2,033 matches
-
umeri, urmărindu-l pe Jim Îngrijorați parcă de soarta care Îl aștepta. Încă șocat de furia pe care o văzuse În ochii servitoarelor, Jim o porni spre blocul de apartamente al familiei Maxted, În Concesiunea Franceză. Își simțea tot capul umflat, iar un dinte din maxilarul de jos i se clătina. Dorea să-și revadă mama și tatăl și voia ca războiul să se termine curînd, chiar În după-amiaza aceea, dacă era posibil. Prăfuit și brusc foarte obosit, Jim ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lăsară jos targa, lîngă el. Din culcușul de paie Împletite ridicară un bărbat mărunt, de vîrstă mijlocie, Într-o jachetă de marinar pătată cu sînge. FÎșii de bandaje japoneze din hîrtie de orez erau lipite de rănile de pe mîinile lui umflate, de pe față și de pe frunte. Jim se uită fix la această figură nenorocită și Își duse brațul la gură, ca să se apere de mirosul neplăcut. CÎteva dintre femeile eurasiatice părăseau centrul de detenție Împreună cu copiii lor. Uitîndu-se În jur la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apropiat de japonezi, care cuceriseră Shanghai-ul și scufundaseră flota americană la Pearl Harbor. Ascultă zgomotul unui avion de transport, ascuns În spatele ceții de praf alb, și gîndul Îi zbură iar la portavioanele din Pacific, la bărbații mărunți În costume umflate, de zbor stînd lîngă avionul lor neblindat, gata să riște totul, doar din propria lor voință. 17 Un peisaj de aeroporturi În timp ce șoferul umplea cu apă radiatorul camionului, doctorul Ransome o instală pe doamna Hug pe locul de lîngă băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Zău? Pare o idee bună. — Negustorilor din Hongkew. Dar nu valoram nimic. Totuși, a avut grijă de mine. — A făcut o treabă bună, zise doctorul Ransome, bătîndu-l pe umăr pe Jim. Apoi Îl prinse de talie și Îi pipăi ficatul umflat, după care Îi ridică buza de sus și se uită la dinții lui. — E-n regulă, Jim. Încercam să ghicesc ce anume ai mîncat. Cu toții o să trebuiască să ne apucăm de grădinărit la Woosung. Poate că japonezii o să ne vîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Vincent se Întoarseră cu porțiile lor, Jim se ridică și trase perdeaua ca să le poată examina farfuriile. Îi plăcea să o vadă pe doamna Vincent mîncînd. Uitîndu-se cu coada ochiului la ea, Jim studie terciul. Boabele făinoase erau albe și umflate, și nu le puteai deosebi de gărgărițele care Împînzeau aceste gunoaie din depozit. În primii ani de lagăr, toată lumea dădea deoparte gărgărițele sau le arunca pe cea mai apropiată fereastră, dar acum Jim le consuma cu socoteală. Adesea erau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aibă noțiunea timpului. În cele trei zile, Jim măsurase timpul necesar pentru toate treburile. Majoritatea pacienților sufereau de malarie, dizenterie și infecții la inimă din cauza malnutriției. Pacienții bolnavi de beri-beri Îl Întristau cel mai mult pe Jim, cu picioarele lor umflate și plămînii plini de apă, cu mințile atît de rătăcite, Încît credeau că mureau În Anglia. În ultima lor oră, li se acorda un privilegiu special, singura plasă de țînțari a spitalului, și zăceau În acea imitație de mormînt Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gol, dar Jim și doctorul Ransome căraseră apa din lagăre. După cum spunea doctorul Ransome, nu avea rost să irosească nimic din ceea ce Îi putea menține pe oameni În viață, fie și numai cîteva zile În plus. Roșiile strălucitoare și pepenii umflați dovedeau că avea dreptate. Jim scoase capacul de lemn de pe unul dintre bidoane. Așteptă ca miile de muște să se Înfrupte primele, apoi luă linguroiul din bambus și cupa de lemn și Începu să toarne Îngrășămîntul În șanțurile mici. Lucră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Pe ambele părți erau tranșee bombardate și cazemate, o lume de noroi. Pe panta unui șanț antitanc plin de apă, printre cauciucuri și cutii de muniții, zăcea trupul unui soldat chinez, cu uniforma portocalie ruptă pe fundul și umerii lui umflați, strălucind de o lumină uleioasă, ca o cutie de vopsea crăpată. Un cal de povară zăcea lîngă șosea, cu pielea jupuită de pe coaste. Jim se uită În carcasa uriașă, sperînd să găsească un șobolan prins Înăuntru. Părăsi drumul cînd acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Era neînarmat, dar mai purta Încă harnașamentele și pungile de muniție. Alerga de-a lungul taluzului canalului și se opri să-și tragă răsuflarea lîngă pînza roșie a parașutei. Se Întoarse să se uite peste umăr, iar Jim recunoscu fața umflată, de tuberculos, a soldatului Kimura. Un grup de bărbați europeni Îl urmăreau de-a lungul taluzului, cu bastoane de bambus În mînă. Unul dintre bărbați purta o pușcă, dar Kimura Îl ignoră și Își Îndreptă curelele În jurul uniformei rupte. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu-și mai amintea chipul ei, dar putea foarte bine să-și imagineze reacția ei față de cutia Spam. Ca o tratație suplimentară, va avea suficient material de citit. Se ridică, dornic să Înceapă să meargă spre Shanghai. Își mîngîie stomacul umflat, Întrebîndu-se dacă nu era vreo nouă boală americană provocată de prea multă mîncare. În acel moment, printre ramurile copacilor, văzu chipuri care se Întorceau spre el. Șase soldați chinezi trecură pe lîngă avioanele abandonate, mergînd pe drumul de centură. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Gonind muștele de la gură, Jim intră În salonul bărbaților. Aerul fetid aluneca pe pereții de placaj, scăldînd muștele care se hrăneau din cadavrele Înghesuite pe priciuri. Identificabili după șorțurile zdrențuite și rochiile Înflorate și după saboții Înfipți În picioarele lor umflate, zeci de prizonieri din Lunghua zăceau pe priciuri ca bucățile de carne Într-un abator abandonat. Spatele și umerii lor străluceau acoperite de un fel de gelatină, iar gurile lărgite În obrajii umflați erau căscate Încă, de parcă aceste femei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și după saboții Înfipți În picioarele lor umflate, zeci de prizonieri din Lunghua zăceau pe priciuri ca bucățile de carne Într-un abator abandonat. Spatele și umerii lor străluceau acoperite de un fel de gelatină, iar gurile lărgite În obrajii umflați erau căscate Încă, de parcă aceste femei și bărbați buhăiți, tîrÎți de la un banchet, ar fi fost cuprinși de o foame nepotolită. Merse prin salonul Întunecat, ținînd cutia de la Spam strînsă la piept, respirînd prin revistele ridicate În dreptul gurii. În ciuda fețelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la vederea prizonierilor morți. De fapt, știuse precis că toți cei care rămîneau În urmă În timpul marșului de la Lunghua vor fi lăsați să moară sau vor fi omorîți acolo unde se odihneau. Totuși, șunca tocată Îi amintea de acele cadavre umflate. Toate erau Învelite În aceeași gelatină. Cei vii care mănîncă sau beau prea repede, ca Tulloch și locotenentul de poliție cu mîinile lui Însîngerate, se vor alătura curînd morților suprahrăniți. MÎncarea hrănește moartea, moartea care dorește și așteaptă propriile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
După trupurile lor uscate, Jim presupuse că majoritatea erau foști deținuți. CÎnd acel hamal ridică bățul de bambus, Jim Își supse sîngele și Înghiți flegma fierbinte. — Mă duc la lagărul Lunghua... SÎnt un deținut englez. Arătă spre sud-vest. Prin nasul umflat, vocea lui suna ciudat de joasă, de parcă trupul lui ar fi Îmbătrînit În cele cîteva momente de viață care Îi mai rămăseseră. Lagărul Lunghua... Ignorîndu-l, oamenii Înarmați se așezară pe parapetul de pămînt și Își fumau țigările. Europeanul În jachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
CEC eliberează chitanțe. ... apa stă Înghețată pe pereții tunelului, trenul personal Înaintează greu, parcă acum ar săpa tunelul și lumina albastră, albă ca un fulger, ca fulgerele ce luminează un București aflat sub bătaia unei ploi diluviene, necruțătoare. Dâmbovița este umflată, apa se ridică până sub Podul Izvor, e ora două noaptea și tu scaperi sub o umbrelă niște chibrituri, ca să poți citi lista cu studenții admiși la Facultatea de cinematografie și te vezi acolo pe listă, unedva spre coada celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scaieți În laiberul gros, „zâua bună la domnu’ doctor” Îi spune a lui Ioftin trecând mândru cu tractorul. „Eu sunt Bitancu, priceputu’, cu mâna iau, departe arunc, nimic nu știu, nimic să fie”, și-și trage ușor mâinile peste piciorul umflat, uns cu apă și săpun și geme Ion. Se Întoarce acasă și stă singur, el și șarpele, se tot Învârte toată ziua prin casă și spune: „tot mă duc io la Hanț Într-o zi” și vine iarna și dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cam În a șasea lună de sarcină“ era ușor de recunoscut. Lui Ruby nu-i venea să creadă ce norocoasă era. Până la urmă, nu mai trebuia să scrie scrisoarea aia. Claudia Planchette, cu buzele-i formând o semilună nenatural de umflată, stătea În fața ei așteptând să fie servită. Îi luase ceva vreme, dar Ruby era În sfârșit obișnuită cu vizita superstarurilor de la Hollywood În magazin. Când Începuseră să apară, era agitată și timorată. Asta pentru că nu-i venea să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
