34,237 matches
-
cu banalul: "Treaz gînd mă-ntîrzie la proră/ înainte, unde nu sînt urme,/ vis întrerupt luna trece vămile./ - De ce ți-s ochii larg deschiși?/ Cine a rostit cuvintele, cine?/ Sentinela nu vorbește niciodată,/ sau numai: - Domnule, poate aveți o țigară.../ vîntul, umbrele, nimeni.../ cuvinte printre stele căzătoare."(Nauta) Cîteodată, muzici bătute de vînt, marine, sărate: "Ritmic polenul silabelor rare/ tremură-n floarea cărărilor palide/ din cimitirul feeric al toamnelor/ pînă departe,/ ce monoton stelare." (Adagio). Sau corpuri statuare, aforisme despre care n-
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
fiind comestibil într-un context canibalic-infernal: "Mâncam din profet și timpul se reîntorsese în timp,/ și te-ai făcut craterul cu scorburi ca un Hades?" (Solitarul obiect cosmic). Natura e și ea damnată, răsfrântă într-un pastel demonizat: "Soare Viscol Umbră Gând/ Păsări Liniște Omăt/ Și natură!// în penaje noi, condurii,/ în vechi mantii, tremurând,/ Măreția morții pură.// Unde-i râul?/ Om fi-ajuns/ în infern, în paradis./ Printre labele pădurii./ (Nu mai bate! E închis.)/ Timpul fuge îndărăt,/ îndărăt și într-
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
Când mă-ntorc am să-ți arăt/ semnul serii de pe armură/ ca doi pinteni mici de orz.// Era umed. Era bură./ (Nici un fel de noimă Rut)/A fost soare, - a fost plăcut,/ însă nu m-am mai întors..." (Soare Viscol Umbră Gând). Sunt consemnate nu puține metamorfoze malefice ale ființelor și lucrurilor, care se scurg unele într-altele ca-ntr-o clepsidră a unei imagerii dereglate: "o pasăre-mi da ocoluri în zbor/ mă-nfășură din ce în ce mai zăpăcitor/ în cercurile ei neprevăzute
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
descheie). Ca și: "deșertăciune și struguri.../ un sân.../ timpul nu e pentru găsirea acului/ în fân/ bruma nu-i pentru sandale// ca o subsoară/ dealul se sprijină pe mosorele/ care-au luat-o la vale,/ prin flori// cosița lor moale.../ umbrele și cerbul târziu..." (de unde venise cu ce umbre). Un aspect relevant: jocul dintre substanță și iluzie, dintre materie și umbră, cu rostul de-a sugera irealitatea substanței ce ar avea ca rezultat relativizarea damnării. E încă o viclenie a lucifericei
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
timpul nu e pentru găsirea acului/ în fân/ bruma nu-i pentru sandale// ca o subsoară/ dealul se sprijină pe mosorele/ care-au luat-o la vale,/ prin flori// cosița lor moale.../ umbrele și cerbul târziu..." (de unde venise cu ce umbre). Un aspect relevant: jocul dintre substanță și iluzie, dintre materie și umbră, cu rostul de-a sugera irealitatea substanței ce ar avea ca rezultat relativizarea damnării. E încă o viclenie a lucifericei degradări fără drept de apel, care preferă o
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
sandale// ca o subsoară/ dealul se sprijină pe mosorele/ care-au luat-o la vale,/ prin flori// cosița lor moale.../ umbrele și cerbul târziu..." (de unde venise cu ce umbre). Un aspect relevant: jocul dintre substanță și iluzie, dintre materie și umbră, cu rostul de-a sugera irealitatea substanței ce ar avea ca rezultat relativizarea damnării. E încă o viclenie a lucifericei degradări fără drept de apel, care preferă o cale ocolită, precum o joacă între pisică și șoarece: "pe câmp nearat
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
rezultat relativizarea damnării. E încă o viclenie a lucifericei degradări fără drept de apel, care preferă o cale ocolită, precum o joacă între pisică și șoarece: "pe câmp nearat/ în ce fel nu știu/ între-acum și târziu/ le-am așezat// umbra ta umbra mea/ la răcoare-n adânc/ sunt pământul mănânc/ dintr-un sân, dintr-o stea// umbra ta, umbra mea/ același pas/ drum și popas/ plecare ningea" (pe câmp nearat). Căci blestemul nu se poate aplica pe neființă, pedeapsa nu
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
damnării. E încă o viclenie a lucifericei degradări fără drept de apel, care preferă o cale ocolită, precum o joacă între pisică și șoarece: "pe câmp nearat/ în ce fel nu știu/ între-acum și târziu/ le-am așezat// umbra ta umbra mea/ la răcoare-n adânc/ sunt pământul mănânc/ dintr-un sân, dintr-o stea// umbra ta, umbra mea/ același pas/ drum și popas/ plecare ningea" (pe câmp nearat). Căci blestemul nu se poate aplica pe neființă, pedeapsa nu poate avea
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
