3,613 matches
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > XIV. BLESTEMUL (URMAȘUL LUI DRACULA) Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Trecut-au anii și au zburat ca fulgii de nea prin văzduhul iernii... Omenirea a evoluat și noi societăți au apărut și la fel de repede s-au stins... Undeva, într-un orășel de la poalele munților, trăia o familie de neam nobil, Ecaterina și Ștefan Vodeanu. Cândva străbunicii lor împărățiseră acele meleaguri, dar între
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
întoarce-n anul care vine, Își vor găsi și cuib și rătăcire...! De ce nu te intorci si tu la mine, Când anii trec și-ți cat a ta privire? Pierdută-n dâra de cocori lăsată Și-n strigăte ce zguduie văzduhul, Privirea îmi rămâne-nfricoșată, Prin plumbuite gene,să-ți văd duhul. 27-10-2016 Sursa foto internet Referință Bibliografică: Plecarea cocorilor / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2127, Anul VI, 27 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa
PLECAREA COCORILOR de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340492_a_341821]
-
porțile, chip și nechip tălmăcindu-și cuvintele, șir de cocori printre nori rătăcindu-le. unde ești tu? unde-s izvoarele? lumi din genuni întunecă soarele, arse îmi sunt buzele, mâinile și nu mai știu cum să sting depărtările și din văzduh să cobor astăzi mările. Tu mă auzi? Sunt tăcere adâncă. Marea din mine tălăzuie încă... Dar undele mele prinde-le toate... sunt totuși aici lângă porți ferecate și din nou mai încerc să le-aduc alinările din dor de iubiri
LA PORŢILE... de LEONID IACOB în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340513_a_341842]
-
stejarii și plopii se prăbușesc și se frî ng, aidoma unor lujere, aidoma plăpîndelor flori răsădite î n glastre. Cîtă grație, ziceam, curge ca mierea într-o avalanșă de imagini grațioase: Bețivii aspiră alcoolul luminii, se-mbată, cu ochii-n văzduh, gîlgî ind... Concretul, aparența nu pot explica singure realul delicat: Și vei avea, drept sprijin, sub picioare, Pămî ntul de aramă arzătoare... Iat ă cum simte la modul absolut frumusețea interioară a simțirii poetice: Noaptea, pe cerul vî năt și-
IOAN LILA, CRONICĂ LA VOLUMUL ”111 POEZII” DE EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340541_a_341870]
-
trăgând măgarii de ață, mă gândeam doar la soarta. La un moment dat, privind în urmă, mi-am amintit că visasem cândva aceeași scenă: măgari urcând anevoie, Tușa, Plaiul plin de flori însorite. Cu diferența că, acum, florile erau trecute, văzduhul neguros. I-am spus și Tușii. Foto: Arhiva personală Marcu Jură - O fi, mi-a răspuns, ca Ion al nost, can ierea cătana în Basarabia, o vrut să rămână acolo. Da s-o visat cu măgarii pe Plai, si vez
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
de tâlhari și de pungași, de găinari și ucigași, de șarlatani și mincinoși, de farisei și trădători...decât numai prin ce vom hotărî și vom face azi, aici și acum, numaidecât!”... Sigur că da!...Preotul înalță crucea în slava Cerului. Văzduhul vine aproape, din ce în ce mai aproape, să participe la Ziua Crucii, ziua în care se pecetluiește Măsura!...Care măsură?...Stai să vezi! Învățătorul are glasul organizat din totdeauna. Îl cunosc de când l-am auzit citindu-ne povești și aleasă beletristică în sala
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
de vis și realitate Și dragostea și ura..sunt veșnic zdruncinate Mă văd în ceață vremii.. zâmbind s-ascund durerea Și-n lacrima ostilă.. mi-a triumfat plăcerea! Chiar dacă ploaia rece îmi spală astăzi trupul Țâșnesc din mine raze..înlănțuind văzduhul Având curaju-n tâmple ca să-mi acopăr rană.. Mirajul mi-e destinul...eu sunt Fata-Morgana! Căci astăzi sorb din viața scânteia cea divină Iar mâine urc în ceruri pe-o rază de lumină! Cu cat prezentul urca spre viitorul meu Cu-
EFEMERITATE de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340066_a_341395]
-
toate, Smerite te-or slavi atunci, ... Luceafărului eu cunună Smulgând-o ți-o voi da în dar, Și roua ce-oglindeste luna Pe-a ta cununa-am să presar; Ti-oi fauri o cingătoare Din asfințit fâșii rupând, Și tot văzduhul străbătând Le-oi adapă cu arome rare; Din nestemate-ti voi zidi Palate fără de pereche; M-oi cufunda în mari, că vântul, Voi săgeta spre stele,-n zbor, Ti-oi dărui întreg pământul - Iubeste-ma !... Partajează asta: Facebook Email LinkedIn
Un erou al timpului nostru… () [Corola-blog/BlogPost/339343_a_340672]
-
