5,886 matches
-
absolut ieșită din comun îi înjunghie inima, făcându-l să se îngrijoreze profund de sănătatea minții lui? Dumnezeule, el chiar voia să facă asta? Ha, ha, râse el, nu-i adevărat... nu poate fi adevărat, e un vis... un vis urât și rău... Dansând liniștit, alungând ca pe-o himeră tot ce se întâmplase până mai adineauri, convins că totul e o glumă, Ionel se îndreaptă liniștit spre scaunul său. Deodată însă, un zgomot rău prevestitor, fără nume, un ton nepriceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
așezat pe un colț al noptierei de lemn pe care își ținea medicamentele, se afla ultimul și singurul său prieten, robotul John Deathclock. Acest Deathclock era pur și simplu sinistru, iar în viziunea lui Bogdan era de departe cea mai urâtă cucerire a civilizației umane. Cu alte cuvinte, era un tip înnegurat, mereu tăcut, care undeva pe burtă purta un ceas pe care erau afișate încontinuu zilele, respectiv orele, minutele și secundele pe care le mai avea de trăit persoana în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai scârbit decât înainte. Ce pula mea vrei? - Exact asta vreau, Emile, exact asta vreau, îți vreau pula, să sug pula, asta vreau!! se tângui Luca, cu mult mai breaz, parcă, decât până atunci. Cioran înlemni. Trăia totuși un vis urât, la care nu se gândise în nici una dintre diatribele sale. - Tu vorbești serios? - Da, lăcrimă cel de lângă el. - Să-m’ bag pula, murmură Cioran, ca pentru sine. Ăsta chiar vorbește serios. Nu glumește. - Da, da, confirmă o tânără familie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bun augur. Îi părea imposibil să mai schimbe ceva din situația dezastruoasă în care ajunsese, în care distrugerea unui magazin superb din postura de Moș Crăciun îl adusese în situația mult mai ingrată de a fi distrus de cel mai urât magazin din lume, culmea, tot în postură de Moș Crăciun, dar o credință ciudată în șansa lui îi lumină cumva sufletul și mintea. Răzbunarea magazinului? îi trecu deodată un alt gând năstrușnic prin cap. Ar fi putut fi un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
până nu demult voia să-l distrugă. - Cred că sfânta sărbătoare a Crăciunului este cea mai minunată și mai frumoasă și mai plină de semnificații pozitive care există, mai spuse el, mulțumind cerului că reușise să scape din cel mai urât loc care exista pe pământ. E o sărbătoare care simbolizează apropierea dintre oameni, faptul că până la urmă toți ar trebui să fim buni. Și mai cred că ar trebui să profitați din plin de ea, amândoi. Vă stă foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Bobby Giordano, nu-i așa? întrebă el ceva mai tare, nesigur, pentru a vedea dacă opinia sa este împărtășită de noi sau nu. - Da, da... se auziră vocile câtorva tineri. Genial... I-am observat cu atenție. Aceleași haine cutremurător de urâte, cumpărate de la marele magazin din Jackson, aceleași priviri întunecate, ațintite spre Euripide de această dată. Refuzam să cred că acești oameni pot fi atât de urâți. Practic, fiecăruia dintre ei îi corespundea fizionomia unui anume gen de animale, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lăsând expresii cu mult mai scârbavnice decât cele din visul meu să strălucească din timp în timp, străfulgerate de ceea ce par a fi razele celui mai orbitor diamant, lăsând vederii dinți uriași, ca de elefant, schimonosiți în rânjete răscolitor de urâte, ochi însângerați, mimici spre groaza mea mult prea umane pentru a fi ale unor animale, vestind chiar primele momente ale apariției omului. Așadar, astfel și tocmai aici a început povestea celor asemeni mie... așa a-nceput totul, nu trebuia decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
