2,982 matches
-
l-a invitat la o altă petrecere, la care mai degrabă și-au consumat dorința pe care o simțeau amândoi, decât s-au îndrăgostit unul de altul. A fost o dorință care a mai durat trei luni: trei luni de vârtejuri, și de viață intensă, și de petreceri. Ben o însoțea pe Laurie peste tot. Mergeau la premiere de film, la inaugurări de restaurante, la cluburi de noapte exclusiviste - lucru care a devenit o problemă. Spre finele celor trei luni, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemima Jones. Doar că Ben nu prea are timp să se gândească la vechii lui colegi de muncă. A încercat să păstreze legătura cu ei, chiar a făcut-o la un moment dat, dar a fost atât de prins în vârtej, încât mai târziu i-a fost greu să-și facă timp pentru ei, și cu cât se eschiva mai mult, cu atât îi era mai greu să ridice receptorul. Viața lui de-acum e numai muncă, petreceri, lansări, interviuri: n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prietenilor de acasă, că nu mai ești în locurile cu care te-ai obișnuit. Nu că Jemima Jones n-ar avea parte de clipe frumoase, nu, nicidecum? Serile ei sunt o multitudine de sunete noi, de gusturi, mirosuri și normal - vârtejul pasiunii trăite alături de Brad. Dar ea nu-și petrece ziua întocmai cum ar putea s-o facă: după numai o săptămână, Jemima Jones descoperă că faptul de a fi singură într-un oraș ciudat, fie el și un oraș unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
stea în frunte; Teamă n-ai, căta-vor iarăși Între dânșii să se plece, Nu te prinde lor tovarăș: Ce e val, ca valul trece. Cu un cântec de sirenă, Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n scenă, Te momește în vârteje; {EminescuOpI 197} {EminescuOpI 198} Tu pe-alături te strecoară, Nu băga nici chiar de seamă, Din cărarea ta afară De te-ndeamnă, de te chiamă. De te-ating, să feri în laturi, De hulesc, să taci din gură; Ce mai
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de pulpana hainei. Ai grijă de tine, nu uita să ai grijă de tine! Samuraiul era uimit. — Sfatul Bătrânilor n-o să ridice nici măcar un deget pentru un simplu ostaș. Din clipa în care am devenit soli, ne-am prins în vârtejul politicii. Iar în mijlocul vârtejului, nu te mai poți bizui decât pe tine însuți! Samuraiul se simți dezgustat de vorbele lui istețe. Dădu să strige: „Am încredere în Sfatul Bătrânilor!”, dar își înghiți cuvintele. De pe cal, samuraiul își înclină capul în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
grijă de tine, nu uita să ai grijă de tine! Samuraiul era uimit. — Sfatul Bătrânilor n-o să ridice nici măcar un deget pentru un simplu ostaș. Din clipa în care am devenit soli, ne-am prins în vârtejul politicii. Iar în mijlocul vârtejului, nu te mai poți bizui decât pe tine însuți! Samuraiul se simți dezgustat de vorbele lui istețe. Dădu să strige: „Am încredere în Sfatul Bătrânilor!”, dar își înghiți cuvintele. De pe cal, samuraiul își înclină capul în fața călugărilor și negustorilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se mai zăreau încă pe dealurile presărate cu șuvițe subțiri de granit. Prin piețele pustii, șuiera un vânt uscat. Auzind șuierul vântului, samuraiul își aduse aminte de cuvintele pe care Matsuki i le strigase ca și cum l-ar fi învinuit: „În vârtejul politicii, nu te mai poți bizui decât pe tine însuți!” Tanaka întrebă dacă satele fuseseră părăsite din pricina foametei. Nu din pricina foametei. Înaintașul nostru pe nume Cortez a ras de pe fața pământului aceste ținuturi indiene cu mai puțin de o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
față se întindeau aceleași câmpii unduioase, umbrite de nori. Socoteala era să străbată câmpia până la apus și să se îndrepte înspre o moșie unde să-și petreacă noaptea. În largul câmpiei, se ridică încet un nor de nisip ca un vârtej. În cele din urmă, ochii lor obosiți băgară de seamă că nu era un nor de nisip, ci un fir de fum galben. Pare să fie un semnal... Tanaka sări dintr-o dată de pe piatra pe care stătea și își duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fuseseră în Mexico. Cu ajutorul familiei lui Velasco, de baștină din Sevilia, solii s-au dus cu trăsura să-l întâlnească pe primar, au trecut pe la sfetnicii de vază și au fost poftiți