2,974 matches
-
cât de mic, doar să poți respira și gândi. În mijlocul lor, șovăind prin mulțime ca un trio himeric, Pran și noile sale stăpâne încearcă să-și croiască drum. Înfășurați în niște burka negre, lungi până în pământ, privesc lumea prin orificiile vălurilor de bumbac și evită privirile. Dezobișnuit să meargă, Pran se împiedică, picioarele refuză să-l asculte. Cele două îl susțin, apucându-l strâns de coate. Femeile înalte merg delicat, dar cu mișcare perversă din șolduri, evitând să se atingă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
agățate acolo și nu-și dau drumul până când viteza nu crește destul de mult cât să nu mai poată ține pasul. Apar apoi câmpurile galben-maronii, pierzându-se repede din vedere, câmpuri nelucrate, brute, o senzație de schimbare. Poți să-ți ridici vălul acum, spune una dintre femei cu voce blândă. Pran nu face nici o mișcare. — Știi de ce te afli aici? El se uită pe fereastră, direct la soare. Deschide gura, apoi o închide la loc, pentru că nu-și poate găsi cuvintele. După-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spre noapte. Într-o stație, li se întind căni cu ceai dulce și fierbinte pe fereastră. Are nevoie de multă îndemânare pentru a-l bea, înainte ca paharele să le fie recuperate în ultima clipă. Cele două femei își ridică vălurile de pe față, moțăie, mănâncă niște gustări prăjite, își vorbesc pe un ton jos. Ba chiar își unesc glasurile într-un cântec, ale cărui cuvinte sunt rostite într-o limbă pe care el n-o înțelege. Au voci ciudate, cântă răgușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fluierul piciorului; toți se opresc un moment să urmărească trecerea supranaturală a trenului, care le tulbură lumea și viața ce merge la pas. Rajpura... Ludhiana... Jalandhar... apoi alt peron și alt indicator pe care stă scris Lahore. Zarvă, cufere și văluri lăsate. Pran este luat de braț și coboară din compartiment. Afară din gară, sub privirile puștanilor, un șofer îmbrăcat în uniformă stă nemișcat lângă o mașină. Și nu este una oarecare. Bestia strălucitoare, lipită de pământ ca un extraterestru aterizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
morocănos. Nu te lăsa! Când se închide ușa, o străfulgerare orbitoare iluminează deschizătura din perete ca pe o tranșee sub un bombardament nocturn. O imagine momentană a fotografului care încearcă să-și scoată hainele ce ard, este estompată de un văl de fum, care se lasă asupra lui Pran, învelindu-l într-o pătură iritantă, cenușie. Pagină separată Pe măsură asha își pierde efectul, în sufletul lui Pran se strecoară un sentiment de dezgust. Uluit și rănit zace pe pat, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Când un grup dornic de aventură se desprinde și pleacă la plimbare, hijra trebuie să meargă înainte cu fluiere și steaguri mari, roșii, semn pentru trecătorii din partea locului să țină ochii în jos, cât trec femeile palatului. Ele nu poartă văluri, iar țăranii sunt gata să-și dea și viața, doar ca să le zărească. Toată după-amiaza, hijra sunt în astfel de misiuni de recunoaștere, dar în rest stau aliniate într-un cordon static, purdah, delimitând cu fermitate zona zenanalei de malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ecoul unui instrument se trezește din nou la viață prin pâlnia de alamă și grupul începe al doilea cântec. „Spirite vesele, spirite înțelepte, arătați-ne calea, Nouă, celor care căutăm să înțelegem cine ne-a întunecat această zi, Vom ridica vălul și vom alunga tristețea Pentru acele spirite atotputernice, ne vom ruga.“ După ce au cântat patru sau cinci versuri neregulate, pe care Bobby le-a urmărit mai puțin decât tânăra albă, doamna Pereira a pus placa la loc în suport și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai elevat? Un joc desfășurat de un automat perfect, da, un automat căruia i s-a adăugat și spirit. Jocul care reușește să-l scoată atât pe jucător cât și pe spectator în afara lor, făcându-i să fie atenți dincolo de vălul gros al materiei, la muzica sferelor. Ce poate fi mai frumos? Este însăși viața! Oftează apoi și cade într-o tăcere adâncă, așezându-și capul pe mâini. După o vreme, începe să plângă încet pe bancul de lucru. Jonathan îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fost lângă mine iubite? Mireasma prelinsă pe trup răscolind Parfumul ascuns în gânduri deșarte, Tăcerea curmată de buze șoptind S a stins târziu în albastrul de noapte... în dragostea vie, pe-un trecut consumat Un saxofon ne cânta în surdină, Vălul de iubire peste timp aruncat Am crezut că-i vis dar erai tu, lumină... Ochii focoși, palme ațâțate de dor Mistuindu-ne în vrăji tăinuite, Rătăcind pe poteci, năluci în amor Dezleagă-mă de uitare, iubite.... Alb de iarnă Cad
