3,885 matches
-
românesc”, valorilor ce sunt continuatoare ale „tradițiilor populare, istorice și culturale ale regiunii” (Început de drum). Revista se axează îndeosebi pe informații din actualitate, dar publică și numeroase pagini de literatură, cronică, critică și istorie literară, texte inedite de un vădit interes literar. Orientarea spre fenomenul cultural, în special spre cel literar, devine preponderentă în 1990. Rubrici: „Meșterul Manole”, „Permanențe”, „Jurnal contemporan”, „Cronica subiectivă”, „Logos”, „Pagini literare”, „Caleidoscop”, „Jurnalul artelor”, „Confluențe”, „Restituiri”, „Linotyp”, „Ancheta Argeș”, „Labirint”, „Caligrame”. A. publică scrieri ale
ARGES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285435_a_286764]
-
bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pân’ și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele 1. Ne sunt servite cu iritare vădită, ba chiar cu dispreț, toate stereotipurile care Îi proiectează pe dandy În ridicol, făcându-i niște simpli filfizoni de import: Înnodatul cravatei, căruia, cum vom vedea, Îi sunt Închinate În epocă adevărate imnuri, e - pentru conservatorul Eminescu - doar prilej de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bergsonismului), libidoul freudian, viziunea instabilă asupra spațiului din teoria einsteiniană a relativității, materialismul lui Marx îi apar ca exacerbări ale forțelor obscure din om, sfidând spiritul (și creștinismul). D. a denunțat forme ale falsului în literatură și a negat, cu vădită orbire, în pamfletele strânse în volumul Organizarea minciunii (I, 1937), tot ce nu „țâșnea elementar” din realitățile noastre, scrisul lui Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu. Năzuind să dea „stihuri noi cu senzuri de filosofie” (Versuri, 1934, Vocile
DOBRIDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
bună dovadă de permanență. Cum s-ar fi putut stabili oare, în cazul unei veniri de peste Dunăre (cf. Roesler), o înțelegere între regalitatea ungurească și Imperiul cuman, în condițiile care, din veac în veac, au rămas neschimbate, cu un caracter vădit arhaic? Viața păstorească dăinuie încă din vremea dacică".2 În privința vieții ce se putea duce, după 275, în nordul Dunării, un cercetător francez afirma: "O invazie nu face să dispară niciodată decât o parte din populația supusă. Or, invazia, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei înaltă de creștinism, care ar fi înlesnit astfel introducerea religiei lui Hristos". Alți istorici, spune el, au susținut că "lupta creștinismului a avut să învingă zeii Romei..., idolii care au trebuit să fie dărâmați". Mai mult, el susține, cu vădită exagerare, că "nici una, nici alta (din cele două religii) nu fuseseră mai mult decât o lege impusă de sus, fără rădăcini și nu o realitate pentru conștiințe". Astfel, "religia lui Zalmoxis fusese credința aristocrației dacice și se stinsese odată cu căderea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al VII-lea d. H., dispar și urmele civilizației gepide din Dacia. N. Iorga consideră că teoria după care ei (gepizii) ar fi avut un rol hotărâtor în "alcătuirea nației noastre", mai mare decât al francilor în Galia, este o vădită exagerare. La rândul său, C. Diculescu afirmă (presupune) că în limba română s-a păstrat un număr mare de cuvinte germanice, moștenite de romanici de la gepizii asimilați. Ideea asimilării gepizilor de către o populație romanică în Transilvania, după 567, nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-le cele necesare vieții (Ibidem, p. 182-184). Se mai dăruia Ordinului, în confirmarea daniei, și cetatea Kruceburg, ridicată prin strădania lor, noua danie fiind confirmată de papalitate, ocrotitoarea cavalerilor (Ibidem, p. 187-188). În ciuda privilegiilor acordate care îi favorizau în mod vădit, Ordinul teutonic, care acționa ca un stat în stat în sud-estul Transilvaniei, conflictele cu regele Ungariei au continuat și în anii următori. Mai întâi, s-a ivit o neînțelegere cu episcopul Transilvaniei, care a încercat să-și extindă autoritatea asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un anume Mislav. "Kara-Ulaghii" erau "vlahii negri" ce locuiau în spațiul extra-carpatic, poate populația românească de la est de Carpați, iar teritoriile "Ulaghilor" (vlahilor) se aflau probabil în ținuturile subcarpatice ale Munteniei, eventual, în sudul Transilvaniei. Deși numele Mislav are o vădită rezonanță slavă, firească după secole de conviețuire cu ei, este posibil ca el să fie român de neam. În Annales Boiorum, aparținând cronicarului bavarez Aventin, se amintește despre depopularea teritoriilor locuite de "moldoveni și vlahi", ca și în letopisețele rusești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
