5,586 matches
-
cu privirea împăienjenită și ridică receptorul. — Îmi pare rău că vă deranjez, domnișoară McGonigle, spuse femeia de la recepție. A sosit un domn de la firma dumneavoastră care m-a rugat să văd dacă sunteți trează. —De la InvestorCorp? Aici? Acum? Darcey era uluită. —E vorba de domnul Lomond, răspunse femeia. —Aha. — S-a cazat aici la hotel, continuă ea. —Bun, zise Darcey. Păi, cred că puteți să-l trimiteți sus. Am să aranjez să-l conducă cineva, spuse femeia. Dumneavoastră nu ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să-și ascundă o urmă de mirare în glas. Stephen râse. —Știu, scumpo, știu. Te-ai gândit vreodată că o să ajungi să-l vezi pe taică-tu conducând un BMW? Nieve rămase tăcută în timp ce Stephen conducea pe șoseaua principală; era uluită de traficul încărcat și de numărul mare de fabrici și de birouri înșirate de-a lungul drumului. Își dădea acum seama la ce se referiseră oamenii când spuseseră că Irlanda se schimbase. Nu înțelesese prea bine înainte, dar acum clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
masă, flori, scaune și perne, pe lângă darurile pentru invitații la cina din ajun. Sunt superbe, murmură Nieve luând în palmă unul din medalioanele-suvenir. Mă bucur că îți plac. Bun. Lorelei începu să aranjeze lucrurile atât de repede încât Nieve fu uluită. — Așa va arăta o masă. Făcu un pas în spate, lăsând-o pe Nieve să privească vasele albe de porțelan cu margini argintii, tacâmurile de argint, cu design modern de Newbridge, un șervet de in irlandez într-un inel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
totuși, peste treizeci de ani și trăise cu viitorul ei soț în ultimii zece. Dar își dorise dintotdeauna să poarte unul. O să fie adorabil, zise Lorelei. Diamantele de pe coroniță sunt veritabile. —Sfinte Sisoe! Nieve se bucură că în sfârșit o uluise pe Lorelei. —E cadoul meu pentru mine, spuse ea. —Frumos cadou. — A, nu e o diademă atât de mare, se grăbi Nieve să adauge. Arată mai pretențios decât e în realitate. De ce mi-e dintr-odată rușine? se întrebă. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
te-ai schimbat vreun pic. Nu există nimic la tine câtuși de puțin uman. Se ridică și împinse scaunul. Anunță-mă când pleci la Tokio, zise. Poți să-mi scrii un e-mail. Rămase împietrită uitându-se la el cum pleacă, uluită de această izbucnire. Nu-l mai văzuse în viața ei atât de furios, nici în cele mai grele momente ale căsniciei lor. Cum îndrăznea? Tremura de mânie din toate încheieturile. Cum îndrăznea să spună astfel de lucruri despre ea? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cinstea noului director de afaceri al InvestorCorp. —Mulțumesc, zise ea simțind că îi tremurau mâinile. Mulțumesc tuturor. Sunt... aș vrea să cunosc mai multe cuvinte. Sunt... ăă... încântată. Câteva ore mai târziu, amețită de trei pahare de șampanie și încă uluită de această întâmplare, se îmbarca în avionul spre Dublin alături de Neil. Nu vorbiseră aproape deloc pe drum spre aeroport sau în timp ce așteptau avionul (Darcey fusese încă în transă); dar acum, trântindu-se pe locul ei, îl privi și îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
privindu-l curioasă. El dădu din cap. Nu-mi vine să cred că tâmpiții ăia de la Global Finance nu te-au promovat mai devreme. Succesele pe care le-ai înregistrat sunt fenomenale. Când am verificat statisticile, la Edinburgh, am fost uluiți. Ce ciudat, chicoti ea, știind că alcoolul o făcea să se comporte stupid și încercând să se abțină. Cum au evoluat lucrurile. —Ai să te descurci de minune, o încurajă Neil. Și... sunt foarte mândru de tine. —Mersi. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din dulciuri. Solul era un imens pandișpan, copacii erau încărcați cu bomboane și acadele, drumurile din caramel, iar casele minuscule erau făcute din turtă dulce, cu acoperișurile din glazura de ciocolată. Mirosea grozav și îmi venea să mănânc totul. Eram uluit de ce vedeam și nu stiam pe unde să calc, de teamă să nu stric ceva. Acum o întelegeam pe creatura care le tot dădea târcoale piticilor. În jurul meu au aparut o sumedenie de pitici care mă rugau să-i ajut
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
