1,553 matches
-
spinare Servind în loc de pîne Bucata-i de mâncare Cu vrun ciolan de câne La prânzul canibal: Sau un picior de cal! Răzvan și Vidra, singura piesă viabilă, pare a fi ecoul unui complex de inferioritate, căci Hasdeu avea o mică vână de sânge evreiesc. Ea e drama individului apăsat de prejudecată publică. Răzvan e un țigan de ispravă, cu știință de carte, român prin mamă, fost rob mânăstiresc slobozit de vlădică. Cu toate acestea, Tănase, român curat, nevoit să cerșească, se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de hieratism linear (stil de icoană). În Salomea, poem cu teribilități, ne întîmpină miniul: Să vie Salomea Ca un șarpe, tîrîndu-se spre strachina cu lapte, Cu ochi de aur în aurii inele, Cu pleoape de cerneală, Cu tâmplele înrămurite de vine verzi ca fierea, Cu unghiile vopsite-n fapte. Nocturnele sunt pentru ochi mai curând decât pentru urechi: Luna e o pată de sânge, stelele picături de apă aburite pe geamul cerului. Stelele sunt note de muzică. Luna e o hârcă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Nae: Vrei scandal cu orice preț? Mița: Da (ridicîndu-se), vreau scandal, da... pentru că m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate; ai uitat că sunt fiică din popor și sunt violentă; ai uitat că sunt republicană, că-n vinele mele curge sângele martirilor de la 11 februarie; (formidabilă), ai uitat că sunt ploieșteancă - da, ploieșteancă! Năică, și am să-ți torn o revuluție - da, o revuluție -, să mă pomenești!..." și aiurea, tot Mița: "... Jur pe tot ce mi-a rămas
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Întrerupere, atât timp cât se găsesc În corp materiile necesare. Ea Începe cu luarea și mestecarea alimentelor În gură și sfârșește, dând o parte afară prin scaun, pe cât timp partea care rămâne În corp urmează a mai fi operată și anume În vine, În plămâni, În ficat etc., pentru a Îndepărta ultimele resturi prin piele și rinichi. Corpul trebuie să-și regleze activitatea de la sine, dacă acesta nu este cazul, atunci este cu totul fals de a Încerca s-o influențăm În parte
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
Trăiască, înflorească, România Nouă! Astfel s-a încheiat ziua de Sf. Arhanghel Mihail și Gavriil. Fie ca purtând fiecare la inima nostră ca talisman sfânta țărână a pământului strămoșesc, să scoatem din ea sângele viteaz și să-l turnăm în vinele noastre. (Cărticica Șefului de Cuib, punctul 83) Urmăriți permanent de crâncene prigoane, legionarii nu s-au mai putut bucura de această sacră solemnitate, depunerea legământului pe săcușorul cu țărână. Nici Frățiile de Cruce. Fratele de Cruce, după ce promova perioada de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a liricii scrise de T., se acutizează, potențând conștiința ireversibilității emoției și a zădărniciei culturii. Se remarcă emergența unei sensibilități agonice, tipic expresionistă, care se manifestă totuși între limitele unei funciare discreții feminine: „Alege-ți pana și o scufundă/ în vâna gâtului cu floare deasă./ [...] vine toamna și vinete boabe mi-s ochii./ Înnegrește-ți pana în ei” (Signatum) sau „Prăbușirea de-a lungul zidului: și în locul meu noaptea/ cu fața ascunsă de margarete, coboară./ Peceți mari de lună ca niște
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
unui clopot/ azi locuiesc între fălcile lui:/ o limbă grea, de bronz,/ îmi izbește timpanele,/ mă izbește peste gură,/ peste degetele întinse - / firul prelins pe bărbie,/ o literă tainică - / ne-a mai rămas descifrarea ei” (Filologie); „O poetă își taie vinele peste cupa de jad./ Păsări de pradă se rotesc peste mal./ De-aș fi știut/ că spuma îmbătrânește, că valul nu înflorește/ a doua oară,/ îmbătată m-aș fi întins pe nisip” (Războiul cu tine însuți). S-a vorbit, cu
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
măseaua. / Petre Grădișteanu / Suge cu ciocanu / Și Marghiloman / Trage din borcan, / Iancu Chipiliu / Preferă rachiu / Nea Andrei Purcică / Găsea oala mică / Și strâmtă la gură / Rea la-nghițitură... Popa Tache cântă / Rezemat în bâtă / Și bandiți-i ține / Isonul pe vine / Jucând tontoroi / Pe lân gă butoi... Junele Misir / Suge din clondir / Ca prim-procuror / Și ca cap al lor...“ (Chief electoral. Cântec poporar, datat 1870, în: N.T. Orășanu, op. cit., pp. 90-91). addenda 403 dovezi de dragoste. Una din aceste dovezi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o tusă violentă mă scutură și scuip sânge. După un mare entuziasm o mare spaimă. A doua zi consult doctorul care nu constată nimic anormal. Probabil, îmi spune el, că strigând prea tare la întrunire ți s-a rupt vreo vână capilară în gât. Acesta era botezul sângelui meu în politică. Se va vedea mai târziu că am vărsat și altul pentru aceeași mare cauză. Cu foiletonul din numărul viitor voi începe descrierea amănunțită a epocii de mari frământări interne cari