de fețe bisericești de rang înalt. Prinși în vârtejuri de cuvinte necunoscute și nevoiți să înghită mâncăruri cu care nu erau obișnuiți, solii s-au străduit și au răbdat totul fără să crâcnească. Aceasta este Europa, le zise Velasco pe un ton ironic. Era în după-amiaza când au privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vărul meu să-mi înțeleagă cele mai adânci simțăminte, când nu văzuseră niciodată Japonia și nu o cunoșteau. În ochii vărului meu care stătea ca o strajă se ivi o undă de îngrijorare. Îi era teamă că o dată înghițit în vârtejul planurilor mele, el și familia lui își vor câștiga disprețul nobililor și fețelor bisericești din Madrid. — Vreau să-l văd pe arhiepiscop. Apoi, dacă Maiestatea Sa regele ar consimți la o întrevedere cu solii japonezi... — Deja am luat legătura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jos spre vale plutind lin în voia curenților. Yozō își pregăti pe neașteptate pușca. Samuraiul nici n-avu vreme să-l oprească. Pocnetul asurzitor al puștii răsună îndelung în crângul veșted. Păsările călătoare își pierdură dintr-o dată echilibrul și desenând vârtejuri negre în aer căzură în vale ca niște pietricele. Prin fumul pușcii, samuraiul îl țintuia cu privirea pe Yozō, parcă oarecum mânios. „Le-ai omorât degeaba!” dădu să spună, dar își înghiți cuvintele. „De ce ai tras? Păsările acelea trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o furtună. Valuri înspumate își arătau colții albi, vântul sufla cu putere și făcea parâmele să scârțâie, iar cerul era acoperit cu totul de nori plumburii. Chinezii făceau zarvă mare zicând că se putea ca furtuna să ne prindă în vârtejul ei în apropiere de insulele Shichitō. Eu m-am pregătit pentru orice împrejurare. Mi-am făcut o bocceluță cu lucrurile de care aveam neapărată trebuință: Sfântul Breviar, aceste însemnări, pâinea și vinul pentru slujbe. De acestea nu mă puteam despărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spunea că va primi preoți creștini. Stăpânul nostru trebuie cât de cât să se dezvinovățească. Samuraiul nu scoase nici un cuvânt odihnindu-și mai departe mâinile pe podeaua rece. O lacrimă grea căzu pe jos. Iar tu ai fost prins în vârtejul schimbător al cârmuirii. Seniorul Ishida scoase un oftat și un fornăit. — Fără îndoială că ți-e greu. Să știi că bătrânul din fața ta îți înțelege necazul mai bine decât oricine! Samuraiul își ridicase capul și acum se uita țintă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o cameră mai în spate, dar casa era liniștită. Din când în când se auzea zăpada grea alunecând de pe acoperișul de paie. După ce zgomotul ei înăbușit se stingea, liniștea se adâncea și mai tare. „Iar tu ai fost prins în vârtejul schimbător al cârmuirii.” În urechi îi răsuna încă limpede glasul de adineauri al seniorului Ishida. „Fără îndoială că ți-e greu. Să știi că bătrânul din fața ta îți înțelege necazul mai bine decât oricine!” Iar la sfârșit slujbașul spusese ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
picioare. Pipăi fundul apei cu picioarele. Apa Îi provocă un șoc rece. Picioarele Îi erau supte de curentul care gonea. Apa Îi trecea de genunchi În locul prin care intrase. Simțea cum Îl duce curentul. Nisipul Îi intra-n ghete. Privi vârtejurile care se creaseră În jurul fiecărui picior și deschise capacul sticlei cu cosași. Primul cosaș sări direct În apă. Vârtejul de lângă piciorul lui Nick Îl trase la fund și apoi reapăru la suprafață puțin mai jos. Plutea repede, dând din piciorușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gonea. Apa Îi trecea de genunchi În locul prin care intrase. Simțea cum Îl duce curentul. Nisipul Îi intra-n ghete. Privi vârtejurile care se creaseră În jurul fiecărui picior și deschise capacul sticlei cu cosași. Primul cosaș sări direct În apă. Vârtejul de lângă piciorul lui Nick Îl trase la fund și apoi reapăru la suprafață puțin mai jos. Plutea repede, dând din piciorușe. Apoi se pierdu Într-un cerc care apăru și dispăru rapid de pe suprafața apei. Îl prinsese un păstrăv. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
