KorAP: Find »[drukola/base=văr & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...226 >

5,635 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

abia de a fost remarcată în toiul acelor neîntrerupte festivități. Acestea aveau de altfel să se continue pe timpul lunii moharram, cea dintâi din anul cel nou, iar maică-mea, care se ducea în fiecare zi pe Sabika împreună cu frații și verii ei, băgă de seamă că numărul spectatorilor nu făcea decât să crească, aflându-se acolo tot mai multe capete necunoscute. Numărul bețivilor se înmulțea pe străzi, se produceau furturi, izbucneau încăierări între bande de tineri care se băteau la sânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mulțimea se mai răzlețise în jurul meu, mișcându-se de altfel și mai încet, căci drumul urca, iar valurile care coborau de sus la vale se umflau. Nu recunoșteam nici oamenii, nici locurile, nu-i mai căutam pe frații și pe verii mei. M-am aruncat sub o poartă și am adormit, de oboseală, dar și de disperare. M-am deșteptat un ceas-două mai târziu. Era mai puțin întuneric, dar continua să toarne cu găleata și un bubuit surd îmi ajungea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
întreba, nerăbdător, dacă «joljol-ul» nu răsunase cumva cât lipsise el de acasă.“ Într-o zi, Sara sosi încărcată de vești. Mai înainte chiar de a se așeza, începu să-și debiteze povestea făcând mii de gesturi. Tocmai aflase de la un văr instalat la Sevilla că regele Ferdinand primise în mare taină doi soli ai sultanului Egiptului, doi călugări de la Ierusalim, având sarcina, zice-se, să-i transmită un avertisment solemn din partea stăpânului de la Cairo: dacă atacurile împotriva Granadei nu încetau, mânia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
cu mare atenție de pe fundul coșului ei de răchită. „Bine, dar nici tu, nici eu nu știm să citim“, i-am spus, silindu-mă să zâmbesc, însă părea că-și pierduse toată voioșia. „Am adus asta ca s-o arăt vărului tău, mi-a debitat ea pe tonul cel mai rece. E un tratat scris de un bărbat foarte înțelept din comunitatea noastră, rabbi Ben Yahuda. El spune că un potop se va abate peste noi, un potop de sânge și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
lui Moise să judece El ce e în inima mea. Sara dădea dovadă de o neliniște vorbăreață în ziua aceea, iar mama se uită la ea cu drag: — Sunt bucuroasă că nu pleci. Și eu rămân în orașul ăsta, căci vărul meu nu a mai zis nimic despre plecarea în bejenie. Cu toate astea, la mai puțin de o săptămână mai apoi, Sara își schimbase părerea. Veni într-o seară la noi acasă, foarte agitată, trăgând după ea trei dintre copii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-se să-i impună prezența ei, dar neîndepărtându-se niciodată, pentru ca el să nu fie silit să ceară de două ori același lucru. Dacă mama era îngrijorată, ea își păstra totuși cumpătul, căci era convinsă că timpul va vindeca durerea vărului ei. Ceea ce o mâhnea era să-l vadă pe Mohamed atât de atașat de concubină și mai cu seamă faptul că acest atașament fusese etalat în felul ăsta dinaintea tuturor cumetrelor din Albaicin. Când, adolescent fiind, am întrebat-o dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
se întâmplase de când părăsise, cu puțin înaintea noastră, cartierul Albaicin. — Mulțumesc Ziditorului zi de zi că m-a îndrumat să iau calea pribegiei, căci cei care au ales să se boteze sunt acum victimele celor mai rele prigoane. Șapte dintre verii mei sunt în temniță, iar o nepoată a fost arsă de vie împreună cu soțul ei, acuzați că au rămas evrei în taină. M-a lăsat jos înainte de a continua, cu glas scăzut: — Toți convertiții sunt bănuiți că au rămas evrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
piardă înainte de nașterea mea. De data asta, un simplu elixir nu era de ajuns; Salma ținea să ceară sfat prezicătorilor și, cum mama ei, grav bolnavă, n-o putea însoți, se bizuia pe prezența liniștitoare a Bălțatei. Ce mai face vărul tău? întrebă aceasta. — Ce îi dă Dumnezeu voie să facă! Ambiguitatea formulei nu i-a scăpat, firește, evreicei. Și-a pus mâna pe brațul mamei. Apoi și una, și cealaltă s-au uitat în același timp la mine cu coada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