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe care alții, „consacrați”, chiar dacă ar vrea, n-o pot face. Am văzut destui din aceștia din urmă încercînd și eșuînd. Pur și simplu, nu le iese. Puși alături de cei pentru care poezia ocazională, „patriotică”, constituie o rutină, par fără vînă, caligrafici. Mecanismele lor interioare sînt astfel calibrate, încît li-i imposibil să folosească retorica zgomotoasă, cu banalități și gesticulație agitatorică. Scriu și ei uneori pe teme date, dar în regim metaforic, cu un plus de abilitate „tehnică”. Gradul de „expunere
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
resimte de efectele alimentației excesive și totuși „consumă exagerat, sfidând prescripțiile medicale” (344). Am impresia că paginile 124-137 (mama eroului În bucătărie, loc simbolic, unde se pregătește hrana, unde fierb amintirile) se constituie În centru secret al cărții, spațiu al vinei, al vindictei parodizante, acolo unde frumusețea e o „sfidare”. Parodia eucharistiei o legitimați splendid În ultimul epilog, unde e vorba de interdicția de a mânca din pomul cunoașterii. Datoria de a mânca, adică de a transcende condiția edenică spre condiția
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
execuției. Toți care au auzit de această culme a barbariei psihice, se mirau ce rezerve interioare a avut acest om de a putut suporta totul și nu a înnebunit; poate sângele babei Vrâncioaia pe care îl purta și el în vine, spuneau unii. Dar nu a fost numai presiunea psihică ci și torturi fizice de neînchipuit: legat fedeleș de un stâlp, săptămâni întregi trebuind să-și facă nevoile pe el, mai fiind și bolnav de T.B.C. pulmonar, cu caverne și hemoptizii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din 13 August 1943, s’a repartizat în cadrul Muncii Obligatorii la Detașamentul Nr. 120, Codima Jud. Râbnița/Transnistria, numărul de evrei, prevăzuți pe verso Ord. Dvs. de mai sus, până la judecarea de către Curtea Marțială a Diviziei 21-a Inf., a vinei de care s’au făcut culpabili. Actele de dare în judecată au fost întocmite de Detașamentul No. 100, căruia aparțineau acei evrei și înaintate direct Curții Marțiale. Detașamentul No. 100 cu rapoartele arătate în dreptul fiecărui evreu, face cunoscut că în
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
spune că-mi țiuiau urechile. Sunetele sfredeleau bezna ca un burghiu și răsunau în urechile noastre ca bâzâitul a mii de insecte înnebunite de groază. Ecoul se lovea de zid și apoi ricoșa în timpanele noastre. M-am lăsat pe vine, cu lanterna deschisă, și mi-am acoperit urechile. Parcă-mi șmirgheluia cineva fiecare nerv. În viața mea nu mai simțisem o asemenea groază. Nu o puteam asemui cu nimic. O groază ce izvora din infernul nenorociților care nu urmăreau decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pot fugi. Te-am mai bătut la cap și cu evadarea asta. — Ai făcut-o și de dragul meu, nu? Să n-ai nici o îndoială în privința asta, zise Umbra. Am lăsat Umbra jos ca să mă odihnesc puțin. M-am așezat pe vine și-am oftat din rărunchi. Eram atât de încălzit, încât nici nu simțeam frigul. Picioarele mi se întăriseră ca piatra de la încheieturi până în vârful degetelor. — Să știi că uneori îmi fac procese de conștiință. Dacă nu te-aș fi bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de Spitzer nu-i cerea băncii să se recunoască vinovată de acțiunile sale. (15) Xerox - 2002 Această companie, cândva de succes, a raportat pierderea a 38 miliarde $ din averea acționarilor în decursul a doi ani. Cea mai mare parte a vinei o purtau eșecurile managementului, dar și manipularea contabilității filialei din Mexic, acțiuni ce au contribuit la declinul companiei. Comisia Instrumentelor Financiare Transferabile și a Valorilor Mobiliare (SEC), principalul organism reglementator al SUA, a descoperit că Xerox, prin ceea ce managementul companiei
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
De valuri năvălind pe alte guri” (Pe malul Styxului, IX). Sau începutul încântătorului poem Vedeniile regelui Pepin, scris, de altfel, „În memoria lui Ion Barbu”: „Învinețea, la nuntă cu alai, / Pe frunzele de viță, mucigai, / Iar bobul vin împurpura prin vine / De strugure. Cădeau rubine. / Stricată, bocănea la vânt palancă / Sub merii povârniți în umbră francă. / Era o toamnă cu pomelnic surd / Pe vremea regelui Pepin cel scurt.” E evidentă, astfel, curioasa complementaritate a celor doi poeți în scrisul unui „urmaș
