11,855 matches
-
i-a plăcut seriozitatea lui Stetoscop; în fond putea să desfacă un fir, iar, a doua zi, muncitorul de acolo să se descurce cum o putea. Și au mers cei doi prin toate halele, și au avut destul de mers, că uzina era mare. Au găsit destule nereguli, reparate pe loc de Stetoscop. Când au ajuns din nou la poartă, portarul i-a spus lui Dan că a sunat un muncitor cu ceva important și a zis că revine. Și tocmai atunci
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
n-a înțeles despre ce e vorba, deoarece telefonul mergea cu pauze și se auzea destul de rău. - Veniți aici la poartă să vedem despre ce e vorba. După un sfert de oră sosește un autobuz chiar în stația de la poarta uzinei, deși noaptea traseul era mai scurt. Din el au coborât vreo 30-40 de oameni. - Am venit, cum ați zis. - Păi nu vorbeați din uzină? Și a aflat necazul. Ei erau navetiști cu trenul, înșirându-se prin gările de pe o distanță
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
ce e vorba. După un sfert de oră sosește un autobuz chiar în stația de la poarta uzinei, deși noaptea traseul era mai scurt. Din el au coborât vreo 30-40 de oameni. - Am venit, cum ați zis. - Păi nu vorbeați din uzină? Și a aflat necazul. Ei erau navetiști cu trenul, înșirându-se prin gările de pe o distanță de vreo 25 de kilometri. Lucraseră tura a II-a în uzină și plecaseră la gară. Au avut însă surpriza ca trenul lor să
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
30-40 de oameni. - Am venit, cum ați zis. - Păi nu vorbeați din uzină? Și a aflat necazul. Ei erau navetiști cu trenul, înșirându-se prin gările de pe o distanță de vreo 25 de kilometri. Lucraseră tura a II-a în uzină și plecaseră la gară. Au avut însă surpriza ca trenul lor să fie întârziat. Așteptaseră destul în gară, dar cei de acolo nu le puteau spune când vine trenul. Undeva avusese loc un accident cu niște vagoane de marfă și
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
trenul lor să fie întârziat. Așteptaseră destul în gară, dar cei de acolo nu le puteau spune când vine trenul. Undeva avusese loc un accident cu niște vagoane de marfă și linia era blocată. Însă oamenii trebuiau să ajungă acasă. Uzina trebuia să-i ajute într-un fel. Acum, Dan a înțeles că nu „prea e bine să fii... director general”, mai ales fără putere și cu destulă teamă! Și-a adus aminte că avea de serviciu un șofer. L-a
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
I, fiind la seral, eu, ca om „cu dosar”, lucrez cum au chef șefii! ...Dan a rămas cutremurat de cele auzite de la Stetoscop! La despărțire i-a spus: - Domnule, aveți în mine un prieten pentru totdeauna! NEMȚII Una din fabricile uzinei unde lucra Dan a cumpărat o instalație foarte complicată, din RFG (Republica Federală Germană). Foarte rar se cumpăra din Vest, din țările capitaliste, ceea ce înseamnă că această instalație era foarte necesară. Nemții au trimis instalația pe bucăți, apoi au trimis
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
care se poziționau în funcție de spațiul disponibil, de macara etc. Argumentul era cam tras de păr, deoarece ei aveau toate măsurătorile zonei. Nemții lucrau singuri, însă mai aveau nevoie de una, de alta, prin urmare au solicitat să fie dat din partea uzinei un muncitor, de preferință electrician, dar care să știe ceva germană! Soluția a apărut repede: singurul care corespundea era Stetoscop! Corespundea el ca profesie și zicea că știe și ceva germană, dar... nu corespundea ca dosar! Așa că securiștii s-au
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
asta nu se putea face mai devreme de o jumătate de an! Însă instalația trebuia să înceapă să producă, de ea depinzând realizarea noilor produse pentru care se cheltuiseră enorm de mulți bani! Nu se făcea planul de producție al uzinei, urmau penalizări la salarii pentru toată uzina, de primele trimestriale nici nu mai putea fi vorba! Nemții aveau nevoie de alt contract, cu alte cheltuieli, bilete de avion, diurne etc., etc. Nemții au dat telefon în Germania, le-au povestit
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
de o jumătate de an! Însă instalația trebuia să înceapă să producă, de ea depinzând realizarea noilor produse pentru care se cheltuiseră enorm de mulți bani! Nu se făcea planul de producție al uzinei, urmau penalizări la salarii pentru toată uzina, de primele trimestriale nici nu mai putea fi vorba! Nemții aveau nevoie de alt contract, cu alte cheltuieli, bilete de avion, diurne etc., etc. Nemții au dat telefon în Germania, le-au povestit totul și... au fost chemați acasă! Acum
