KorAP: Find »[drukola/base=umbla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...530 >

13,247 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

și apăsat, de parcă fiecare duce o tavă cu colivă pe creștet. SISOE: Păi da! De asta trebuie șmotriți cei abia ajunși aici, cum era zăbăucul acela care a început să zbiere când m-am uitat la el; ca să nu mai umble cu genunchii înțepeniți de atâtea mătănii și să nu se mai îndese unul în celălalt, călcând de sus, ca-n străchini. MAVRICHIE: Eu ți-oi mai spune una, Sisoe. Nu-i chip să-i dezveți pe toți de naravurile vechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
singură nu s-a ridicat de la locul ei, în două labe, ca să se mute dincoace... HABACUC: O fi lunecat, cine știe cum... Ș-apoi, Sfinte Pafnutie, doar nu jucăm pe parale! PAFNUTIE: Urât mi-a fost mie, de când lumea, prooroace, sfântul care umblă cu șireclicuri la țintar! Vei face dară bunătatea sfinția ta să duci la locul ei această boabă de fasole. HABACUC (mormăit): Iaca o duc! (mută) Da' nici sfânt așa cărpănos la joc pot să jur că n-am mai întâlnit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-ți arăt eu unul venit abia de câteva zile la noi. Unul slăbănog și cu nasul mare. Zice c-a fost salamagiu la o fabrică de mezeluri, și-a postit nouă ani în șir de mare scârbă ce avea tot umblând cu mațe și cu carne de cal și de măgar. Și de alte spurcăciuni... Asta în fiece zi, și cu deosebire la sărbători, fie ele vechi sau mai noi. PAFNUTIE: Ptiu! Asta parcă nici nu-i de crezut. Eu unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
sfințiile voastre, dacă vreți a-mi ține tovărășie cât m-oi pregăti de cale lungă, bucuros voi fi să înălțăm împreună cântări potrivite acestui ceas cum n-a mai fost altul. PAFNUTIE: Eu n-oi putea, că trebuie să-mi umblu binecredincioșii... Face semn delor trei, care se ridică și pornesc în urma lui.) FARNACHIE: Eu am a-l găsi pe fratele Mochie... (pleacă și el) HABACUC: Așa că drum bun, Sisoe, și ai grijă cum te porți pe unde-i ajunge... (pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Ilie Frăsulea din Gura Văii, că venise într-o daravelă cu niște buci pe care să-i tragă Zoița la piepteni. Și a poftit să-l vindece de nevoile bătrâneții, că era căzut de tot... BABA RADA: Și-acu' cică umblă moșneagul ca un buhai pe ulițele satului, de nu mai poate trece nici o muiere de răul lui... BABA LUȚA: Iară baba i-a murit anțărț, de Schimbarea la față... PITAC: Zice că-l cheamă Sisoe și că vine de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
decât voi toți și decât mitropolia. Și împreună cu acea învoire am primit și dezlegare pentru a purcede pe pământ spre binele oamenilor, pogorându-mă cu hârzobul din Rai. NIȚĂ: Din Rai? Văzutu-l-a cineva Raiul cu ochii? Ia să nu-mi umbli mie cu balivernele astea, că eu nu-s muiere. Și să te cam cărăbănești urgent de la noi, dacă nu vrei să dai de dracu'! PITAC: Și acum și pururea... NIȚĂ: Auzi colo! Din Rai! Din care Rai? BABA SAFTA: Lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ține drept mulțămită câteva smochine. Le-am primit mai an de la Gahița lui Ispas. Am încercat eu să le molfăi, da' nu mai am cu ce. Poate sfinția ta ești mai tare în măsele... SISOE (întoarce capul cu dezgust): Smochine? Umblă sănătoasă, babo, și cată-ți pe altul care să râvnească la smochinele dumitale... Că eu... (face semn că-i sătul până în gât. Fira iese, foarte nefericită) BABA RADA: Tiii, că bine zici! Cuviosul o fi flămânzit, bietul, după câte minuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
loc... OMUL: Fii fără grijă, îi va ajunge. Ți-am dat o oaie mititică. MICUL PRINȚ (se uită atent la desen): Ei, nu-i chiar așa de mititică. E atât cât trebuie să fie. Ia te uită! A adormit... să umblăm cu grijă, trebuie să se odihnească. (duce desenul spre dreapta, îl așază jos încet. Revine) Și spui că ăsta... avionul ăsta, zboară? OMUL: Desigur. Când e reparat. Dacă n-ai grijă de el poți cădea foarte rău. MICUL PRINȚ: Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
planetă. Jocul se repetă Se ridică perdeaua-nor. La o masă, înconjurat de cărți și registre Geograful.) MICUL PRINȚ: Bună ziua! GEOGRAFUL: Ia te uită! Vine un explorator! Mă bucur! MICUL PRINȚ: Îmi dai voie să mă așez? Sunt foarte obosit, am umblat teribil de mult. GEOGRAFUL: Interesant! Dincotro vii? MICUL PRINȚ (se uită curios spre masa încărcată): Ce-s cărțile astea groase? La ce ajută? GEOGRAFUL: Eu sunt geograf. MICUL PRINȚ: Ce este un geograf? GEOGRAFUL: E un savant care notează existența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
să știu. MICUL PRINȚ: Bine , dar spuneai că ești geograf. GEOGRAFUL: Întocmai, numai că nu sunt și explorator. Duc mare lipsă de exploratori. Nu geograful caută orașele, fluviile, munții, mările, oceanele și pustiurile. Geograful e o persoană prea importantă ca să umble hoinar. El nu-și părăsește biroul, ci vin exploratorii la dânsul. Le pune întrebări și-și face însemnări după amintirile lor. Pe urmă geograful pune să se facă cercetări cu privire la moralitatea exploratorului. MICUL PRINȚ: Asta pentru ce? GEOGRAFUL: Pentru că dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ar trebui să merg pentru a găsi o oaie? GEOGRAFUL: Încearcă pe planeta Pământ. Am auzit că acolo găsești tot felul de ciudățenii. Sunt și foarte mulți oameni. MICUL PRINȚ: Îmi pare bine. Înseamnă că nu va trebui să mai umblu atât pentru a găsi pe cineva care să mă îndrume. Până la urmă tot scap eu de baobabi! GEOGRAFUL: Nu mă interesează copacii. Și, dacă n-ai nici un fel de informații deosebite, aș vrea să mă lași să lucrez. MICUL PRINȚ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Am niște necazuri cu o floare. ȘARPELE: Aha! MICUL PRINȚ: Unde sunt oamenii? Te simți cam singur în pustiu. ȘARPELE: Singur te simți și printre oameni. MICUL PRINȚ: Gândești ciudat. Și înfățișarea ta e ciudată. Nu ți-e frică să umbli neîntovărășit? ȘARPELE: Ce știi tu... Sunt mai puternic decât cel mai puternic dintre regi! MICUL PRINȚ: Ei, ești un lăudăros! Prea puternic nu poți fi. N-ai nici picioare cu care să călătorești. ȘARPELE: Aș putea să te duc mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179