primei invazii mongole în teritoriile rusești, în 1223, ca și succesele cruciatei, între 1211-1227, în aria de dominație cumană, la sud și est de Carpați, au dus, în noile condiții dramatice, la o apropiere de Roma printre cnejii ruși. Cu vădită satisfacție înregistra această tendință urmașul lui Inocențiu, papa Honoriu III, în scrisoarea de răspuns adresată, la începutul lui 1227, "tuturor regilor (cnejilor) Rusiei". Aceștia își exprimaseră dorința de a se lepăda de "erorile" derivate din aderența la Biserica răsăriteană ("schismatică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau urmași ai lui Lațcu, iar expediția ar fi avut loc sub Cazimir III, între 1365-1370. Dar nici această ipoteză nu este verosimilă și, în aceste condiții, V. Spinei opinează că datarea expediției în 1359 poate fi acceptată, nefiind în vădită contradicție cu cronicile indigene, ce pun venirea lui Dragoș în Moldova în acest an, întrucât "descălecatul" putea avea loc foarte bine în a doua parte a anului. Prin urmare, va trebui să acceptăm (cf. V. Spinei) că, în perioada premergătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Acordarea unor subvenții care li se adresează doar micilor fermieri, în fapt gospodării țărănești cu doar câteva vaci, dezavantajează creșterea productivității în industria laptelui, mărește costurile de colectare, îngreunează trasabilitatea și, în final, va afecta și competitivitatea procesatorilor, apreciază cu vădită nemulțumire managerul Ioan Bălan. Se consideră că un comportament responsabil din punct de vedere social înseamnă, în contextul prezentat, explicarea consecințelor unor politici guvernamentale inadecvate și combaterea lor prin activități specifice. Miza este obținerea unor ferme viabile din punct de
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
sine, înainte de a o dicta, spre tipărire: „Căci poezia doarme-n suferință,/ Cum doarme diamantul în cărbune”. Ocolind confesiunile exagerate, el tinde spre „recea armonie” desprinsă din cântărirea detașată a fiecărui cuvânt. Dacă în Diafane influențele eminesciene sunt frecvente și vădite, în volumul Din când în când, plictisul, dar și sarcasmul lucid conduc spre Baudelaire. Între aceste două repere de început poetul se caută pe sine, rezultatul, remarcabil prin limpezime și decizie, concretizându-se ca Statui (1914): o lirică dusă până la
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
sale, considerată critic sub raport social și moral. Aceste texte, care „nefiind teatru, s-au giucat la păpușării”, au meritul de a încerca trasarea unor caractere în acțiune și de a cuprinde replica personajelor în versuri destul de fluide, cu o vădită dispoziție către amuzamentul motivat. Comedie banului Constandin Canta ce-i zâc Căbujan și Cavaler Cucoș, scrisă în colaborare cu Neculai Dimachi și Dumitrache Beldiman, este o satiră împotriva zgârceniei și arghirofiliei. Giudecata femeilor, datată 1 decembrie 1806, admonestează, într-un
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
fapte bune, fiindu-i atribuite o putere de judecată și de acțiune mult prea mature. Ninoni este imaginat artificial, ca o ilustrație a unor precepte de bună conduită, personaj-model dintr-un „manual” al bunului „cercetaș”. În Tananica (1935), roman cu vădite intenții moralizatoare, C. oferă locuitorilor de la sate o pildă privind modul în care ei ar trebui să acționeze în raporturile cu autoritățile. Ideea luptei de clasă - parte esențială a ideologiei adoptate de autor - își găsește concretizarea atât în împotrivirea țăranilor
CORBASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286407_a_287736]
-
și artă română”, „Litere și arte”, „Curierul român”, „Viața românească” ș.a. Abia în 1916 își adună versurile într-un volum: Câte au fost, o plachetă elegantă, ilustrată de J.Al. Steriadi și Al. Satmari. C. scrie o poezie intimistă, cu vădite accente neoanacreontice. Afectând naivitatea, alegând o tonalitate jucăușă, câteodată ușor ironică, autoarea reface senzual, cu insistențe indiscrete, scenariul unui aprins joc de-a dragostea. Prin acordurile ei de romanță, această poezie cu articulații fragile se înrudește frapant cu versurile lui
CORNELIA DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286425_a_287754]
-
serioase, B. devine, de prin 1934, un fel de idol al tinerilor poeți grupați în jurul revistelor „Festival” și „Rod nou”. Deși foarte tânăr, e înconjurat de admiratori și emuli, încât unii încep chiar să vorbească de o „școală batoviană”. Ambiția vădită a lui B. era aceea de a stăpâni un limbaj filosofic. Se vede asta în romanele Ieronim (crâmpeie sunt inserate în „Dunărea”, 1931, și în „Ecoul Silistrei”, 1932) și Anteu. În alte proze, personajele, muncite de gânduri, sunt pradă unei
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
de M. Eminescu ca epigraf în poemul Strigoii), sugestiilor auditive folosite în Zodia racului li se adaugă, aici și în alte locuri, o fantezie plastică puțin obișnuită. La B. pot fi aflate versuri pline, meșteșugite, somptuoase uneori, alerte alteori, cu vădite delicii de coloratură lexicală și cu virtuozități de rimă și ritm. Și în proză scriitorul este ispitit de elementul fantastic. Ciclul Heptameron (1861) cuprinde câteva povestiri care utilizează înscenarea fantezistă, narațiunea rămânând, de fapt, în planul real, ca mai târziu