pe ton de confidență. Se lăsă un lung moment de tăcere, apoi ea începu să vorbească cu djinnii. Le șușotea întrebări, apoi se apleca deasupra vasului pentru a observa gesturile pe care ei le făceau cu mâna sau cu ochiul. — Vărul tău se va întoarce la tine după trei semne, decretă ea, fără a preciza dacă era vorba de trei zile, trei săptămâni, trei luni sau trei ani. Mama scoase din pungă o monedă de aur și plecă, nedumerită și gânditoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
cu Sara bombăneau necontenit, dar că, între două izbucniri de furie, făceau schimb de glume și râdeau zgomotos. Îmi mai aduc de asemenea aminte că auzisem vorbindu-se în încăpere despre al-Amira, Prințesa. Era un personaj bizar. Văduvă după un văr al sultanului, meșteră în toate științele oculte, ea întemeiase o ciudată confrerie alcătuită doar din femei, unele alese pentru talentele lor de ghicitoare, altele pur și simplu pentru frumusețea lor. Oamenii cu o lungă experiență a vieții le numesc pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
am fost nevoiți să stăm două ceasuri în sala de așteptare până să isprăvească treaba cu alte șase cliente. De îndată ce Salma își expuse cazul, afișă un zâmbet binevoitor, jurându-se că peste șapte zile problema ei va fi dată uitării. — Vărul tău are în cap un diavol minuscul pe care va trebui să-l alungăm. Dacă ar fi aici, l-aș vindeca pe loc. Dar am să-ți transmit puterea de a-l exorciza tu însăți. Te voi învăța o formulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
la moartea tatălui ei, Fatima mi se păruse întotdeauna firavă, ursuză și fără urmă de prospețime. Khâli nu mă invitase niciodată limpede s-o iau în căsătorie, însă știam că-mi era sortită, pentru că e în firea lucrurilor ca un văr s-o ia în grija lui pe una dintre verișoare, pe cea mai frumoasă uneori, dar adesea și pe aceea care poate fi cel mai greu rostuită la casa ei în altă parte. M-am resemnat așadar, știind că împlineam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
provincia aceea în care făptuise atâtea fărădelegi în trecut, dar stabilise câteva contacte cu principalii șefi de clanuri, împărțise câteva pungi cu bani și pusese să fie însoțit în călătorie de vreo patruzeci de gărzi înarmate, cât și de un văr al suveranului din Fès, un prinț alcoolic și destul de pârlit pe care l-a poftit să stea o vreme în casa lui, trăgând astfel nădejde să-i amăgească pe oamenii muntelui că era în continuare bine văzut la curte. Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
dincolo de zona portului. Traversarea se făcuse iarna, căci trebuia să ajungem la Constantinopol înainte ca sultanul să plece din oraș în campania de primăvară. Ne-am petrecut așadar prima noapte într-un han ținut de un grec din Candia, un văr îndepărtat de-al lui Barbă Roșie. Și chiar de-a doua zi, ne înfățișam la serai, locuința sultanului. Nur a rămas în afara grilajului porții, sporovăind încetișor la urechea lui Bayazid, nesinchisindu-se de vârsta lui, de mormăielile lui întâmplătoare sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
tremura. Cu degetele-i netede, care băteau febril darabana pe masă, mi-a făcut semn să vin mai aproape. M-am aplecat spre mâna lui, apoi spre cea a personajului care stătea în picioare în dreapta sa. — Leon, îl cunoști pe vărul Nostru, cardinalul Giulio? — Cum aș fi putut trăi la Roma fără să-l cunosc? Nu era cel mai bun dintre răspunsuri în această împrejurare. Giulio de Medici era incontestabil cel mai strălucit dintre prinții Bisericii și omul de încredere al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
are toate calitățile gentilomului desăvârșit, mecena, tolerant și plăcut în societate. De ce dracu’ vor să facă din el un călugăr?“ Înveșmântat în pelerină roșie și purtând calotă de aceeași culoare, cu un breton de păr negru pe toată lățimea frunții, vărul papei părea cufundat într-o neplăcută meditație. — Cardinalul trebuie să-ți vorbească, fiule. Așezați-vă amândoi pe scaunele de colo. Eu am de citit niște scrisori. Nu cred că mă-nșel afirmând că papa, în ziua aceea, n-a pierdut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Maddalena. După ce rosti aceste cuvinte, care, în mod evident, îl costau destul, trecu la alte subiecte, mă întrebă despre trecutul meu, despre călătoriile mele, despre viața mea la Roma. Am descoperit la el același apetit al cunoașterii ca și la vărul lui, aceeași încântare la auzul unor denumiri ca