unei cliente Însărcinate În ultimele luni, o privi pe Chanel și, Într-o clipită, Îi dispăruseră din minte toate gândurile de a sta la o bârfuliță cu ea. Reieșea clar, judecând după fața roșie a lui Chanel și după ochii umflați și măriti, că veștile primite de la noul lor doctor nu au fost dintre cele bune și că, de data asta, Chanel a dat drumul lacrimilor. Craig venise cu ea, iar brațul său era strâns În jurul umărului ei. Înălțimea lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Întâi pe ei la destinație? o Întrebă pe Ruby. Ea răspunse că e În ordine. De acum, se prinsese că Irene era americanca aia În vârstă, cu lifting noduros de Jackie Stallone și cu niște buze de pește absurd de umflate, care Încercase să o oprească să intre În bucătărie ca s-o vadă pe Bridget. Buddy s-a dovedit a fi supraponderal, și cap, chel transpira permanent. Făcând prezentările, Sam Îi explică lui Ruby că În ultimii ani, de când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-se să-și țină râsul. Îl aduc cu avionul. De-aia se cheamă Brest Express. —Bun. Când ajung acasă o să caut și eu lapte Brest Express. Când Ruby ajunse la părinții ei era aproape ora opt. Ronnie purta un bluzon umflat, pe care scria „Burta mea pare mare Îmbrăcată așa?“. Pe un umăr Îi atârna o mănușă de apucat oale fierbinți. Ruby Îi admiră bluzonul. —E grozav, nu-i așa? Mi l-a cumpărat mătușă-ta Sylvia, Îi răspunse Ronnie conducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vezi noul birou oricând. Ești absolut sigur? Da. Ruby Îl lăsă pe Sam la el acasă și apoi s-a dus până la casa alor ei. Când a ajuns, Mătușa Sylvia stătea pe canapea și bocea. Ochii Îi erau roșii și umflați. —Mai fac niște ceai, spuse Phil care părea de-a dreptul confuz și era clar că ar fi dat orice s-o lase doar pe Ruby să se ocupe de situație. —Mătușă Sylvia, care-i problema? Aceasta Își trase nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de-obicei, Ruby nu plănuia să deschidă magazinul decât după prima săptămână din luna ianuarie. Oamenii care cumpărau de la Les Sprogs plecau În vacanță Înainte de Crăciun și nu se Întorceau decât cel devreme pe 5 ianuarie. Din moment ce glezna Îi era umflată și-o durea groaznic de rău și nu putea să calce cu ea sau să conducă, era destul de recunoscătoare pentru timpul liber. De Anul Nou se duse cu taxiul la Chanel și la Craig. Cu câteva zile Înainte, Chanel o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
proeminentă în comparație cu restul feței strânsă într-o strâmbătură fixată în adâncitura dintre nas și buzele mărite cu ruj. I-am privit mâna cu care ținea ceșcuța. În jurul unghiilor scurte, pe care cu siguranță și le mânca, carnea era înroșită și umflată. Mi-a venit în minte mirosul de salivă uscată pe vârful degetelor și m-a trecut un fior. Între timp, ea se aplecase. Am văzut botul unui câine ieșind de sub divan. Un cățeluș somnoros de talie medie cu părul scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu diavolul nu mai au nici o valoare. Kentu te aduce în brațe: o maimuțică roșie într-o păturică albă. Te primesc, te studiez. Ești urâtă rău. Ești frumoasă foc. Ai buze puternice, deja conturate, răsfrânte în mijlocul fețișoarei zbârcite încă, ochii umflați, pe jumătate închiși, pentru că toată lumina aceea neașteptată te deranjează. Ridic brațul să te apăr de raza puternică ce plouă de la lampa scialitică rămasă aprinsă. Este primul gest pe care îl fac pentru tine, primul cu care te protejez. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lumină gălbuie și satinată. Tați în sala de mese, asemeni copiilor la grădiniță. Iar mâncarea e, clar, o porcărie. Dar e minunat așa, în spatele clinicii, ca într-o tabără, ca într-o pedeapsă. E cam târziu, pastele sunt moi și umflate, friptura de vițel cu lămâie are marginea întunecată și un sos ce pare lipici de tapițerie. Dar nimeni nu se plânge. Voci șoptite ca în sacristie, clinchet de pahare întoarse cu gura în jos lângă tacâmurile așezate pe foaia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]