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
de la gestațiile îndelungate, răbduriile rescrieri, lunga așteptare (ca în cazul romanului Groapa) până la nerăbdarea de a încredința tiparului orice rând așternut, autorul sperând la monumentalitate; remarcabil tehnician în nuvelistică, scriitorul a sfârșit în opulență epică, etalând conspecte de lectură, cu vădită intenție calofilă, fără a-și reprima predispoziția pentru argou și limbaj pitoresc. Lângă capodopere viețuiesc, în bună frățietate, titluri care țin de romanul popular, literatura de consum ori de scenaristica de tip comercial. Din altă perspectivă, un apetit agonic, cu
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
și revăzut, cum s-a presupus, de Dosoftei) Noul Testament, tipărit în 1648 la Alba Iulia, apare îndoit motivat, la data respectivă, de temeiuri religioase, cât și de rațiuni politice. Înfăptuită sub patronajul lui Șerban Cantacuzino, ediția de la București, realizată cu vădită economie de timp și de mijloace, sugerând și o anume precipitare, urma să popularizeze numele domnului Țării Românești, care își asumase rolul de protector spiritual al creștinătății balcanice și de conducător al răscoalei antiotomane. (Șerban Cantacuzino finanțase și o ediție
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
B. - acesta a colaborat discret la colecția de poezii populare a lui Alecsandri, nefăcând deci parte dintre precursori, ci din „etapa romantică a maturizării și sintezelor”. Preocuparea pentru zăcămintele folclorice și pentru unii dintre cei ce le-au studiat este vădită și în alte studii ale lui B., despre Frații Schott, Fr. Obert, R. Kunisch, Elena Sevastos, Leo Bachelin. SCRIERI: Doi scriitori bănățeni: Victor Vlad Delamarina și Ioan Popovici Bănățeanul, Craiova, 1943; Vasile Alecsandri și bănățenii, Craiova, 1946; Literatura română contemporană
BISTRIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285749_a_287078]
-
psihologică labila, era adesea coleric. A crescut plin de complexe, marcat de umbra unui tată asasinat înainte de a-l cunoaște cum trebuie, despre care auzea povești ce ii confereau atribute hiperbolice. Astfel, micuțul Ludovic a întrebat într-o zi cu vădita disperare în ton",măcar miros la fel de îngrozitor că tata?",<footnote Richard Wilkinson, Louis XIV, Longman, Londra, 2001, p. 11: “do i stink like my father?” footnote> (trad. n.) în încercarea de a găsi un punct comun cu Henric al XIV
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
îndărăt, oblici că se întorsese foaia rău, hotărăște să se arunce însuși în îmbulzeala bătăliei și să reție bine biruința șovăitoare prin pilda ce va da-o. Calul de bătaie ce voi să-l încalece se zbate fără nici o cauză vădită, se smulge din mâna comisului și apucă câmpii, alergând la inamic. Dar Mihail nu se-ncurcă de acest semn care menea a rău, ci sare pe un alt cal și s-aruncă, țiind lancea în mână și însoțit de câțiva
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și că era neobosită în tendențele ei cari ținteau într-acolo. Astfel Benedict XII îl admonie la 1337 pe regele Alexandru al Bulgariei să intre în sânul bisericei catolice și să primească botezul după rit latin, dar fără nici un efect vădit. Reînnoite accese unioniste și de supremație ale Romei în contra Serbiei și a împărăției bizantine. Cu toate că prin restabilirea tronului împărătesc al romei-lor de lângă Bosfor biserica greco-orientală ajunse din nou la necontestată supremație totuși Scaunul roman se, folosea ca și mai înainte de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și căpitanii lui Suleiman, câți nu-i fusese cu credință, Musa la-nceputul anului 1410 înaintă din ponoarăle și ascunzătorile Emului, împinse oastea inamică până dincolo de Sofia și apăru pe neașteptate cu putere considerabilă la porțile Adrianopolei. Cu toată primejdia vădită a situației și cu toate sfaturile foarte cu pripă ale celor mai însemnați căpitani de oaste, Suleiman nu se-ndura să se smulgă din sânul îmbătătoarelor plăceri ale simțurilor, crezând una și bună, că n-are-a face decât cu niște potlogari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l distinge de cătră strigăt și de cătră erupțiunea nemijlocită a unei pasiuni neînfrînate. Tonul aparține artei numai întru atâta întru cât esprimă încă în tăria sa un afect uman și întru cât produce totodată această măsură fără o silință vădită. Marginea tonului slab și abia dat e claritatea și preciziunea încă auzibilă a cuvântului. Aceasta firește că iar se-ntemeiază pe o articulațiune perfectă, numai prin ea va succede de-a reda sensul celor vorbite în deplină claritate până și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]