uitat o dată înapoi (să nu credeți cumva că-mi părea rău, mă temeam doar să nu înceapă să plângă într-un loc atât de nepotrivit). Rămasă pe palierul de sus, mama se uita la mine trist, plecându-și capul ei urât. Văzând c-o privesc, îmi flutură din mâna care ținea plicul semnul pe care-l faci când pleacă un tren din gară. Această mișcare plină de tinerețe și de energie scotea și mai mult în evidență cât este de bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ei subțiri urcau strâmb pe un obraz, tăindu-i fața. Din ochii ei căprui, închiși, înconjurați de un evantai de riduri, curgeau lacrimi. Și atât de neajutorat era acest biet cap bătrân, atâta tristețe plină de bunătate, atâta deznădejde din cauza urâtei bătrâneți de care nimeni nu are nevoie erau în aceste lacrimi, încât, tot privind-o pe furiș, m-am trezit spunând cu un glas fals aspru: - Ei, nu trebuieă - Ce-ți veniă n-ai de ce! Am vrut să adaug, „mămico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și pentru cine am tras cu pumnul în farfurie și, cu mâna rănită și cu pantalonii murdari de supă, încredințat de propria-mi dreptate, întărită vag de spaima dădacei, m-am dus în camera mea, după ce am tras o înjurătură urâtă. Nu mult după scena aceasta, mama s-a îmbrăcat, a plecat undeva și s-a întors acasă abia către seară. Auzind-o cum se îndreaptă direct spre camera mea, cum bate în ușă și întreabă „se poate?“, m-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ceasul interzis de direcție. Profesorul de istorie stătea la catedră, uitându-se cu ochii mijiți într-o revistă, încruntându-se când și când și pieptănându-și barba cu toate cele cinci degete, de parcă ar fi spus: „zi înainte, rățușca mea urâtă“. Burkeviț își termina răspunsul, referindu-se la boala care, de-a lungul veacurilor, a cuprins treptat societatea umană, pentru ca în era confortului tehnic să nu lase nici un om neatins de ea. Această boală este vulgaritatea. Ea este înclinarea omului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Stein, m-am dezis de ea, crezând că astfel îmi salvez demnitatea, s-ar fi apropiat Burkeviț și mi-ar fi spus că nu se cade ca un fiu să se dezică de mama lui numai pentru că ea este bătrână, urâtă și prost îmbrăcată și că fiul trebuie să-și iubească și să-și respecte mama. S-o iubească și s-o respecte cu atât mai mult cu cât ea este mai bătrână, mai săracă și mai urâtă. Dacă atunci, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ea este bătrână, urâtă și prost îmbrăcată și că fiul trebuie să-și iubească și să-și respecte mama. S-o iubească și s-o respecte cu atât mai mult cu cât ea este mai bătrână, mai săracă și mai urâtă. Dacă atunci, în pauză, s-ar fi întâmplat ceva de felul acesta, e foarte posibil ca aceia dintre liceenii care m-au întrebat cine-i sperietoarea să fi fost de acord cu Burkeviț. Poate chiar l-ar fi susținut, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe această fată îndrăgostită cu o ardoare excesivă, excepțională. Iat-o întorcându-se acasă. Uite cum în întunericul de pe bulevard o ajunge din urmă un golan pe care nu-l cunoaște. Nici măcar nu poate vedea dacă acest om este tânăr, urât sau bătrân. Și iat-o înșfăcată, împinsă cu nerușinare și sărutată vicios, iar ea este gata să facă orice, merge la el acasă și, ceea ce e mai important, când iese de acolo dimineața nici nu se uită la cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-o cu paleta în mână. Vrând să pună paleta pe farfurie sau, poate, să se mai servească, mama se întoarce, dar vede că platoul a dispărut și începe să mănânce direct cu paleta. Sub ochii mei, se petrece o schimbare urâtă cu ea. Înghite lacom, repede, înecându-se. Ochii îi fug straniu, în toate părțile, bărbia ei de femeie bătrână se ridică și coboară rapid, în timp ce ridurile de pe frunte i se umplu de transpirație. Nu mai este ea, cea de totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mult așteptate. Își trăsese deja pantalonii și se ridică în picioare. În fața patului larg se afla un dulap încăpător cu trei deschideri și o oglindă ce ocupa toată ușa din mijloc. Pe piept, sub umărul stâng, se vedea o cicatrice urâtă, ce se întindea zece centimetri în jos, spre inimă. Pentru că rana încă îl mai durea, Cristian își trase încet peste cap tricoul subțire de bumbac, după care, se privi din nou în oglinda de pe ușa dulapului. Își trecu mâna prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scadă și, deși nu se vedea soarele, acesta probabil deja coborâse spre apus. Erau așezați tot pe bușteanul prăvălit din fața peșterii. De mai bine de jumătate de oră, Calistrat nu mai rostise nici un cuvânt. Fuma liniștit suflând pe nări fumul urât mirositor al țigărilor lui proaste. De data aceasta nu-l mai îmbiase pe inspector să se servească din pachetul lui. Lângă el se adunase o grămăjoară de chiștoace