cale ocolită, precum o joacă între pisică și șoarece: "pe câmp nearat/ în ce fel nu știu/ între-acum și târziu/ le-am așezat// umbra ta umbra mea/ la răcoare-n adânc/ sunt pământul mănânc/ dintr-un sân, dintr-o stea// umbra ta, umbra mea/ același pas/ drum și popas/ plecare ningea" (pe câmp nearat). Căci blestemul nu se poate aplica pe neființă, pedeapsa nu poate avea ca obiect golul. Și totuși tactica disoluției universale cuprinde și un asemenea artificiu, un soi
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
precum o joacă între pisică și șoarece: "pe câmp nearat/ în ce fel nu știu/ între-acum și târziu/ le-am așezat// umbra ta umbra mea/ la răcoare-n adânc/ sunt pământul mănânc/ dintr-un sân, dintr-o stea// umbra ta, umbra mea/ același pas/ drum și popas/ plecare ningea" (pe câmp nearat). Căci blestemul nu se poate aplica pe neființă, pedeapsa nu poate avea ca obiect golul. Și totuși tactica disoluției universale cuprinde și un asemenea artificiu, un soi de protocol
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
în miezul ei. în rest, amintiri. Adică, raiul de unde nimeni nu poate fi izgonit. Ori seră a bucuriilor și tristeților trecute. Alături de câteva dintre instrumentele pe care cândva a cântat Beatles-ul, transformate, așa, deodată, în făpturi firave, aeriene, ce par umbre ale unor viziuni mute. în definitiv orice instrument expus într-un muzeu devine, vorba unei inspirate poete, o tăcere asurzitoare, un țipăt încremenit. Sonnailes de chevilles, hochet, sistre, sonnette, galoubet, pluriarc, archilut, colachon, theorbe, regalo, cornet a bouquin, archicistre, toate
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
lucru îmi scapă: muzica. Așa cum treptat mi-a scăpat și entuziasmul la întâlnirea cu un parc - La Vilette - aflat, în afară de Cite de la Musique, într-o curioasă și imprevizibilă hibernare. Jeu des hombres. Năluca vechilor temple grecești, a armatelor napoleoniene cuceritoare; umbra stilului clasic, sobru, uneori chiar rece, degajată de interior, a gesturilor subtil megalomane, copleșitoare, totodată monumentale exhibate de exterior, în fine, fantoma lui Penderecki ce îmi însoțește de câteva zile traseele pariziene ca o reverență a muzicii nestatornice, lipsită de
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
care îl nutrește verticalitatea distribuțiilor armonice, copios minore, precum și orizontalitatea tangajului de la corzile grave; o lumină ce sclipește atunci când se aprind focurile alămurilor și pălește grație sufocării lemnelor în registrul acut. Una peste alta se poate spune că am întrezărit umbra lui Zeus. Sau poate a reginei culorilor și volumelor groase, masive. Clevetitorii ar invoca probabil moara de măcinat sunete. Binevoitorii, dimpotrivă, ar motiva că este un mijloc eficient de a convinge masele ce nu cugetă destul. Iar eu vin și
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
mea, pe care nu am subjugat-o decât puțină vreme, timp de câteva luni, în Provence, mi le aducea sau mi le trimitea, cu o tandrețe din ce în ce mai glacială și penitentă. Dezaproba ceea ce făceam cu ele. Oribila religie o învăluia în umbra ei atotputernică. Ar fi trebuit să o conserv în dragoste așa cum confesorul ei o conserva în bigotism, să o brutalizez în ceremonii secrete, să o frământ ca pe o cocă recalcitrantă, care nu vrea să crească. Consimțisem să fac asta
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
că asistă la o înmormîntare. O stingere necurmată și implacabilă i-a fost destinul: prestigiul i s-a destrămat, patima teoretică i-a scăzut, nostalgicii s-au împuținat, iar problemele ce-i alcătuiau o dată tematica au intrat în conul de umbră al indiferenței generale. Nuanțele ei supraviețuiesc în aulele facultăților și în sălile de seminar, forme moderne de conservare muzeală a unor teme pe care selecția socială le-a eliminat din viața publică. În replică, adepții filozofiei își privesc semenii ca
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
agitîndu-se într-o fojgăială socială fără sens, precum șerpii răsucindu-se unii în jurul altora în perioada de rut. Șerpilor ăstora le lipsește reperul ideilor, le lipsește punctul cardinal al viziunii filozofice, le lipsește azimutul rațiunii pure, și de aceea fac umbră pămîntului degeaba. Și, în timp ce gîndesc asta, filozofii uită că acea necesitate în numele căreia vorbesc, necesitatea creșterii spiritului, nu există.
