a_382402]
-
zare și pufăia îndelung. După câteva minute bune s-a întors spre noi, ne-a porivit printre lacrimi, apoi a plecat... A trecut timpul. Gura fântânii e astupată cu o pânză de păiajeni și multe frunze căzute din nucul de la uliță, ușa de la poarta de jos a căzut din balama, patul din camera mare e tot acolo... Gândurile mele se tem să întrebe; de ce, tată? Uneori derulez secvență cu secvență timpul în care eram copil. Țin pumnii încleștați și strig; De ce
DE CE, TATĂ? de TEODOR DUME în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381179_a_382508]
-
de ani p.31).Poetul imaginează moderat un soi de realitate eliptică, originală, o realitate trăită, în chipul unor culturi ancestrale și salvate de memorie:” Bordei de chirpici, cu vatră,/cuptor de lut ars, pentru pâine,/ așchii de veșnicie.(... / Pe ulița bisericii liniște de mormânt,/ printre căsuțe adieri de Duh sfânt,/ peste șanțuri, peste timp punți.Vezi? Auzi? Simți? Cânți? “( Elegii și nostalgii-Elegia satului ancestral p. 35).Pe deasupra acestor elemente expresioniste și detectabile, Florin T.Roman a venit cu un strat
VIBRAȚIA NEOROMANTISMULUI ÎN POEZIA LUI FLORIN T.ROMAN, CRONICĂ DE AL [Corola-blog/BlogPost/381474_a_382803]
-
prindea, mă omora. Marin Ciulei s-a născut în anul 1900 și a trăit puțin, doar 45 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din comuna Botoroaga, județul Teleorman. Oamenii spuneau că în ultimul an al vieții înnebunise și colinda ulițele satului și câmpurile nechezând precum caii nevinovați, răpuși de mâna sa necruțătoare. Referință Bibliografică: Blestemul cailor / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2253, Anul VII, 02 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate
BLESTEMUL CAILOR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381538_a_382867]
-
humuit, Mi-e dor de cantul mamei cel doinit! Mi-e dor de graiul românesc, Mi-e dor de portul oltenesc, Mi-e dor de oameni muncitori, Mi-e dor de frumos și de umor! Mi-e dor fântână de pe ulița mea, Mi-e dor de vecină cea urâtă și rea, Mi-e dor să alerg, cu copii din sat, Mi-e dor să mai stau iar desculța prin lac! Citește mai mult Mi-e dor...Mi-e dor de albastrul
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
humuit,Mi-e dor de cantul mamei cel doinit! Mi-e dor de graiul românesc,Mi-e dor de portul oltenesc,Mi-e dor de oameni muncitori,Mi-e dor de frumos și de umor! Mi-e dor fântână de pe ulița mea,Mi-e dor de vecină cea urâtă și rea,Mi-e dor să alerg, cu copii din sat,Mi-e dor să mai stau iar desculța prin lac!... XX. COMITEM ÎN VIAȚĂ..., de Neluța Stăicuț , publicat în Ediția nr.
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]