și îi șterge foarte preocupat, ca și cum investește în asemenea îndeletnicire cam toată știința sa. Mama nu mai apare. După ce termină de șters ochelarii, Călin scotocește într-o geantă lungă pe care o ținea între picioare. Cotrobăie. - To’ cu terfeloaga aia umbli după tine? Ridică din umeri. Scoate un fel de fluier. Îi spune bătrânului cum se numește. L-a luat acum din turneul acela la Sfântu-Gheorghe. Tilincă. - Dai banii pe... Mă rog, dacă ție-ți place... Mai ai bani? se îngrijorează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Rucsacele. Mă rog, gențile. Din cauza balonului nu aveau loc. Și au rugat-o pe tipă să-l ia de acolo. Să-l dezumfle. Să-i facă ceva. Și asta s-a oțărât. Că de ce? Cum adică? Ea toată ziua a umblat cu balonul prin București, înțelegi ce-i aia toată ziua? Și pur și simplu nu vrea să-l ia de acolo. S-a atașat de el în așa hal încât nu poate. Apoi, ar mai fi și dreptul primului venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
București, înțelegi ce-i aia toată ziua? Și pur și simplu nu vrea să-l ia de acolo. S-a atașat de el în așa hal încât nu poate. Apoi, ar mai fi și dreptul primului venit. Dacă ei au umblat brambura și nu s-au suit înaintea în compartiment, acuma să suporte consecințele. Chestie de ocuparea teritoriului. Oricum, nici una dintre tentativele celor doi nu a avut succes. Nici o rugăminte. Așa că, până la urmă, cei doi au plecat să caute alt grătar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
gândește și tanti Magdalena. Turismul ca invazie. După ce și-a populat casa, tanti Magdalena trece la colonizarea locuințelor vecine. Pentru treaba asta percepe un comision de 20%. Pentru că aduce chiriași. Li-i bagă-n casă. Li-i vâră pe gât. Umblă cu chiriașii să-i rostuiască, se tocmește la preț. Nu e ușor. Astfel că 20% e un procent de bun-simț. Tanti Magdalena poate cîștiga până la un milion pe zi. Vara trecută și-a luat mașină. Afacerile îi merg, dovadă elocventă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
început să caut ventilele, mă, trebuie să aibă ventile de siguranță. Mă apuc, apăs pe butoane pe acolo, facem ce facem, dăm dumul la apă. Îi arăt fi-mii pe ce să apese. Ea n-a văzut probabil pe unde umblu io acolo. Până la urmă, a făcut ea sărăcuța ce-a făcut înăuntru, îi trăsesem perdelele alea ca să n-o vadă fi-miu, că chiar dacă atunci când erau mai mititei făceau baie împreună, acuma aveau 9 și 10 ani și deveniseră mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
o parcare, frumos de tot, soare p-acolo. Mâncăm ceva, îmi fac o cafeluță, mă întind că, să conduci atâtea ore, îți dai seama... Când descoperim că nu e apă la budă. Ce, pizda mă-sii, aceeași treabă, să mai umblu pe la ventile, eram io marele instalator, să caut pe-acolo. Face ce face fi-miu, întâmplarea a făcut că a dat cu mâna, haț a început să curgă apa! S-a speriat. Măi, tata, da’ curge. Io am văzut faza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
lor. Nu mai găsești. Și după aia s-a trezit și tanti Magda și a cumpărat un pepene. Opt kile avea pepenele. Cântărit, i-a făcut și dop. A venit cu cântarul ei de acasă. Că alte cântare poți să umbli la ele. Să le măsluiești. S-a mai întâmplat. Dup-aia s-a trezit și nea Costică și-a zis, de ce să nu cumpăr și io un pepene? Și-a cumpărat. Știți cum? Imediat. Și dup-aia, ce mai, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