împrumută peisajului vioiciune.Din lupta ei cu atmosfera rezultă piramide, stâlpi, pereți rupți și goi. Cu toată uscăciunea de stepă, țărmul nu e lipsit de forme fantastice. Aici sunt mici grote, în care apei îi place să se oprească în vârtejuri murmurătoare. Piatra de var e o bogăție ,De aceea tot malul Dunării din sus de Hârșova este numai o rană vie. Aici se țin lanț carierele”... (Ion Simionescu -Pitorescul României) „Nu există ținut românesc mai original ca înfățișare fizică și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
puștile și râdeau când nimereau câte o țintă umană ale cărei brațe Încetau apoi să se mai agite. Uneori aruncau câte o grenadă În apă care exploda aducând la suprafață trupuri fără viață și pești care se roteau apoi În vârtejuri precum frunzele de nuferi. Câțiva dintre oamenii din Locul Fără Nume Își pierduseră Întreaga familie În acest fel. Era un miracol și o nenorocire că Domnul Îi cruțase tocmai pe ei. Dar acum era sezonul secetos. Iar soldații vânători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe o barcă goală. Voiam să mă las să cad la fundul râului. Dar atunci i-am auzit pe ei, pe Loot și pe Bootie. Râdeau precum clopoțeii agățați de un șal cântător. Erau Încă pe pluta luată de un vârtej. După ce am ajuns la ei și i-am căutat de două ori de găuri, am plâns și am plâns pentru că eram tare fericită, iar apoi am plâns și am plâns pentru că eram tare tristă. În acea zi am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În pielea acelei persoane și să-i cunoști viața și visele ca și cum ar fi fost ale tale. Trebuia să simți disperarea de a-ți dori să rămâi În viață. Cartea a fost mai greu de scris decât se așteptase ea. Vârtejul de idei esențiale și epifanii puternice apărea minimalizat pe hârtie. Se transformaseră În cuvinte fixe și nu mai reprezentau o dezbatere interioară vie. Totuși, a terminat-o și era entuziasmată și emoționată să afle ce vor crede oamenii, felul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vînture, nici ca să curețe rîul. 12. Ci un vînt năpraznic vine de acolo pînă la Mine! Acum le voi rosti hotărîrea!" 13. "Iată, nimicitorul înaintează ca norii, carăle lui sunt ca un vîrtej, caii lui sunt mai ușori decît vulturii." "Vai de noi, căci suntem prăpădiți!" 14. "Curățește-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii mîntuit! Pînă cînd vei păstra gînduri nelegiuite în inima ta?" 15. "Căci un glas care pornește de la Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
în armonie“, „Toată lumea trăiește sub același cer“ au început să devină simple vorbe independente, iar, pe fundal, inevitabilul vacuum al moralității, care apăruse, a fost îngropat în realitățile sângeroase ale acelei perioade. Apoi acești tehnocrați ambițioși au fost înghițiți de vârtejul violent al istoriei. În ceea ce privește secta Aum, deoarece toate au avut loc de curând, este prea devreme să mă pronunț în legătură cu insuficiența de aici. Oricum, cred că această situație „asemănătoare cu cea din Manciuria“ poate fi aplicată și la Aum - lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu doarme, nici unuia nu i se descinge brîul de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălțăminte. 28. Săgețile lor sunt ascuțite, și toate arcurile încordate, copitele cailor lor parcă sunt cremene, și roțile carălor lor parcă sunt un vîrtej. 29. Răcnesc ca niște lei, mugesc ca niște pui de lei, sforăie și apucă prada, o iau cu ei, și nimeni nu vine în ajutor. 30. În ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc niște ape puternice. 13. Neamurile mugesc cum mugesc apele mari... Dar cînd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munți la suflarea vîntului, ca țărîna luată de vîrtej. 14. Îndeseară, vine o prăpădenie neașteptată, și pînă dimineața, nu mai sunt. Iată partea celor ce ne jupoaie și soarta celor ce ne jefuiesc. $18 1. Vai de tine, țară, în care răsună zăngănit de arme, și care ești dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
într-o nimica pe voievozi, și face o nimica din judecătorii pămîntului. 24. De abia sunt sădiți, de abia sunt semănați, de abia li s-a înrădăcinat tulpina în pămînt: și El suflă peste ei, de se usucă, și un vîrtej îi ia ca pe niște paie. 25. "Cu cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?" zice Cel Sfînt. 26. "Ridicați-vă ochii în sus, și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]