8,223 matches
-
casele părintești din București, deprinzând carte grecească și latinească, dovedindu-se iscusit la învățătură. Murind cei doi frați ai săi mai mari, toată moștenirea părintească rămâne tânărului Cantacuzino. Se căsătorește cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popești. În 1678, unchiul său, Șerban Cantacuzino ajunge domnitor, astfel că tânărul Constantin este înaintat vel-logofăt, cea mai înaltă treaptă a ierarhiei boierești. Având și o avere însemnată, acesta avea deci o situație mulțumitoare. Cu toate că nu a râvnit niciodată la tronul Munteniei, a fost
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
imensă însă, râvnită de turci, precum și intrigile de la Curte, i-au grăbit sfârșitul. Dar astfel, voievodul și-a încununat fruntea lui, ca și a celor 4 feciori și a lui Ianache Văcărescu, primul său sfetnic și dregător, care era și unchiul soției sale, cu sfântul nimb al muceniciei pentru credința ortodoxă, pe care nu a părăsit-o nici în fața călăului. Astfel, în apropierea Paștelui anului 1714, printr-un trimis al Înaltei Porți, care a sosit la București, lui Constantin Brâncoveanu i
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
Jilhava IDFF) spune povestea lui Totonel, un puști de 10 ani din Ferentari. Câtă vreme mama lui e în pușcărie pentru trafic de droguri, Toto locuiește cu surorile lui mai mari, Andreea și Ana, și cu un șir lung de unchi, vecini și utilizatori de droguri din cartier. Singura lui „supapă de aer” centrul de sprijin unde face școala și unde descoperă dansul hip-hop în timp ce, la rândul lor, surorile lui adolescente își caută și ele locul în lume și se maturizează
Nomad IFF – cel mai în vogă cinematograf în aer liber își deschide porțile în centrul Timișoarei [Corola-blog/BlogPost/93487_a_94779]
-
-i spun, încurajată de soțul mătușii mele Nuța (Elena Dumitrescu Papahagi), Nicu (Nicolae) Dumitrescu, profesor de educație fizică la facultate în București, originar dintr-un sat din Bucovina, și care nu știa nimic despre restul lumii,. I-am povestit acestui unchi, în zori, confesându-mă lui, căci pe Nuța tocmai o scăpasem, căci plecase înainte de a sosi eu, la Spitalul Filantropia, unde lucra și care îl cunoștea ceva mai bine pe cel care mai târziu îmi va deveni soț, căci și
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
Filantropia, unde lucra și care îl cunoștea ceva mai bine pe cel care mai târziu îmi va deveni soț, căci și ea era doctor hematolog, ca și Nic, și îl auzise făcând o prezentare în specialitate. Am dat drumul către unchiul meu, unui val de vorbe și sentimente, despre cum brusc m-am îndrăgostit și el mi-a făcut afirmația super-încurajatoare: spune-i exact așa cum mi-ai spus mie „căci americanii n-au niciodată timp, sunt mereu grăbiți”... Și așa am
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
tot mai înspăimântată, justifică pornirea mea de a distruge Stațiunea - sau numai o parte din aceasta: o consecință a violenței la care - sensibil - am fost părtaș. Oricum, port gena răului în mine: demult, un strămoș, Cain, l-a ucis pe unchiul Abel. Sunt agresat, pândit! Aseară, când te-ai întors acasă, ai găsit acele de pe mozaic mișcate; stratul de talc păstrează și acum urma unor pantofi de damă. Te-a vizitat, poate, fufița, are un rând de chei. FILOZOFUL. „Ce știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
stabilit. Părinții și rudele miresei n-au aflat niciodată că era român, nici altceva legat de biografia sa reală. Pentru ei, tânărul a rămas mereu fiul orfan al unor fermieri din Normandia, morți amândoi În timpul Primului Război Mondial, crescut În familia unui unchi care Îl Întreținuse În perioada studiilor și despre care nu mai știa nimic, pentru că Într-o bună zi lichidase tot ce avea și emigrase În America. Asta după ce, În prealabil, mituind autoritățile locale, vânduse și moștenirea nepotului, care a evitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se punea la cale ceva rău, un rău la care, fără să știu, eram, poate, părtaș, trebuia să mă mai trezesc amestecat și Într-o bizarerie cu comori, masonerii și femei misterioase, prevăzute cu secrete la purtător, posesoare de mătuși, unchi, bunici și alte rubedenii excentrice risipite prin Europa și America, având, la rândul lor, biografii senzaționale, inventate parcă de scriitori În pană de inspirație realistă. Sincer, nu credeam o iotă din fantasmagoria franco-română debordând de substituții de persoane, de coincidențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înainte de căderea zidului Berlinului). Părintele meu știa câte ceva despre primul val al descoperirii de la Rennes-le-Château, cel din anii ’50, dar, ca și cel care Îl pusese la curent, Sebastian Corbu, nu dăduse credit istoriei, considerând-o rodul fanteziei dezlănțuite a unchiului său. „Scriitorii ăștia...”, mormăise el sastisit, prilej cu care am aflat că Noel Corbu fusese, În două rânduri, cel puțin, cutreierat de muze. În 1943 publicase un roman polițist cu un titlu cam sinistru: Mortul spărgător (de case, evident, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu o admirație nebună pentru criptografie, criptografi, criptologi, riga Crypto și Lapona Enigel - chestii d-astea... - Și nici un rezultat? - Unul? Mai multe. Tocmai aici e drama: În cazul de față, mai multe rezultate Înseamnă, de fapt, nici un rezultat. Deșteptul de unchiul Noel, s-a trezit hodoronc-tronc autorul de romane polițiste dintr-Însul! Adică, de ce să notăm noi clar și frumos numărul de cont și parola alături, când putem complica totul cu un pic de mister rebusist!? Așa, pentru culoare locală... Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de aici a Început nebunia. Mi-am adus aminte că, În toate cele trei variante care apar În lucrările lui Henry Lincoln, unul dintre autorii celebrului Holy Blood and Holy Grail, criptograma oferită de, În veci fie-i numele lăudat, unchiul Noel (nedezlegată nici astăzi) reprezenta o succesiune de litere așezate În șiruri ce se Încadrau Într-un dreptunghi pus În picioare. Asta, În limba mea matematică, vrea să Însemne că avea baza mai mică decât Înălțimea, ai Înțeles. Plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
indiciu. În aparență, foarte explicite ambele, dar deloc mură-n gură, cum erai tentat să crezi. Prima barieră pe care Noel Corbu o așezase În calea căutătorului o constituia Însăși redactarea propoziției În limba română. Am Îndepărtat rapid gândul că unchiul ar fi destinat În mod expres descifrarea codului unui compatriot, deși, ca să fiu sinceră, am fantazat puțin pe marginea unei eventuale nostalgii pentru meleagurile natale care l-ar fi Încercat pe năvalnicul aventurier În clipe de restriște sau de panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al macedoneanului arăta așa: A L E X N D R U C M Am renumărat literele: 10. Nu putea fi o coincidență: eram pe drumul cel bun. Am Înțeles și de ce l-a apucat subit bilingvismul pe dragul de unchiul Noel. Nostalgii, mister, enigmistică - aiurea... Fii atent: dacă rămânea la franceză, numele lui Alexandru ar fi apărut În forma uzuală din această limbă, respectiv, ALEXANDRE LE GRAND. Or, nu mergea, fiindcă aici avem doar opt litere diferite pentru a cifra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sunt o naivă și o infantilă, pentru că n-am minte nici cât să trec strada, de-aia! Am crezut ca o dementă că În camera interzisă de la subsolul Centrului se află ceva În plus față de ce găsisem eu În hârtiile unchiului - parola și numerele de cont În varianta lor necifrată, de exemplu. Fals! De o mie de ori fals! Nu era decât un duplicat, o copie a documentului cu care Îmi bătusem capul atâta vreme. Și nu numai eu, pentru că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
degetul mare și arătătorul mâinii drepte și i-a frecat Îndelung, ca și când ar fi vrut să Îndepărteze de pe retină o vedenie urâtă. Îi venea greu să admită că nu Întrevăzuse această pistă. - Mai departe, a murmurat Încă neconvinsă, dar Îngândurată. - Unchiul tău a fost fără Îndoială un personaj excentric și contradictoriu, dar În nici un caz nu s-a numărat printre maeștrii criptografiei mondiale. Nici măcar al celei franco-române. Probabil că e ceva destul de simplu, În fond, cum a fost, până la urmă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu-i așa? - Stai o clipă, m-a oprit Eva. Am uitat ceva... A luat pixul și undeva, la mijlocul textului, a adăugat un semn. - Ce-i asta? am Întrebat. - Ce se vede: semnul exclamării. Îmi amintesc perfect că, În notele unchiului, după „lumii” nu era punct, ci semnul exclamării. Ca să vezi de câtă acribie pot fi capabilă În asemenea momente! I-am luat hârtia din mână și am cercetat-o Îndelung și concentrat. - Ești sigură? am Întrebat cu precauție. Absolut sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Eva, am o nedumerire: cum de n-au găsit rezolvarea marii specialiști În criptografie la care ai apelat? - N-aveau cum, nu erau În posesia tuturor datelor. Doar nu-ți Închipui că față de ei am scos vreo vorbă despre Însemnările unchiului?! Par eu așa naivă? Le-am dat doar o listă de conturi - și aia falsă, bineînțeles: mă interesa logica decriptării, schema, șmecheria... Pe urmă, puteam să mă descurc și singură, ce crezi?! I-am spus ce cred: că e mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mătușa cu-n cazac!”