Tombuctu, Fès, Cairo, același respect față de ceea ce ținea de spirit. M-a pus să jur că într-o zi voi așterne în scris istorisirea călătoriilor mele, făgăduind să fie cititorul meu cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Ca să spun lucrurilor pe nume, n-aveam nici un chef să mă pomenesc soțul tardiv al vreunei adolescente a cărei sarcină înaintată ar face toată Roma să bârfească. Totuși, îmi venea greu să spun „nu“, într-un singur cuvânt, papei și vărului său. Mi-am formulat așadar răspunsul în termeni destul de întortocheați, pentru ca sentimentele mele să nu se dezvăluie: — Mă las în grija Sanctității Sale și a Eminenței Sale care știu mai bine decât mine ce e bun pentru trupul și pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
o închipui, să-mi imaginez părul ei, glasul, talia; mă întrebam în ce limbă aveam să-i pot vorbi, prin ce cuvinte aveam să încep. Mai încercam și să ghicesc ce anume își putuseră spune Leon al X-lea și vărul său înainte de a mă convoca. Papa aflase, desigur, că vărul său, cardinalul, alăturase suitei lui o femeie tânără și frumoasă, și, temându-se de un nou scandal, îi poruncise să se descotorosească de ea, iute și cu demnitate; în felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
întrebam în ce limbă aveam să-i pot vorbi, prin ce cuvinte aveam să încep. Mai încercam și să ghicesc ce anume își putuseră spune Leon al X-lea și vărul său înainte de a mă convoca. Papa aflase, desigur, că vărul său, cardinalul, alăturase suitei lui o femeie tânără și frumoasă, și, temându-se de un nou scandal, îi poruncise să se descotorosească de ea, iute și cu demnitate; în felul acesta, nimeni nu va putea pretinde că vărul său, cardinalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
desigur, că vărul său, cardinalul, alăturase suitei lui o femeie tânără și frumoasă, și, temându-se de un nou scandal, îi poruncise să se descotorosească de ea, iute și cu demnitate; în felul acesta, nimeni nu va putea pretinde că vărul său, cardinalul Giulio, avea intenții vinovate în legătură cu această fată; singura sa grijă era de a găsi o soție pentru vărul său, Leon Africanul! Un preot pe care-l cunoșteam, și pe care l-am văzut ieșind din capelă, mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
îi poruncise să se descotorosească de ea, iute și cu demnitate; în felul acesta, nimeni nu va putea pretinde că vărul său, cardinalul Giulio, avea intenții vinovate în legătură cu această fată; singura sa grijă era de a găsi o soție pentru vărul său, Leon Africanul! Un preot pe care-l cunoșteam, și pe care l-am văzut ieșind din capelă, mi-a oferit și alte elemente care mi-au întărit presupunerile: Maddalena trăise vreme îndelungată într-o mânăstire. În cursul unei vizite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
oarecum ca pentru sine: — Aș fi dorit doar ca unul dintre emisari să fie un preot... Apoi, mai tare, un pic zeflemitor: — Messer Guicciardini a refuzat întotdeauna să se lase hirotonisit. Cât despre dumneata, Leon, mă mir că scumpul Nostru văr și slăvit predecesor nu ți-a sugerat niciodată să-ți închini viața religiei. Eram perplex: pentru ce omul care mă prezentase Maddalenei îmi punea o astfel de întrebare? Am tras cu coada ochiului spre Guicciardini și mi s-a părut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
luând cu asalt femeile și fortărețele; oamenii se temeau de el și le era teamă pentru el, de aceea se rugau lui Dumnezeu să-l ia sub ocrotirea Sa și să-l ducă de acolo cât mai departe. — Incorigibilul meu văr Giovanni, spunea Clement al VII-lea cu afecțiune și resemnare. Condottiere și Medici, el întruchipa întreaga Italie. Trupele pe care le comanda erau după chipul și asemănarea lui, venale și generoase, tiranice și justițiare, indiferente în fața morții. În anul acela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
printr-un salut, în timp ce-mi spunea: — Să nu cumva să crezi că toți membrii familiei mele ar fi aclamați în felul ăsta. Sunt singurul care încă se mai bucură de oarecare favoare în ochii florentinilor. Dacă, de pildă, vărului meu Giulio, vreau să zic papei Clement, i-ar da prin minte să vină astăzi aici, ar fi huiduit și îmbrâncit. De altfel, o știe foarte bine. Dar nu e asta patria voastră? — Ah! prietene, Florența e o iubită ciudată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]