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
apoi fuga lui Hayssam, apoi demiterea șefilor serviciilor secrete și a procurorului general, apoi, deodată, această nouă tărășenie care ne încinge tuturor mințile în plină caniculă - deconspirarea Securității. Dacă toate aceste povești ne sunt livrate de niște păpușari pricepuți, din umbră, ei, magistralii autori ascunși, probabil, se prăpădesc de râs vâzând cât de ușor ne duc de nas, cât de ușor urmăm, teleghidați, ca în transă, direcția pe care doresc ei s-o urmăm. Rețeta acestor povești e simplă și serială
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
tare. Observă fragmentele de mică scânteind în dalele scuarului, excrementele porumbeilor pe care distanța și frigul le-au întărit, preschimbându-le în ceva aproape frumos, cum ar fi niște pete de zăpadă. Îi plac simetria stâlpilor negri de fontă și umbrele lor și mai întunecate, rețeaua de rigole din pietre de pavaj. Coșurile de gunoi care dau pe-afară sugerează mai degrabă abundența decât mizeria; băncile goale din jurul spațiilor verzi par a-și aștepta, binevoitoare, ocupanții zilnici - angajați veseli în pauza
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
decide miezul tare al vechii Securității, rămasă pe loc sau perpetuată prin oameni de încredere. Vom afla, și de aici înainte - așa cum o demonstrează acest "tour de force" al stăpânilor arhivelor - numai și numai ce se dorește de către oamenii din umbră. Timp de șaisprezece ani, au transformat dosarele în cea mai puternică armă politică imaginabilă. Și, dacă-l credem pe Vadim, Securitatea nu s-a mulțumit doar să folosească probele reale, dar a și inventat turnători. Cu atât mai mult, astfel
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
chiar 14, la vreo două prăvălioare. Unele stau și duminicile acolo, cele mai multe nu), iar locul unde, pînă spre șapte ale serii, ordonă - blînd, și ordonează dichisit aduce bine a bibliotecă. Era să spun păstrată, cu tot tipicul, dintre ziduri și umbre de mănăstiri, dacă bazele lor de date, consultate de l'ordinateur, oricînd le-ai întrebat ceva, nu m-ar scoate foarte repede în vremea noastră. îți deschid, cu mișcări pe care le taie, parșiv, bănuita durere de spate, dulapurile lungi
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
Liviu Dănceanu Je suis du pays sans mots ni violence// Dans la blessure de l'aube// Les lignes sablonneuses et d'azur// Prophetisent la calme". Când l-am cunoscut în 1990, Paul Mefano venea din- tr-un tărâm unde cuvintele erau umbre percutante ale faptelor. Iar faptele sale se învârteau în jurul războiului de țesut aranjamente, parteneriate, sfere de influență, reciprocități, în special cu material din propriul depozit al experiențelor personale. Cel mai mult a recurs la soldurile aflate în inventarul echipei "2e2m
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
scrisă; în al treilea rînd, deoarece comentariile iscate au atins un prag al defăimării în fața căruia Patapievici este hotărît să acționeze în instanță pe cei care vor prelua fraza lui Viorel Patrichi; în al patrulea rînd, pentru că răstălmăcirea aruncă o umbră asupra Institului Cultural Român. Îi dăm dreptate lui H.-R. Patapievici și să sperăm că, prin rîndurile acestea, Cronicarul va contribui la divulgarea răstălmăcirii căreia i-a căzut victimă.
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
drept un neguțător de idei, care lucrează așadar cu concepte, sarcina să este aceea de a convinge cetățenii să urmeze un anumit proiect sau altul, adică a unui model sau a unei scheme demne de a fi urmate, deși o umbră de ironie la adresa intelectualilor a subzistat în cele spuse de Vitalie Ciobanu, căci acesta a afirmat la un moment dat, ca "noi, intelectualii, suntem cei care știm și suntem îndrituiți, nu se știe de ce instanța, să configuram un model sau
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
național". Coordonatorul volumului, Prof. univ. dr. Sorin Bocancea, a declarat: "Este doar prima ediție și sper ca la anul, pe vremea această, să o scoatem și pe a doua". Pe 4 octombrie, a avut loc Seminarul Literatura și ideologie. În umbră realismului socialist, în parteneriat cu Institutul "Al. Philippide" al Academiei Române, Filiala Iași, Facultatea de Litere a Universității "Al I. Cuza" Iași și Muzeul Literaturii din Iași, coordonat de Prof.univ.dr. Daniel Șandru. La eveniment au participat: Conf.univ.dr. Bogdan Cretu (Universitatea "Al.
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
care alungam cuvintele mucegăite pe buze d. noaptea își frânge gâtul șlefuind isteria gesturilor cu care ne mângâiem trecerea e. o insuportabila impresie că fiecare sânge își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape metalizate de obișnuință, în timp ce umbră buzelor semăna cu o creangă de măslin. UMBRĂ Îmi stătea alături mai sfioasa decât prelungirea ritmului unei zile intacte. Se dizolvă în linii un luciu fugar -, scormonind echilibrul dintre mine și cer. O copie nemărginita, sfărâmându-se sub încordarea naturii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]