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
Ceea ce e sigur este că n-o să aduc instalația într-o situație mai rea ca cea de acum. Unii de-a dreptul s-au închinat, deși se aflau într-un birou oficial, iar acolo era și secretarul de partid pe uzină! Până la urmă s-au pus la cale toate cele. Stetoscop va lucra discret, chiar și duminica, i se vor da toate documentațiile (oferte, tehnologii) deși erau sumare, din perioada contractării, deoarece documentațiile finale urmau să fie primite doar la recepție
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
Și tot așa. Lucra singur, singurel, în zona aceea ce fusese izolată de restul halei cu niște panouri. „Sunt izolat ca Robinson Crusoe, Nu vine nime-n ușa mea să bată”. [George Topârceanu] După două săptămâni, Stetoscop a venit la uzină duminica, să facă proba singur, fără a fi văzut. Și... instalația a mers! A mai adaptat pe ici, pe colo și gata, luni s-a dus la directorul general. Directorul a adunat o grămadă de șefi și au mers la
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
de... o mie de lei! Atât putea acorda directorul general! Adică plata unui neamț pentru... câteva ore! Directorul general a avut o satisfacție de-a dreptul diabolică, în ziua când le-a dat un telex nemților, precizând că specialiștii din uzină au rezolvat problema și instalația merge! Nemții au cerut repetarea telexului, nevenindu-le să creadă. Așa ceva era de neimaginat! Doar schemele erau la ei, împreună cu toată documentația. Adică se puneau ei, o fabrică oarecare, cu nemții? Hm! Imposibil! După două
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
și instalația merge! Nemții au cerut repetarea telexului, nevenindu-le să creadă. Așa ceva era de neimaginat! Doar schemele erau la ei, împreună cu toată documentația. Adică se puneau ei, o fabrică oarecare, cu nemții? Hm! Imposibil! După două zile erau la uzină. Era un director și unul din cei ce lucraseră la tablou. Aveau și schemele cu ei. Au mers la instalație, au verificat funcționarea și apoi au desfăcut tabloul. Au rămas uimiți. Unele circuite erau ca la ei, dar altele erau
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
scriu vreo două pagini despre revoluția culturală și câțiva scriitori de mi-i spusese fiu-meu cu o zi înainte: Sahia cu „Revoltă în port”, unde l-am încurcat pe Mihail cu Simion, dar cred că nu e mare diferența, „Uzina vie”, despre care am scris că e piesă de teatru, pe urmă, A. Toma, despre care nu am aflat nici numele întreg. Dar am făcut perfect la gramatică. -La oral, cred că ți-a fost mai ușor? a presupus Marinescu
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
, Editura “Sitech” Craiova, 2010 [Cote: Biblioteca „Aman” 821rum/P81; Biblioteca Universității din Craiova II 93093] [Inginera chimistă Magnolia, venită nouă într-o uzină prin anii `70, a întâlnit în fabrică o mare dezordine în probleme de chimie. Înainte de facultate absolvise o școlă medie tehnică de contabilitate și lucrase un an la o mică întreprindere.] CAPITOLUL 14 ȘAHUL .......................................................... În biroul lor intrau mereu fel
Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339291_a_340620]
-
privind prescripțiile tehnice pentru acoperiri metalice, vopsiri, materiale plastice etc., tehnologi ce voiau fel de fel de rețete, maiștri cu încurcături tehnologice, cei de la Protecția muncii cu poluarea de la vopsitorie și câte și mai câte. Magnolia, care acum cunoștea bine uzina, localiza imediat unde e atelierul cu acel produs, se uita pe observațiile ei, spunea ce dorea să facă și promitea că va rezolva, explicând că acum are probleme mult mai grave. Și așa era. Harababura din documentații privind operațiile legate
Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339291_a_340620]
-
așeza toate aceste boabe pe lateral, lipite unul de altul, ar face un lanț care ar înconjura Pământul pe la Ecuator, de vreo 1500 milarde de ori! - Vă bateți joc de mine! Mulțumesc. La revedere. A doua zi, mare fierbere în uzină. Nu exista birou unde să nu fi venit cineva cu o tablă de șah și cu un săculeț cu boabe de grâu. Chiar și la Serviciul financiar, o femeie adusese tablele soțului și grâul pentru coliva ce urma s-o
Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339291_a_340620]
