1,424 matches
-
pentru pacea miilor de suflete ce așteaptă de la tine mântuirea. Și... și tu să nu le-o poți da... Pe Mărușca ai iubit-o mult?! cade ca un trăsnet întrebarea. Ștefan se răsucește spre ea: Pe... pe Maruța?! întreabă el uluit. De unde știi tu de... de Maruța?! Toată Moldova știe... Toată? Și eu... eu credeam... murmură el privind norii, colinele verzi însângerate de amurgul obosit al soarelui de toamnă târzie. De ce... de ce a trebuit să moară tocmai ea? spune el într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Au chiar așa prost mă crezi, Alexo? Ar trebui să-mi săruți mâinile, spune și un zâmbet cinic, drăcesc îi schimonosește gura. Au n-ați aflat ce-a pățit sărmanul Cupcici în noaptea aiasta chiar? Alexa și Negrilă îl privesc uluiți. N-ați aflat?! Chiar n-ați aflat?! Ce?!... Ce?!... Sărmanul boier Cupcici... îngână Isaia jalnic, neconsolat. În noaptea aiasta chiar, în puterea nopții, l-au călcat tâlharii! L-au jefuit de scule și-apoi i-au făcut de petrecanie, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să se închege și mai puternic..." Și Cazimir a încheiat și mai vârtos "prietenia" cu un superb pieptar de zibelină , bătut cu mărgăritare și nestemate, încheie Duma cu ironie. Ce?!?! răbufnește Ștefan. "Prietenie frățească"?!?! Între Cazimir și Mahomed?!?! exclamă Ștefan uluit, cu mânie. Cum... cum este posibil aiasta?... bâiguie el. Cum?... Alt pumnal înfipt în spatele Moldovei, șoptește el cu glas răgușit. Și tu m-ai vândut, Cazimire? Vreo înțelegere secretă? se întreabă Șendrea. Mai degrabă lingușeală, de frică, spune Țamblac. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu ochii pe opincă, nu mișcă, nu îndrăznește nimeni să ia cuvânt, numai frământă căciulile mormăind... Ștefan se încruntă, asprește glasul, repetă: Vă ascult!! Slo... slo... slobozește-ne Doamne... bolborosește un tânăr cu ochii albaștri. Ceee?!?! sare Ștefan ca ars, uluit de ce auzise, dar nu pricepea. Slo.. slo... slobozenie, mormăie voci înăbușite în căciulă. Să vă slobozesc?!?! De la oaste?!?!... strigă Ștefan, vânăt, cu fălcile încleștate de îi zvâcnea sângele în creieri. Ta... tarii!... Tatarii, Doamne!... Tatarii!... se vaicăre ei prinzând limbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trebuie să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze..." Hotărâți! Sunteți liberi! Și nu vă temeți! Haideți! Îndrăzniți, boieri dumneavoastră! Nu vă-ndeamnă inima?! Vă salvați pielea!... Și agonisita!.. Merită!... Zău așa! Îndrăzniți!... Îndrăzniți!... Boierii, uluiți, ascultă cu capetele plecate. Nu clintesc. Tac. Eu merg cu tine! izbucnește în cele din urmă Tăutu. Alături cu tine, Ștefane! grăiește Vlaicu. Te urmăm! Și-n iad te urmăm! se dezlănțuie Mihail. Și eu! adaugă Duma. Părtași la bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cee?! Cum așa?! Pentru ce?! M-am hotărât, Ștefane, spune ea cu o voce blândă, calmă, detașată. Mă retrag la mănăstire... Îmi închin viața, câtă mi-a mai rămas -, mi-o închin Sfintei Fecioare... Maria! Cum așa, Maria?! grăiește Ștefan uluit, cu reproș și tristețe. Și tu mă părăsești... Cu drept cuvânt... Dar... dar nu se poate! Nu! Nu se poate! Maria, cu tristețe, privește în gol, detașată de cele pământești: Semnul nefast al zodiei mele nefericite s-a arătat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zâmbește blând și glăsuiește răspicat: Află dar! Mahomed a venit în Moldova ca un zmău! Se va căra valvârtej, ca o jigodie răpciugoasă, cu ciuma și oastea lui Ștefan Vodă coadă biciuindu-l spre Dunăre! Spre Dunăre! Crezi?!?! strigă Ștefan uluit. Adevărat?!?! Chiar așa?!?! Chiar așa! Cred! Ștefan descumpănit o clipă: Crezi?! Sau știi?! Cred!! Și știu!! Ștefan, sufocat de fericire, izbucnește: Să-ți fie gura aurită! Îți dau Voronețul! Mitropolit te fac! îi promite și râde, râde, dar râsul îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
polo, și ce „bețe” îmi arăta unchiul, bărbat de vreo 45 de ani pe vremea aceea! Înalt și slab de constituție, ce-i drept, dar nici așa, fără pic de mușchi, fără pic de forță în brațe. Privindu-i-le, uluit, simțeam cum un fir de dispreț mi se strecoară în suflet. Atitudinea mea față de el, admirativă fără rezerve până atunci, suferea o primă modificare. * Dintre servitoarele care ne-au intrat rând pe rând în casa de la Cluj, în primii ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu eram sigur că pe acolo se mai poate trece. Încât, într-o zi, după repunerea în circulație a liniei tramvaiului 19, când am făcut o cursă cu el (Sf. Vineri, stația de plecare, mai era în picioare), am rămas uluit, copleșit, siderat: ceea ce zăream întrecea cu mult cele mai rele așteptări. Cât puteai cuprinde cu privirea se întindea un uriaș teren viran, un fel de Hiroșima curățată de dărâmături. Era un peisaj neverosimil, parcă de pe altă planetă sau... de pe altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