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Vântul hain a spulberat orice culoare ș-acum rătăcesc în căutarea clipei de soare, care să trezească visele din uitare. M-am pierdut printre picături de iubire și n-am simțit ploaia care cădea-n neștire, învăluind clipele cu-n văl de mistere. Sfârșit de iarnă... Agățate de gânduri stinghere ramuri de vis stau rezemate, vântul adie și ușor împrăștie miros de flori scuturate . Printre crengi de ger răvășite șoaptele s-ascund zgribulite frigul a pus stăpânire pe zare și parcă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
făcut lumină prin iertare, Dar umbrele-amintirii se adună toate, Atât aș vrea să le alung în depărtare! Am vrut să fiu ce-a exista e peste poate: Un vis aievea-ntr-o poveste de iubire, Care în taina nopții albul văl și-l scoate Și dăruindu-se te poartă-n nemurire. Am vrut și încă vrerea-mi este neclintită, Să fim un dor ce-n două trupuri se împarte, Și de-mi va fi mplinită ruga mea șoptită, Nimic și nimeni
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
maluri ce se prăbușesc, Ca în păgâne ritualuri, Se sparg și iarăși se izbesc De stânca vieții, alte valuri. Ferești deschise către cer Sau nesfârșitele abisuri, Lumini, ascunse-ntr-un ungher, Au obosit în dor de piscuri. Te naști în văluri de mister Cu adiere de speranță, Și crezi că viață-i giuvaer, Să-l porți la gât cu eleganță. Când idealul se destramă, Viața, în joc, mărește miza. Nu vrea să piardă, îi e teamă; Cu vânt, înlocuiește briza. Dar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
trec dincolo de mine N-am să fac tăcerea să răsune Ca marea nemișcată de suspine Pâlpâie zadarnic gândurile-n gol Răzbat prin ele zvonuri de departe Ascult ecoul cuvintelor domol Desprins din imnul orelor deșarte Mușcă noaptea târziul ruginit în văl să-mi prindă gândul de pripas E doar un vis atât de ofilit Când îți citesc în ochi un bun rămas Clipele ca ploile de ieri E timpul numai clipe nesfârșite Prinse toate-n sfera nemișcării lor Ca niște gânduri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dînșii rîuri de femei ce ondulau în curbe luminoase. Din umbra unui cort liliachiu țîșni, fragilă și slabă, Sulamita. Era Aneta Gărgăun în chipul unei fetișcane cu fruntea albă sub cocul albăstrui și buzele răsfrînte. Ridicînd nara străvezie, călcă pe vălul ce-o acoperea. Goală, și-a întins brațul cu oasele subțiri. Sclipea. Cu palmele întoarse, mișcă din degetele prelungi, sunînd ca niște brățări. Ca o mie de năpîrci, trupul ei șerpui în loc. Îngustă, feciorelnică, întinzîndu-se pe vîrfuri, o clipă dansatoarea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Când se apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul porni să se miște și să-și schimbe culoarea. Pe măsură ce Tușa Își Întețea truda, toate se dezghiocară din locurile lor, Învârtite ca aluatul din căpistere. Pământul se văluri, Își Încrâncenă scoarța, repezi copacii cu vârfurile În jos și, În rădăcinile din care curgea țărâna, aruncă spice de grâu și buruieni la un loc. Apa Dunării se ridică și ea peste Coastă, Își Învolbură și Își răsuci valurile cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Tudor Arghezi și Ion Barbu.” (Din Dicționarul de literatură română, coordonator Dim.Păcurariu, Editura Univers, București, 1979 , p.72) FIUL VORBIND MAICEI SALE Maică jale, măicuță cumplită, A nopților mele regină cumplită, De ce pier tinerețele, clare cântărețele, Când, în cezarice văluri, ursitoare cernită, De fruntea‐mi senină te‐apropii? Simt răcoarea mutei, a măicuței, a gropii! Părăsitu‐m‐ au visul, voioșia, pădurile, Uitatu‐m‐ au ceruri și ape sihastre și tremuratele prietene astre ... Ah, maică, sicriu pregătește, Așterne de moarte măsurile
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
după amiază întreagă. Uite ce înseamnă lipsa grijilor!”... De pe prichiciul sobei îmi zâmbea un buchet de Dumitrițe cu pulpană albă... Când m-am trezit de-a binelea, am ieșit în grădinița din fața chiliei. Purpura asfințitului se topea la orizont odată cu vălul răcoros al înserării plecat să cotropească firea. Am rămas o vreme să privesc la răsăritul lunii. Când poiana a devenit un loc plin de mister, am pornit spre vale... Vrăjit de frumusețe, m-am așezat pe iarbă și am rămas