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
la „Universul literar”, „Azi”, „Lumea românească”, D. a condus periodicele „Vitrina literară” (1929; seria a doua - în 1934), „Pumnul” (1932-1933), „gazetă săptămânală de polemică și pamflet”, „București” (1941), „Fapta” (1943-1948), „ziar independent de luptă și dreptate”. Ca gazetar, D. are vână și chiar o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violența sarcasmelor cu care îi izbește pe aceia care îi cad sub condei. Mereu încruntat, pus pe cârcotă, arțăgosul se arată, în articolele lui, ba scârbit, ba mânios, iar răutatea aceasta
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
conținută doar virtual de fapte sunt elemente care, în ciuda reușitei de atmosferă a cărții, dizolvă în cele din urmă tensiunea analitică. Cu Veghea bătrânei doamne Gall (1973), raportul dintre tehnica psihologică (rememorarea, indefinitul reacțiilor, solitudinea chinuitoare și, din nou, complexul vinei) și cea narativă (cadru cu totul formal) se precizează în favoarea celei dintâi. Bătrâna eroină (realitate sau numai ficțiune) devine o prezență obsedantă pentru personajul narator. Într-un proces desfășurat cu hipnotică lentoare, se clarifică o existență vinovată. Casa Emilianei (1975
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
studiile sau a intrat cu bursă? S. Ț.: Nu. Fiind azilant n-am plătit nici un ban pentru studiile fiului meu. Eram scutit. Statul german a avut un comportament ireproșabil față de azilanți. Probabil a fost o recunoaștere și o asumare a vinei la nivel de stat pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, că dacă nu declanșau ei războiul nu se întâmpla ceea ce s-a petrecut în Europa. Ei, bine, s-au comportat ireproșabil! Am fost scutiți de impozite, am avut
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ac. De când era Bacăul nu se mai întâmplase poznă ca aceasta. La fiecare răspântie alaiul se opria. Crainicul și telalul șoltuzului dădea cetire în gura mare la cele cuprinse în cartea gospod. Unul de la altul își spuneau să lămurească felul vinei, îndesindu-se care mai de care să vadă chiar cu ochii aceia ce era scris în frunte. Și așa cu înghesuială și ghermezeală alaiul a străbătut toată ulița vămii, oprindu-se și dânduse cetire cărții gospod la toate răspântiile. După
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
însă cu mintea la vremurile mai de mult, când asemenea pedepse se dădeau des, căci dese erau abuzurile la care se lăsau a fi ademeniți vechii slujitori, negreșit că țara a avut prilejul să vadă adesea pedepse în care felul vinei era scris în frunte. Vorba ceia: „Ce ți-i scris, în frunte-i pus". Izbașa era un fel de funcționar comunal care primea jalbele de la oameni și le dădea răspunsul, fără nici o cheltuială. „Poate, pe la sate ei erau un fel
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
condiția umană, după experiența șederii la Faecieni, imagine a utopiei ca și cea a grădinilor lui Alcinou. Dacă Itaca a devenit umană, prea umană, porțile sunt deschise trivializării 197 și burlescului. În anii 1720, Ludvig Holberg compune cu o mare vână comică Ulise din Itaca unde îi parodiază pe eroii homerici. Itaca lui Giono ne aduce la o viziune prozaică și lipsită de iluzii în tradiția anti-homerică a rescrierilor burlești. Cu Nașterea Odiseii (1930, publicată în 1938), scriitorul alterează legenda. Ulise
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
e teafăr? Mulți mi-au spus că sunt normali după care Începeau să râdă nebunește. Văzând cum stă situația, am pus o Întrebare de calcul matematic. Mi-au răspuns În total doi oameni... am decis să ne sinucidem, tăindu-ne vinele. Am avut un portmoneu cu ramă metalică pe care am desprins-o și Împărțind-o În trei, mi-am tăiat vinele la mâna stângă, căzând În nesimțire. După un timp un nebun m-a mușcat de mâna dreaptă și mi-
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
o Întrebare de calcul matematic. Mi-au răspuns În total doi oameni... am decis să ne sinucidem, tăindu-ne vinele. Am avut un portmoneu cu ramă metalică pe care am desprins-o și Împărțind-o În trei, mi-am tăiat vinele la mâna stângă, căzând În nesimțire. După un timp un nebun m-a mușcat de mâna dreaptă și mi-am revenit. Se vede că nu mi-am tăiat destul de bine vinele, sau sângele era Închegat din lipsă de apă În
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]