uliu și a ieșit afară la joacă. Seara când a venit bunica de la prășit a găsit cloștile nervoase la gura de intrare a puilor pentru mâncare, iar când a intrat în casă, prin chiler, și-a pus mâinile pe cap uluită. Uliul legat de picior ajungea până la intrarea puilor prin plasa de la gaura făcută în perete, și cum intra puiul îl și prindea în ghiare. Mai mult de douăzeci de pui erau uciși, cu mațele scoase, de uliul pe care tata
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
adolescență, același model simplu, dar extrem de elegant. El m-a privit surâzând enigmatic. Apoi a spus clar că acum nu mai are nevoie de pantofi, în locul în care se găsește acum nu mai are nevoie de nimic. M-am trezit uluită - René dispăruse brusc după ce spusese aceste cuvinte. Mirosea din nou ciudat în toată camera, miros de eter, alfabetul celor prezenți în absență eternă. 10 ianuarie Se întâmplă lucruri ciudate: așa-zisa revoluție din România a luat mințile românilor de aici
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
e cu un picior în mormânt. Cu toate astea are de gând să se însoare cu Agnes, soția lui Doru Davidovici, fratele poetei și prietenei mele Toia (Victoria Dragu), mort într-un accident al avionului pe care-l conducea. Sunt uluită și fascinată de visele prietenului meu, ce are deja o prietenă suedeză, dar care nu vrea să se mărite cu el. Încă un vis cu René: eram la Lucerna, dormind în patul nostru, în care el a și murit. Deodată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
alaltăieri după o zi amară, nereușind să adorm, am luat în mână Evanghelia și o citii toată. Tot așa și Faptele Apostolilor, totul într-o noapte. Și am avut o senzație neobișnuită. Ce lucru măreț e Evanghelia!... am fost uimit, uluit, am auzit, am auzit“. Și răsfoia paginile pe sărite, marcate pe margini cu creionul. „Am auzit: Nu vă preocupați prea mult de mâncarea și de băutura care vă slujesc pentru a trăi: vrăbiile care trăiesc în libertate, nu seamănă, nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
le-a păstrat cu gelozie, manifestă neîncetat aceleași sentimente, chiar dacă sunt mai puțin confidențiale. Evident că, în citirea dintr-o răsuflare întregii acestei corespondențe, referitoare la atât de multe persoane, diferite ca vârstă, cultură, religie, limbă și stare socială, rămânem uluiți gândind că, cel care se considera «un preot sărac», un «zero și mizerie», ar fi avut curajul să ia inițiative atât de noi și de imperioase. Don Calabria nu-și uita limitele omenești, dar se lăsa condus de o forță
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mea avea loc o schimbare radicală. Mi s-au recuperat și forțele în mod prompt, așa încât am putut să mă ridic și să-mi fac un duș». Familiarii, văzând această ameliorare nesperată, au început să se privească unul pe altul uluiți, stăpânindu-și cu greu emoția. Au crezut că acesta ar fi momentul cel mai propice să o poată duce la spitalul din Rosario, pe care deja îl contactaseră. Așadar, pe 15 iunie a fost dusă cu avionul până în orașul Rosario
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lui că situația se agravează de la o zi la alta. Și, brusc, Flotow îmi spune, ridicînd tonul: "Păi, stimate coleg, dacă Austria este forțată să declare război Serbiei (mai 1914!), nu este posibil ca România să fie de partea Serbiei!". Uluit, murmur: "Cum de puneți o astfel de problemă? Știți foarte bine că nu sîntem legați de Serbia prin nici o alianță. Pe greci ar trebui să-i interpelați, căci sînt aliați militari ai sîrbilor printr-un tratat încă în vigoare!". La
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Gheorghe la Expoziție e o derâdere, firește nedreaptă, a unei manifestări importante din istoria statului român modern, a recapitulării a 40 de ani de sforțări naționale, în toate direcțiile. Moș Gheorghe, trimis pe socoteala primăriei la Expoziția jubiliară, se învîrtește uluit ca huronul lui Voltaire prin București; apoi devine deodată socialist, făcând proces justiției și armatei și scandalizîndu-se că toate acele progrese sunt făcute "cu birul nostru, făăă! Ptiuuuu! trăsni-i-ar Cel-de-sus și nu i-ar mai ținea Dumnezeu pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