stinse, inspectorul numărase deja douăsprezece țigări fumate de bătrân. Toma își ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spate, acolo unde lespedea de piatră îl apăsase, era cel mai rău. Probabil că avea și o coastă ruptă, ori poate numai fisurată, pentru că îl durea ori de câte ori trăgea aer în piept. Mâinile și obrazul drept îi erau pline de escoriații urâte iar ochiul îi era umflat și pe jumătate închis. I-ar fi prins bine niște gheață ca să mai reducă umflătura dar, deocamdată, asta nu era o urgență. Își trăsese un tricou și se lăsase să cadă pe pat cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai mititea, Se-ntindea și m-ajungea Mai mare ciudă-mi făcea. * Fata popii de la noi Are-un plug cu șase boli i-o tânjală aurit și tot nu se mai mărită. Cine dracu’ s-o mai ia Că-i urâtă ca noaptea. * La pământ cu picioru’ Să răsară mohoru’ A răsărit și l-a plivit, La voinici l-a dăruit, La voinci fără musta Cenvașă să strângă-n brață... * Tot picior după picior Că de asta mi-a fost dor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
carburant ca să macine pentru toți. S-a ajunsă până acolo încât trebuia să duci la moară produse petroliere, gaz lampant, ca să macini. Erau interdicții de măcinat pentru cei care nu achitaseră cotele, aplicate de cel care răspundea cu treaba asta urâtă. Morarilor li sau impusă cotele de uium: 1. Emilian Gurău - 2000 kg porumb, 500 kg grâu; 2. Petru Cojocaru - 2500 kg porumb, 600 kg grâu; 3. Vasile șarălungă 1400 kg porumb, 350 kg grâu. în 1947 pe lângă Primărie funcționa un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lui Barceló. Mie mi se face o milă de el, sărăcuțul. Bernarda ajunsese la Barcelona la puțină vreme după război, fugind de sărăcie și de un tată care, În momentele lui bune, o bătea cu bățul și o făcea proastă, urîtă și scroafă, iar În momentele lui rele o Încolțea prin cocini, beat fiind, și o frămînta pînă cînd ea Începea să plîngă terorizată, iar el o lăsa să plece, ca pe o prefăcută și o toantă ce era, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
minute, reportajul adoptă o tonalitate hotărât epică, transformând retragerea acestor zece mii de învinși într-o victorioasă cavalcadă a valkiriilor, punându-l pe wagner în locul lui xenofonte, convertind în aromitoare și înălțătoare sacrificii aduse zeilor din olimp și din walhala fumul urât mirositor vomitat de țevile de eșapament. Pe străzi se aflau deja brigăzi de reporteri, atât de la ziare, cât și de la radiouri, și toți încercau să oprească pentru o clipă mașinile cu scopul de a culege de la pasageri, pe viu, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de așteptat, găseau de toate, frustrare, descurajare, furie, dorință de răzbunare, n-am plecat de data asta, dar vom pleca altădată, edificatoare afirmații de patriotism, exaltate declarații de fidelitate față de partid, trăiască partidul de centru, trăiască partidul de mijloc, mirosuri urâte, iritare din cauza unei nopți întregi fără a pune geană pe geană, ia de acolo aparatul de fotografiat, nu vrem fotografii, acord și dezacord în privința rațiunilor prezentate de guvern, un oarecare scepticism relativ la ziua de mâine, teamă de represalii, critică la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
s-au oprit și s-au adunat, s-au îngrămădit unele peste altele ca un roi de albine în așteptarea unui stup unde să cadă, iar el, cu o exclamație de bucurie, aruncă plasa. Prinsese un ziar. Fusese un vis urât, dar ar fi fost și mai urât dacă albatrosul s-ar fi întors ca să înțepe ochii soției medicului. Se deșteptă devreme. Se aranjă sumar și coborî. Nu mai trecea prin garaj, prin ușa cavalerilor, acum ieșea pe ușa obișnuită, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Nasul lui lung te înțepa acum arogant. Îi scotea în evidență pomeții. Iar ochii parcă i se măriseră. Îi apăruseră niște scobituri pe la tâmple. Arăta cadaveric. Purta aceleași haine în care-l văzusem și cu cinci ani în urmă. Erau urâte și murdare, jerpelite la culme și atârnau largi pe el de parcă ar fi fost făcute pentru altcineva. I-am observat mâinile murdare și unghiile lungi. Erau doar pielea și osul, însă mari și puternice. Uitasem că aveau o formă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]