. „Ce vorbești, mă?” zice de pe scăunel unchiu ce era un om liniștit de felul lui. „Ce zi e astăzi?”. „Joi!” strig eu. „Atunci n-ajung ei departe. încotro au luat-o?”. „încolo!”, arăt eu. „Ciudat, zice unchiul. Au luat-o aiurea. Bei ceva?”. „Ce să beau?!”, fac eu. „Bem un vin, te-ai făcut și tu băiat mare. Ia ține-aici”. Și-mi dă să țin piciorul iepei și el se duce cu găleata în pivniță. Iapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai ales vara, ne-a ispitit gândul renunțării; poate că nu totdeauna am avut dispoziția sufletească ori timpul necesar conceperii lui ferme. în viață, cum se-ntâmplă îndeobște, mai sunt și neajunsuri: îți moare-o mătușă, îți mai apare-un unchi... Dar mereu, în ciuda oricăror impedimente, ne răsuna în conștiință îndemnul nemuritor al lui Heliade (cităm din conștiințăî: „Scrieți, copii, scrieți! Cât veți putea și cum veți putea, numai scrieți!” Și nu ne-am lăsat, am scris! Dacă nu ne ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se hlizi uriașul și veni spre Vasea. Cine te-a crescut pe tine, Mitenka? - întrebă părintește Vasea. — Unchiu’ Vasea - rânji blând flăcăul. — Și îl iubești tu pe unchiu’ Vasea? întrebă Vasea. — îl iubesc - zise flăcăul. — Și se supără Mitenka dacă unchiul Vasea îi ia doi dinți? — Mitenka nu se supără - zise veselul flăcăul. Atunci, fulgerător, Vasea îi trăsni nepotului un așa pumn în plină figură, încât acesta căzu într-o rână cât era de lung, scuturându-și încet capul. — Ei? - făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Păi, cu Niki Bârsan se pune el? I-am belit eu pe alții mai mari, o să-i Înghit măgăriile unui prăpădit ca ăsta? Măcar să-l simt că mă domină prin ceva... știu eu, să aibă un premiu de stat, un unchi În America, să reguleze ca-n junglă, să fie ștab, poftim, atunci mai că aș Închide ochii. Dac-ar fi sefard, ca dumneata, rasă veche, coaie grele, francmasonerie, artă domnule, ce mai, ai ce respecta, dar la Împuțitul ăsta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sau de secretar la o școală ce dracu măcar pedagog și tot e mai bine vorba lui Bulă nu aveți un alt glob să mă pot hotărî unde să mă stabilesc nu știu cum să scap de frica asta dacă află că unchiul meu a fost bancher și tata arestat În 1952 pentru un denunț fals mai bine mă prefac destins absent ca atunci cînd am cunoscut-o elegantă frumoasă degajată femeia asta nici nu mă observă și seara primul telefon vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care a fost cîndva o fetiță după felul cum strînge la piept ursul ăla de pîslă cu un picior lipsă „și toți bătrînii ăștia pe bănci prin șanțuri adormiți În rigole au fost cîndva băieței și au avut părinți și unchi și bunici...“ Conversația n-am mai fost la cinema de ani de zile fiorul acela cînd se stinge lumina și te izolează brusc fără praguri moi de acomodare Înserarea se deapănă gradat ca o promisiune sau zorile o rostogolire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a fost evreu și Karl Marx și Mercadante și Spinoza. Și MÎntuitorul a fost evreu și tatăl lui a fost evreu. Dumnezeul vostru. N-a avut tată, zice Martin. Gata acum. Dă-i drumul domnule. — Dumnezeul cui? zice cetățeanul. — Oricum unchiul său a fost evreu, zice el. Dumnezeul vostru a fost evreu. Cristos a fost evreu ca și mine. Și cetățeanu odată hopa Îndărăt În cîrciumă. — Pe Dumnezeul meu, zice, Îi sparg capul ovreiului ăsta blestemat că ia numele Domnului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ginsberg, cînd și cînd vîntul purificat de praf după ploaie. Și sălile de spectacol, un balerin, un trup aproape imaterial plutind Într-un cerc de lumină. Și bucuria din somn cu vizitatori extratereștri, fața verzuie a tatei și bunicii și unchii și printre tufele de iasomie șobolanii grași atît de relaxați, atît de simpatici. Cu tine mereu, cu tine mirifică, Îmbătătoare existență! Și voi mult prea sterilizați În etuvele voastre ireproșabile, respirînd În blocuri de sticlă cu izolare fonică, termică, olfactivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]