le pun în ghivece, cu multă grijă. Dar una dintre ele, de cum am pus-o în vas, a și sărit înapoi. Am tot pus-o la loc, am tot acoperit-o cu mai mult pământ, dar tot nu stătea. Eram uluită de tot ce se întâmpla. Deodată am auzit o voce subțirică: — Hei! Hei! Mă murdărești, mă îngropi, lasă-mă să ies! — Tu poți vorbi? — Desigur ! Cum să nu?! Dar de ce sari din ghiveci? Pentru că eu vreau să rămân mică, lângă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mâna automat, ca o persoană a cărei meserie constă nouăzeci și cinci la sută în relații cu publicul. — Bună ziua. Detectivul Blyewell, dacă am reținut bine... M-am ridicat. Ne-am strâns mâinile. Eu mi-am dat seama că Meeks e uluit de hainele mele neschimbate de două zile și de barba mea de trei zile. — Mă numesc Bleichert. — Firește. Cu ce vă pot ajuta? Am niște întrebări legate de un caz mai vechi, la care ați colaborat cu Omuciderile. — Aha. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pierdut blândul Helikon, ca și cum ar fi spus o poveste. Tânărul împărat convocă autoritățile orașului. — Arcurile acelea sunt inutile. Trimiteți militarii înapoi în castra. Sărbătoarea este anulată; n-o vom mai celebra niciodată, spuse cu o hotărâre rece, neașteptată, care îi ului pe cei ce primeau ordinele. De data aceasta, mulți reacționară; mânioși, optimates: „Este o lezare a amintirii glorioase a lui Augustus“; emționați și mândri, populares: „În sfârșit, se face dreptate memoriei acelor morți“. Iar el, cu aceeași privire pierdută ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la San Pietro. În 1597 rămăseseră încă destule pietre ca să se poată reconstrui Navata Clementina de la San Giovanni in Laterano. Prin 1650, Athanasius Kircher, un iezuit originar din Fulda, cu o cultură enciclopedică, a studiat rămășițele templului și a rămas uluit de dimesiunile acestuia; a făcut câteva schițe reprezentând ceea ce mai rămăsese din el în acea vreme. După câteva secole mai supraviețuiau rămășițe ale unor arce și ziduri groase, precum și mari blocuri de travertin. Abia când s-a refăcut și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vasul Petrel săriră În aer și apoi căzură cu zgomot În apă. Jim Încremeni auzind bubuitura și văzând fumul gros. Oamenii alergau pe coridoarele hotelului; o englezoaică mai În vîrstă urla În ascensor. Jim ședea pe pat și se uita uluit la platforma În flăcări care plutea pe rîu. La fiecare cîteva secunde, În mijlocul ei izbucnea o lumină scurtă. Marinarii englezi de pe vasul Petrel răspundeau la atacuri. Armaseră unul dintre tunuri și trimiteau salve spre Idzumo. Dar Jim Îi urmărea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
conduși de un ofițer cu un pistol Mauser. Uite mașina... trebuie să alergăm! Luîndu-i de mînă pe Jim și pe mama sa, tatăl lui Îi Împinse În stradă. Pe dată Jim fu trîntit la pămînt de un hamal grăbit. Zăcea uluit printre picioarele care umblau așteptîndu-se ca acel chinez cu pieptul gol să se Întoarcă și să-și ceară scuze. Apoi se ridică, Își scutură praful de pe șapcă și de pe haină și Îi urmă pe părinții săi spre mașina parcată În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ei, Jim. SÎnt cîteva aripi care operează Împreună cu unitatea MacArthur. Restul sînt vechi Tigri Zburători cu baza la Chungking. Basie clătină din cap cu Înțelepțiune, uitîndu-se la Jim ca să se asigure că acesta aprecia cunoștințele sale superioare. — Chungking... Jim era uluit. Aceasta era genul de informație din care se hrănea imaginația sa, deși știa că Basie Înflorea rapoartele În beneficiul lui. Pe undeva, În lagăr, era ascuns un aparat de radio, care nu fusese descoperit niciodată, nu pentru că era bine ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
retrăgeau de la linia ferată. Căpitanul Soong și hamalii lui coborau taluzul și se Întorceau la camioane. — Basie, putem să ne Întoarcem la Lunghua? — Înapoi În lagăr? Stewardul de cabine se uita printre gene la praful care cădea din aer. Fusese uluit de suflul exploziei depozitului de muniții și se uita la peisajul de sub el, de parcă s-ar fi trezit dintr-un vis. — Vrei să te Întorci În lagăr, Jim...? — Trebuie să fim pregătiți, Basie. CÎnd vin americanii? Pentru prima oară, Basie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ține minte mai ales cum să miaune“. În apropierea lui Uri, mai mult decât În brațele Ninei, Fima se simțea mereu cuprins de o euforie senzuală, amețitoare. Uri trezea În el dorința arzătoare de a-l impresiona, de a-l ului pe acest bărbat minunat. De a-l Învinge În dispute. De-a simți mâna sa puternică strângându-i cotul. Nu reușea mereu să iasă victorios În discuții, fiindcă Uri era la rândul său Înzestrat cu o inteligență pătrunzătoare, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de vineri pe care le petrecea la Uri și Nina, Fima era În cea mai bună formă. Când avea inspirație, putea captiva și distra tot grupul până la orele târzii ale nopții, cu un șir nesfârșit de paradoxuri strălucite, Îl putea ului cu analizele sale politice, amuza și emoționa. Fima e doar unul! obișnuia să spună Uri cu o mândrie paternă. Iar Fima completa propoziția: Dar și ăla e prea mult! Nina zicea: —Uitați-vă la ăștia doi! Romeo și Julius. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o controversă legitimă. Dar trebuie aplicată o singură regulă de fier: Oriunde hotărâm să mergem - trebuie să folosim Întotdeauna numai și numai hărți reale și universale. Nu o hartă mesianică. Brusc bătrânul scăpă un mic șuierat, ca și cum ar fi fost uluit de Înțelepciunea lui Fima sau de propria sa prostie. Tuși, gemu, probabil vru să strecoare câteva cuvinte, dar Fima se lăsa dus de val, arzând tot de exaltare spirituală: De ce naiba li se spală tuturor creierul spunându-li-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
indignate bolovanii de pământ răsturnați în iarbă. Grădina noastră primise niște „șuturi“ și după ce toți gură-cască ăia s-au risipit am ieșit și am cercetat locul unde sărise animalul speriat peste tufiș. Am pus mâna în urma lăsată și am rămas uluit de cât de adânc fusese apăsată potcoava în pământul moale, îmbibat de apa formată de pe urma topirii zăpezii. Tatăl unui coleg de școală, care se îngrijea de grădină, umplea golurile cu pământ, însămânța peluzele cu iarbă, ca verdele să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
arătat din tren pământul roditor, întins și neted ca marea. Venit dintr-o țară muntoasă, împânzită de linii ferate, cu gări la două-trei minute una de alta, cu supraproducția numai în industrii, domnul Șvaițer își freca ochii mari și bulbucați, uluit de imensitatea câmpiilor. Cutreieram cu el toate orașele țării. Pretutindeni încheiam afaceri, pe care domnul Șvaițer le socotea în franci elvețieni, emoționat ca în fața unor chinte regale. Apoi, după semnarea contractului, domnul Șvaițer s-a reîntors în patria lui. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se ascunde vanitatea vanităților, sau, în cazurile mai triste, prostia și minciuna. Mă gândisem chiar și la eventualitatea unei absurde împotriviri din partea femeii mele, doamna Zita Gloria Ferdinand Sinidis, născută von Büffelschwein și „de Flantzony”, al cărui simț practic mă uluise în atâtea rânduri. Numai fiindcă îi cunoșteam sensibilitățile amânasem tipărirea cărții, consolat de o nouă hotărâre: Începusem confecționarea unui afiș, în centrul căruia urma să fixez în formă de triunghi, cele trei litere. Țineam ca apoi să-l lipesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
circari, din care făceau parte și niște pitici, toți în costume; alarma îi gonise în pivniță direct de la spectacol. În vreme ce afară bubuia antiaeriana, iar în depărtare, ca și în apropiere, cădeau bombe, spectacolul lor continua aici jos: un gnom ne uluia în chip de jongler, ținând în aer și făcându-le să se răsucească popice, mingi, inele colorate, toate odată. Mai mulți liliputani prezentau numere de acrobație. Din grupul lor făcea parte și o doamnă delicată, care știa să se înnoade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu palma crupa Bătrânei, a zâmbit hoțește și a îndemnat-o să meargă la grajd. Iapa a nechezat, l-a împins jucăușă cu botul în piept, a scuturat capul și a plecat agale unde i s-a spus. Tudorel privea uluit la tot ce face bunicul său și la manifestările animalului. Strângând pietricelele în buzunarele pantalonilor, aștepta încruntat muștruluiala de care nu credea că a scăpat. După ce și-a frecat mâinile și s a uitat lung după Bătrâna, până a dispărut
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
sunteți decât părinții copiilor voștri. Iubitul tău nu mai e iubitul tău. Nu mai e decât părintele copiilor voștri. Îmi promisesem că niciodată n-am să devin mama tuturor. Deși nu contest că mamele sunt niște femei de ispravă. Eram uluită de cât de arogantă fusesem. Și cât de naivă. Ce naiba mă făcuse să cred că eu aveam să fiu diferită? De ce nu-mi dădusem seama că mii de femei înaintea mea încheiaseră un pact cu ele însele prin care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]