le atragi atenția oamenilor să-și țină gura în privința sămânței de porumb. Am înțeles, domn’ sărjănt! a încercat Petrache să îndulcească atmosfera. Costăchel însă abia a schițat un zâmbet palid. Eh! Apoi eu m-am dus, Costache. Ai grijă cum umbli și grăbește-te! Petrache a pornit din casă în casă, cu un catastif sub braț, chipurile pentru a strânge făncialul. Despre făncial însă lua vorba numai în casele celor pe care îi știa din tagma lui Catârcă. În rest, îi

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
să trec pe la mata chiar din prima zi, că doar îmi erai în cale. Ei. Când te-am văzut trecând așa țanțoș pe la poarta mea, mam gândit și eu ca omul: „Iaca, l-o apucat și pe aista fudulia și umblă cu nasul pe sus... Da’ nu mi-ai spus ce taină îi cu făncialu’. Nu cumva mă-i ierta de dajdie, pentru că mă cheamă Carpen? Nu-i vorba să te iert, moș Dumitre. Alta-i taina. Și eu, care îmi

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
măi! Dacă nu pricepeam eu multe în viața asta, apoi îmi mâncau câinii din traistă. Uite ce am înțeles eu din toată tărășenia asta. Întâi și-ntâi, aici îi mâna lui Costăchel, bată-l-ar norocul. Al doilea: tu ai umblat prin sat cu făncialu’ numai de ochii lumii. Al triilea: nu cumva eu trebuie să mă duc la târg să vorbesc cu angrosistul, pe care îl cunosc?... Ei? O ghicit moș Dumitru? Ori o călcat pe ciocălăiște? Apoi, moș Dumitre

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
nu s-a întâlnit cu nimeni, nici călare, nici pe jos. Când a ajuns, a tras la hangiul Froim, ca de fiecare dată. Da’ ce, se putea să steie moșneagul liniștit la casa lui, amu’ când se rupe omătu’? El umblă după cai morți, să le ieie potcoavele. Ce, aista-i om să știe de șagă? Dacă i-o tunat să plece, pleacă și pace. Degeaba îți bați gura cu el. Parcă dumneata ești mai breaz? Ai, n-ai dreptate, îți

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
acasă, că baba mă așteaptă cu mâncarea pe masă. Și nu de alta, dar dacă nu ajung la vreme, mă ia cu melesteul - a rostit printre hohote de râs moș Dumitru. Mergi sănătos și spune-i mătușii Zamfira să nu umble cu melesteul, că eu o știu femeie la locul ei - i-a răspuns Costăchel, râzând cu poftă. O înserare cu cer trandafiriu se lăsa peste sat. Primăvara își intrase de-a binelea în drepturi. Costăchel tocmai terminase treburile la primărie

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
peste cap. Uite că nu te-am întrebat ce face tata. Nu chiar așa bine. Răsuflă greu și m-a întrebat de tine. Când i-am spus unde ești, l-am auzit vorbind, așa ca pentru el: „Măi Costăchele, nu umbla nopțile, tată, că ai atâția dușmani acuma. Ce, îi ca pe vremuri? Amu o mai apărut și legionarii iștia. Legea mamei lor! Cine mai știe ce-i în capul lor.” De data asta, te rog să mă ierți, Măriucă. Cât

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]