uliu și a ieșit afară la joacă. Seara când a venit bunica de la prășit a găsit cloștile nervoase la gura de intrare a puilor pentru mâncare, iar când a intrat în casă, prin chiler, și-a pus mâinile pe cap uluită. Uliul legat de picior ajungea până la intrarea puilor prin plasa de la gaura făcută în perete, și cum intra puiul îl și prindea în ghiare. Mai mult de douăzeci de pui erau uciși, cu mațele scoase, de uliul pe care tata
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
interiorul unei mănăstiri sau, ca o picanterie de care simte nevoia, „viața romantică” a banditului Terente. Însemnările ar rămâne simple „dări de seamă” dacă pornirea de a admira, foarte activă la neobositul drumeț, nu ar însufleți o pagină sau alta. „Uluit”, în Deltă sau prin munți, de atâta splendoare, el are de înfruntat, ca întotdeauna, insurmontabilul handicap. „Panorama” e mirifică, nici vorbă, dar pana e „neputincioasă s-o descrie”. Pana nu doar a autorului, ci a orișicui: „Dar cine este atât
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
indivizilor, nici al popoarelor. Dacă lucrurile ar sta altminteri, ar trebui să-l așezăm pe Cilibi Moise deasupra lui Eminescu, pe Nastratin Hogea deasupra lui Kirkegaard sau Strindberg ș.a.m.d. Or, nimeni nu face așa ceva. „Tovule, să vezi ce uluit era suedezul, nu înțelegea de unde le mai scoatem”, m-a întrerupt el, complet absent la replica mea, cu gîndul încă la succesul acelei nopți. *Singur în redacție, azi am citit un buletin (nr. 42/1981) al Ambasadei Republicii Islamice Iran
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
intrat în camera mea și m-a întrebat cu vocea sugrumată: „Ai auzit?” Am ridicat din umeri: „Ce?” „Domnul Corneliu a fost împușcat mortal de un individ neidentificat!... Asta a fost prima informație din «buletinul» Vocii Americii”. Am privit-o uluit. Îi apăruseră lacrimi pe obraz. Am încercat să spun ceva, dar n-am găsit cuvintele trebuitoare. Mi-a telefonat Lucica. Înainte cu doar cinci minute de a i se da legătura, a auzit și ea aceeași știre. N-am mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prin jumătatea de pagină de revistă de care erau atașate aceste benzi-anexă. Textul pe care Îl conținea jumătatea de pagină tipărită nu tenta subtilități literare. Se referea direct chiar la realitatea pe care tocmai o părăseam. L-am redescoperit recent, uluit, Într-un plic gri, uzat. Un articol din revista Flacăra, apărut la 26 martie 1981 și intitulat „Vânătoarea de vrăjitoare din strada Trapezului”. Dobândise pentru mine și semnificație personală. Textul acesta mă incitase să pun În alertă gândurile care se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a produs curând după apariție, legată de confruntarea, avută la Washington, la o simandicoasă conferință dedicată Estului postcomunist, cu tovarășul profet Silviu Brucan. Nu ezitasem, În pofida prestigiului de „disident” cu care se prezenta vechiul-nou nomenclaturist, să luminez, În fața unei săli uluite, ticurile de rutină marxistă și partinică, În retorica Înnoită conjunctural a fostului diplomat. Nu știu dacă am publicat altceva, ulterior, În afară de două interviuri luate de Gabriela Adameșteanu, dar știu bine „momentul Eliade”, În 1992, când am Încetat orice legătură cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
neașteptat. „Bérenger nu-și poate crede ochilor, atunci când prietenul său apropiat, Jean, devine parte a epidemiei și se transformă el Însuși În rinocer. În vreme ce Îi crește, pe frunte, cornul și din gâtlejul umflat ies gemete guturale, freneticul Jean binecuvântează, În fața uluitului Bérenger, libertatea. «Morala! Sunt sătul de morală! Trebuie să depășim standardele morale! Natura Își are legile ei. Morala este Împotriva naturii.» Dintr-un cetățean supus și responsabil, care Îl ostraciza pe Bérenger pentru firea sa rebel-dezorientată, Jean devenise un delirant
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
alerga spre deposedat și, fulgerător, Îi și vârâse porția În gură, să fie sigur că nu se mai produce vreo aiureală. Grăbit să se Întoarcă la locul său, să evite glonțul destinat nedisciplinaților, Profesorul are totuși timp să vadă chipul uluit al tânărului și să murmure: „Cum adică, cum, chiar credeai că aș putea să...?”. În neașteptata comportare „irațională” și „inexplicabilă” a Profesorului, care și-a anulat șansa dublă, naratorul vede „singura șansă genuină”, de fapt, a acestuia de a supraviețui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]