-
apucat de calcule. La venirea șefului, toți “munceau” de zor! Pe la diferite birouri mai erau și unii care auziseră povestea mai demult, însă n-o verificaseră. Acum era momentul. Bineînțeles că șeful de la financiar devenise obiectul de comentarii al întregii uzine. Nu-l prea aveau mulți la inimă. Chimista îl pusese la punct cu toate! Și iată că, la vreo două săptămâni după “povestea șahului”, Magnolia e chemată la telefon tot de șeful de la financiar. Însă de data aceasta e rugată
Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339291_a_340620]
-
a dat ordin să facem așa și așa am făcut. Ehe, cred că va zbura de aici. Știți ce implicații au toate astea? Raportările sunt incorecte, deci sunt erori în datele trimise la minister. Din cauza acestor costuri, toți oamenii din uzină n-au primit primele cuvenite pe doi ani! O să fie scandalul de pe lume. Și a fost. Scandalul. Iar șeful și-a luat mânecuțele și abacul și a redevenit contabil simplu. Mde, fostul șef fusese prins în... „șah”! La financiar n-
Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339291_a_340620]
-
fost vreun șef! A fost... o șefă! Prima ei acțiune a fost să-i asigure chimistei și grupei ei mobilier nou! Iar Magnolia își zicea: - Bună și școala medie tehnică de contabilitate... Bineînțeles că problema a devenit cunoscută în toată uzina! Ca și Magnolia. O salutau toți oamenii, zâmbind. O dată, pe o alee, în drum spre o secție, Magnolia a fost oprită de un tip. - Domnișoară, pe la noi, pe la Forjă, nu veniți? - Forja nu prea are probleme de chimie. - Are, n-
Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339291_a_340620]
-
geneza piesei, în 1984, într-o epocă sumbră și apăsătoare. Matei Vișniec: Făceam o navetă absolut spectaculoasă: plecam de dimineața din Drumul Taberei, de unde locuiam, luam un autobuz, 368 - îmi amintesc și astăzi - până la stația Eroilor, de unde luam metroul până la Uzinele 23 august. Acolo îi vedeam cum ies de la schimbul trei pe muncitorii abrutizați, ca niște spectre; urcam împreună cu ei într-un tren spre Oltenița și eu mă opream la stația Dorobanțu-Plătărești. De acolo mai luam o bicicletă cu care făceam
Astăzi, premieră Matei Vișniec la TVR 2 BUZUNARUL CU PAINE in viziunea lui Tudor Chirilă () [Corola-blog/BlogPost/339399_a_340728]
-
Domnul Gruber Îmi vine în minte un personaj insolit al Uzinei Viselor. Venea la mari intervale de timp, singur, bătrân, încurcat, cald, ezitant, politicos, aplecat, cu ochii sclipind, cu părul alb, îmbrăcat într-un costum simplu, purtat... Cum intră, nu știu. Era primit. Nu existau fotografii, si țarcuri pentru triere a
Liviu Florian Jianu: Domnul Gruber. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339487_a_340816]
-
face acest lucru minunat, fiindcă partidul ne-a creat toate condițiile. Astăzi - poate ați auzit - țărănimea muncitoare, care a pășit cu încredere pe calea arătată de partid, muncește cu râvnă în agricultura socialistă, ca și clasa muncitoare în fabrici și uzine, construind laolaltă cu succes socialismul pe meleagurile străbune. Nu credeți că noi trebuie să dăm strălucire acestor eforturi ale poporului nostru? - Ba daaa! au răspuns elevii. Când a observat că aceștia deveniseră neatenți, a intervenit cu întrebarea: - Printre voi este
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
De unde-mi cunoști dumneata părinții? întrebă Adriana, întrerupându-l total surprinsă, încercând să-i examineze fața atât cât putea din poziția în care se afla pe banchetă. - Tatăl meu este prieten bun cu nenea Pavel, domnișoară. Au lucrat împreună la uzină. Au fost colegi de școală în tinerețe... - Hm! E mică lumea asta în care trăim... Iată că am ajuns. Mulțumesc mult, domnule Cristian! Sunt datoare acum, așa că vei obține materialele de care ai nevoie. Ca să scap și eu de datorie
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
Apoi cu timpul alipite de casa bătrânilor, Virgil zidi două camere cu un mic hol la intrare, unde se mută cu Ioana ce era însărcinată. La început viața lor de cuplu fu oarecum frumoasă și chiar romantică. El muncea la uzină ca sudor unde se calificase la locul de muncă, iar ea la fabrica de confecții. Timpul liber și-l petreceau plimbându-se prin oraș și făcând planuri de viitor, sau mergând la câte un film. În acea perioadă Ioana îl
POVESTEA UNUI ÎNVINS (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341197_a_342526]