atmosferă specifică locului și momentului descris. Natura e zugrăvită în nuanțe cromatice, sonore, vibrante. În spice mari, grâul s-a copt -/Și pâine vom avea pe masă,/ Comoară scumpă pentru toți,/ Fără de preț, cea mai gustoasă.// (În vară) Cade dulce văzduhul în prag -/ Apa, vântul cuprinse-n parfum,/ Când se-nalță luna cu drag/ Peste nopțile lungi din cătun.// (Splendoarea Carpaților) Secvențe ale naturii sunt surprinse și în Imensitate, Munții Caraiman, Noiembrie dezvăluind farmecul și bucuriile simple care ne înconjoară. Suna
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
umilinți pe care numai țăranul o putea îndura. Cu cât se înmulțeau suferințele și treceau vremurile, țăranul român s’a îndărătnicit în răbdare. Dragostea lui de pământ s’a învârtoșat. Țarina se amesteca necontenit cu cenușa și oasele înaintașilor, iar văzduhul se umplea cu umbrele și sufletele lor până în tării. Nimeni nu-lmai putea clinti din loc, nicio putere și nicio schingiuire... Rezultatul? România actuală cu Dacia de odinioară sunt congruente nu numai în privința configurației geografice, dar și a configurației etnografice românești
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
l-a înghițit, o imprudență plătită, a pus în gardă asupra amenințărilor necunoscutului. Trepte în cunoaștere, navele au în plutire trăinicia „țărmului tăiat în sare”. Celeritatea le este mai mult interioară sau aparținând navigatorului care constituie alter-ego-ul lor. Într-un „văzduh de ceară”, constituția navelor este „frunzoasă”, ca pomii în livadă, semețe și tinzând să apuce din cer, prin spiritul celor care le ghidează, bogății diverse: „Pândind, strivite-n valea tandră, / Împunse-ntr-un văzduh de ceară, / Frunzoase nave se tresaltă
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
care constituie alter-ego-ul lor. Într-un „văzduh de ceară”, constituția navelor este „frunzoasă”, ca pomii în livadă, semețe și tinzând să apuce din cer, prin spiritul celor care le ghidează, bogății diverse: „Pândind, strivite-n valea tandră, / Împunse-ntr-un văzduh de ceară, / Frunzoase nave se tresaltă, / Precum un țărm tăiat în sare”. Forțe de Atlas, după ștergerea mitului din credința la zi a oamenilor, s-au adăpostit de uitarea totală, în fiecare individ care le exercită prin arborarea pe boltă
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ÎMBRĂȚIȘÂND VĂZDUHUL Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului Plonjez ,când mi-este dor, în ne-cuvinte Căci doar așa mi-e mai ușor să te sărut. Ascult,aștept ca gândul meu fierbinte Să
ÎMBRĂŢIŞÂND VĂZDUHUL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340953_a_342282]
-
înc-un pic! Un pic de dor,un pic de drag,un pic de-amor Hrană de suflete plutind în necuprins, Precum pe cer planează un condor Mereu flămând,dar veșnic neînvins. Dan Mitrache,18.03.2014,Bălcești Referință Bibliografică: ÎMBRĂȚIȘÂND VĂZDUHUL / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Mitrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎMBRĂŢIŞÂND VĂZDUHUL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340953_a_342282]
-
stele false. Se vor săpa fântâni în gradinile cântecului, copacii ascultă-n urechile frunzelor cum vântu-și răcorește oasele ascuțite printre florile îmbrăcate-n mirese. Te vei încununa cu aure de nichel, vei trece prin iarba cu rouă în diminețile când văzduhul se soarbe fără să fie văzut. Însemn voi rămâne tot ce sunt, ciuturi de apă vei împărți la vecini de nu voi mai ști de am băut apă ori vin. Referință Bibliografică: Aure de nichel / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare
AURE DE NICHEL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340985_a_342314]
-
canat și chihlimbar fluid îmbelșugând lumina scursă pe sticlă, se vede larga zare a culturii noastre sătești, viața, răsuflarea, contemplația, creația și istoria neamului nostru, ca o livadă înflorită în dreptul ferestrei, primind în ramuri păsările dragostei, pe vârfuri îmbrățișate de văzduh, lacrimile durerii și bucuriilor, pe cărări pașii dorului, la umbra ierbii, roua hrănitoare a rădăcinilor, iar în rădăcini consistența sevei umplute de viață. Oricâtă bunăvoință am avea de a spiritualiza piatra, nu o putem face și, de aceea, nici inima
BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341060_a_342389]
-
rămânând până azi vlăstare ale sufletului. Ele sunt cântecele glăsuite neegal de alinător cu altele, de artistul Benone Sinulescu. Sunt și cântăreți între cântăreți, așa cum sunt păsări între păsări, dar niciuna nu are glasul, spiritul, coloritul condorului ce străjuiește obrazul văzduhului și cîntă nepereche de lin din fâlfâitul aripilor vaste, tăind aerul sus, deasupra marilor canioane. Asemenea este Benone Sinulescu. Trece de șaptezeci și șapte de ani, frumoși și lucitori ani, cu atât mai mult cu cât a minunat cu vocea
BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341060_a_342389]
-
băț, apoi se îndreaptă spre el cu ochii roșii și ciocul deschis din care iese o limbă lungă. Preda lovește cu disperare. Ciocul acvilei rupe arma în două. În clipa următoare căpitanul este înfășurat de limba acesteia și purtat prin văzduh. Din gâtlejul vulturului ies croncănituri răgușite de tresar stâncile din apropiere. La asemenea zarvă întreaga suflare din cetate iese care mai de care cu ce apucă în mână. Dar oare cine se poate întrece cu forțele întunericului? Uriașa pasăre croncane
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Acasa > Strofe > Amintire > BRÂNCUȘIANĂ Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului poarta serii închise în lumină ochiul Măiestrului Orgoliu somnul trezi muzele adormite de-un descântec al danaiadei păsările din văzduh întoarseră acasă fiul risipitor vrăjitoarea binecuvântă ca-n fiecare noapte coloana sărutului adam șterse lacrimile prințesei îngenunchiată lângă cumințenia pământului care născu primul strigăt de la începutul lumii Ecorseu Pogany cuprinsese o pană în zbor așezată pe un scaun al nerostirii
BRÂNCUŞIANĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341341_a_342670]
-
Spune-mi câteva versuri! A.M.G. - Unu doi, unu doi, În vacanță suntem noi. Mama, tata, Tudor, eu Aleargă toți după zmeu. Stau întinsă printre flori Și mă uit în sus, la nori. Să văd fluturi mii și mii Prin văzduh, zburând zglobii (În vacanță, 2005) și Nu mai e pe floare roua Sunt elevă-n clasa doua. E departe, dar eu pot, Să ajung la Școala 8. ( elevă-n clasa a II-a, 2006) E.I. - Pentru strădania sapoetică, Lucian Blaga
ELISABETA IOSIF DIALOG LA O CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341340_a_342669]
-
ce de abia-i ating coasta! Ascultandu-ne valurile înspumate din noi, Imbratisandu-ne simțirile ce vin puhoi, În valurile mării mari ne-am și acoperit, Jucandu-ne cu simțirea ce ne-a troienit! Suntem apă de mare și-un văzduh comun, Valul înspumat, dorințele amorului cel bun Soarele vazandu-te rază frumoasă, a apus, Inbalsamandu-te luminoasă scopu-si ajuns! Osteniți de ludice mișcări date di-un amor, Ne întoarcem, pe plajă ne găsim un locușor, Te contemplu cum numai toată te-
VROIAM SA-TI SPUN... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341384_a_342713]
-
ou/ până la peretele de cretă/ mai alb decât pânza închipuirii de-atunci.// Doar aici e unicul loc/ unde cu un deget pot împinge/ mătasea întunericului/ dincolo de sunete” („Tărâm natal”). „Cu cămașa arsă-n spate,/ ierburile serii-ncep să cânte/ amintirile văzduhului;// lebede pe cer,/ norii plutesc în tăcere/ peste zilele noastre/ cuibărite-n bălăriile înalte;// doar pustiul întinderii,/ cu nisipurile secundei/ cântărindu-ne viața,/ așteaptă coacerea fructelor;// rănit, apusul plânge/ pe pământul de umbre.” - Lazăr Lădariu „pictează” „pământul de umbre” pe
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]
-
și ceremonios, aidoma unui straniu oficiant al unor străvechi și uitate ritualuri, reluând tema ce-i străbate, de altfel, întreaga operă: „O cruce singură urcă dealul,/ din când în când odihnindu-se,/ nimeni în jur,/ singurătatea doar,/ cu apă și văzduh botezată,/ în urma ei vine/ cu o ramură de izmă în mână;// din norii cerului/ coboară rugăciunea tânguindu-se,/ cu mielul în brațe;// prin iarba cuprinsă de friguri,/ omul pășește rar/ după paharul/ înaintea lui îndepărtându-se”. O poezie de originală
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]
-
glonțuită sub aripă, noaptea între cântece seara-ntreagă liniște; căutate-aș, căuta, Cerul mi te-a lumina sărutați-aș lacrima... EU SUNT Sunt eternul mit și cale Cruce, ningere, visare Sunt icoana întâiului Pământ Oglindit în astre și Cuvânt Sunt văzduhuri, vămi, înfiorare Moarte sunt, viață, înălțare Sunt lumină, umbră, sunt netimp Sunt izvor, cunoaștere,Olimp Sunt pecete, focul din potcoavă Sunt nectarul vidului, octavă Sunt un semn, sămânță, curcubeu Eu sunt Sfera Lacrimei din Zeu PĂTRUNDEREA ÎN VIS Am intrat
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
incoloră. n-am comori, poate doar câteva pietre de râu pe care m-am odihnit într-o vară prin care treceam spre pagina de carte în care ți-am scris numele cu majuscule. lângă tine m-am trezit pasăre săgetând văzduhul visului, scrisoare în tolba călătorului și potecă sălbatică, lampadar pe ghețari obosiți sau lacrimă pictată în zori pe șevaletul vântului. și am fost fericită, cititorule, te-am simțit odihnindu-te pe flori de câmp măsurând depărtările, mereu mi-ai înțeles
ŢIE, CITITORULE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341497_a_342826]