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ca la bisericile din secolul al XVI-lea. În centrul primului registru de sus este reprezentat Iisus Hristos ca Judecător pe o aureolă de raze susținută lateral de câte un înger, iar în spate are cete de îngeri. Urmează, apoi, vălul vremii mai scurt, semn că timpul s-a încheiat. Ca de obicei, Iisus Hristos este încadrat de Maica Domnului și Ioan Botezătorul care-L roagă să fie îngăduitor la judecată. De o parte și de alta sunt câte 6 apostoli
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
-l întâlnesc acolo, mereu, cu mâinile adânc înfundate în buzunare, cu capul descoperit. Cu ochii pândalnici, ca o pasăre de pradă. El era decorul sumbru al copilăriei mele. Oare își mai amintește cineva de el? Priveam luna. Își trăsese un văl cenușiu peste față arătându-se solidară cu suferința mea. După mulți ani, m-am întors în paradisul copilăriei mele să-mi plâng plecații, prea mulți și prea devreme. Satul mirosea a pustiu și a moarte... Aud ecouri... glasuri cristaline de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Chiar e rea cu voi? am croncănit. Sau doar încercați să fiți amabile? —Eu nu-mi pierd timpul cu amabilitățile, mi-a explicat Helen disprețuitoare. Și da, se poartă îngrozitor cu amândouă. Era minunat să simt, chiar și temporar, cum vălul cel negru al apocalipticei depresii mi se ridica de pe față. Helen mi-a mângâiat cu stângăcie mâna, iar eu am fost așa de emoționată de încercarea ei de a-și manifesta afecțiunea pentru mine încât ochii mi s-au umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foarte elaborate și cu broderii. Lucille s-a strecurat în camera de probă, în spatele ei, frecându-și palmele micuțe cu bucuria anticipației. și iată și rochia mea. Prima rochie. Era strânsă pe trup, de culoarea unei șampanii palide, cu un văl suprapus de tul, cu cristale și niște flori delicate din paiete. La spate, avea o trenă lungă, incredibil de romantică. Nu era o rochie încărcată sau genul de prințesă și totuși era, indubitabil, departe de a fi simplă - ceea ce speram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ca o școală sau un conac uriaș. Mă întreb dacă merită să mă dau jos din taxi, când văd ceva care mă lasă mască. O călugăriță în carne și oase. Trece pe lângă mine, în veșminte negre, cu capul acoperit cu văluri și tacâmul, ce mai! O călugăriță adevărată, în habitatul propriu. Nici măcar nu s‑a uitat la taxi. Parcă aș fi într‑un safari! Cobor din mașină, plătesc șoferului și mă îndrept spre ușa masivă, intrigată la culme. În aceeași direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mână, ca să-l așeze pe comoda din apropiere. Nu prea știa cum și-ar fi putut „scuza” valetul, așa că umplu pauza cu o tuse diplomatică. Hm, hm! Dar... te rog să iei loc. Abia aștept noutățile. Femeia își scoase încet vălul, își lepădă și pelerina. Zâmbea, fără să-l privească. Se amuza de încurcătura în care se afla consulul Franței. ― Una dintre noutăți, Excelență, ar fi că în curând vor sosi acei bani pe care, cu siguranță, îi așteptați de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unge pielea cu o loțiune destul de plăcut mirositoare. Ori de câte ori rămânem singuri, se arată uimit de umerii, de pielea mea... Nu-l las să coboare prea mult. Și cea mai mare bucurie a lui este să scotocească prin cufărașul meu. Șalurile, vălurile, pomezile, oțetul de toaletă, praful de dinți, parfumul de gardenii, rozul de obraz, carminul de buze, praful pentru strălucirea unghiilor, toate aceste flecuștețe sunt tot atâtea comori ademenitoare pentru el. Se bucură ca un copil. Chiar este un copil... încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ploaie de petale colorate peste fața, umerii goi, brațele și cămașa ei subțire de noapte. Manuc tocmai cobora scara. Se opri în dreptul oglinzii venețiene, între două coloane de porfir. Își privi soția. O urmări cu plăcere cum se mișca prin vălul acela colorat al luminii, ca printr-o dimensiune ireală. Dar era doar o impresie. Prințul o simțea deja în dimensiunea ei reală. Un trup gol mirosind a rouă, a ierburi, a zi bună. Cei doi câini, un anatolian și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]