KorAP: Find »[drukola/base=vază & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...80 >

1,983 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

în îmbrăcămintea ei de mare lux, pieptănată ca la o expoziție, pentru a fi așezată, ca un tablou splendid, la vedere, înfrumusețând astfel petrecerea, la fel cum unii, pentru sindrofiile lor, împrumută de la cunoscuți, pentru o seară, un tablou, o vază, o statuie sau un paravan pentru șemineu. Cât despre bărbați, Ptițân, de pildă, era amic cu Rogojin; Ferdâșcenko se simțea ca peștele în apă; iar Ganecika tot nu-și putea veni în fire, însă și el simțea, vag, dar impetuos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
introduse în casa Epancinilor un tânăr, rudă pe departe cu el, pe care, de altfel, îl cunoștea destul de bine. Acesta era un oarecare Evgheni Pavlovici R., de vreo douăzeci și opt de ani, fliegel-aghiotant36, o frumusețe de bărbat, „dintr-un neam de vază“, un om cu simțul umorului, strălucitor, „nou“, „excelent educat“ și cu o avere cumva prea nemaiauzită. În privința acestui din urmă punct, generalul era întotdeauna prudent. Făcu investigații: “într-adevăr, există așa ceva, deși, de altfel, trebuie să mai verific“. Acest fliegel-aghiotant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
enervezi? întrebă Varia, simțind că a mers prea departe. Nu înțelegi nimic, parcă ai fi un școlar. Crezi că toate astea ți-au putut dăuna în ochii Aglaiei? Nu știi ce caracter are; i-ar întoarce spatele celui mai de vază dintre logodnici și-ar fugi să moară de foame într-un pod cu cine știe ce student. Ăsta-i visul ei! Niciodată n-ai fost în stare să pricepi că, în ochii ei, ai fi devenit interesant dacă te-ai fi priceput

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ai învățat? Vei fi în stare să iei și să bei cuviincios o ceașcă de ceai, când toți se vor uita expres la dumneata? Cred că o să fiu în stare. — Păcat; mi-ai oferi un prilej să râd. Măcar sparge vaza chinezească din salon! E scumpă: sparge-o, te rog! E primită cadou, mama o să-și piardă mințile și o să izbucnească în plâns de față cu toată lumea, atât de mult ține la ea. Fă un gest obișnuit de-al dumitale, lovește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
licări în privire, ceva ce până atunci prințul nu mai observase la ea, ceva ce, desigur, nu mai semăna a glumă. — Ei bine, ai făcut în așa fel, încât de-acum voi „vorbi“ cu siguranță și chiar... poate... voi sparge vaza. Până acum câteva clipe nu mă temeam de nimic, iar acum mă tem de orice. Negreșit o să dau chix. — N-ai decât să taci. Să stai jos și să taci. — Îmi va fi imposibil. Sunt sigur că spaima mă va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nimic, iar acum mă tem de orice. Negreșit o să dau chix. — N-ai decât să taci. Să stai jos și să taci. — Îmi va fi imposibil. Sunt sigur că spaima mă va face să vorbesc și, de frică, voi sparge vaza. Poate o să cad pe dușumeaua lucioasă sau va ieși altceva de genul acesta, pentru că mi s-au mai întâmplat asemenea istorii; voi visa toată noaptea numai asta; nu trebuia să-mi spui! Aglaia îl privi posomorâtă. — Știi ceva? Cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ciudată că acestui domn în vârstă (cam ușuratic și cam crai din fire) nu-i exclus să-i treacă deodată prin minte s-o fericească pe Alexandra, cerând-o în căsătorie. Pe lângă aceste persoane, care alcătuiau grupul cel mai de vază și mai impozant, mai erau prezenți câțiva musafiri mai tineri, strălucitori și ei prin calitățile lor remarcabile. Pe lângă prințul Ș. și Evgheni Pavlovici, din această categorie făcea parte celebrul și fermecătorul prinț N., fost seducător și cuceritor al inimilor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
foarte luxos, și chiar erau pieptănate într-un fel cumva deosebit. Aglaia ședea cu Evgheni Pavlovici, conversând și glumind cu el neobișnuit de amical. Evgheni Pavlovici păstra o atitudine mai rezervată ca de obicei, poate din respect pentru persoanele de vază. De altfel, era cunoscut de mult în lumea bună; se considera că, deși tânăr, face parte din elită. În seara aceasta își făcuse apariția la Epancini cu doliu la pălărie și Belokonskaia îl lăudase pentru acest doliu: în atare circumstanțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îi era șef, dar observase de mult rezerva excesivă a lui Lev Nikolaevici și începuse să se neliniștească; voia să-l implice într-o oarecare măsură în discuție, arătându-l și recomandându-l astfel pentru a doua oară „persoanelor de vază“. — Lev Nikolaevici a fost copilul de suflet al lui Nikolai Andreevici Pavlișcev, după moartea părinților săi, plasă el o frază, întâlnind privirea lui Ivan Petrovici. — Sunt în-cân-tat, observă acesta, și chiar îmi amintesc foarte bine. Mai înainte, când Ivan Feodorovici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
e bolnav, ceea ce poate că era adevărat; în orice caz, Ivan Feodorovici era foarte convins de asta în sinea lui... Dar lucrurile luară o altă întorsătură. Încă de la început, de când intrase în salon, prințul se așezase cât mai departe de vaza chinezească cu care Aglaia îl speriase atât de tare. Cum să crezi că, după cuvintele din ajun ale Aglaiei, în sufletul lui își făcuse loc o convingere fermă, o presimțire uimitoare și imposibilă că va sparge negreșit, chiar a doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
care Aglaia îl speriase atât de tare. Cum să crezi că, după cuvintele din ajun ale Aglaiei, în sufletul lui își făcuse loc o convingere fermă, o presimțire uimitoare și imposibilă că va sparge negreșit, chiar a doua zi, această vază, oricât de departe s-ar ține de ea și oricât s-ar strădui să evite pacostea? Dar așa era. În decursul serii, alte impresii puternice, dar luminoase începuseră să i se strângă în suflet; am vorbit deja despre asta. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Își uitase presimțirea. Când auzise vorbindu-se despre Pavlișcev, iar Ivan Feodorovici îl luase de braț și i-l arătase încă o dată lui Ivan Petrovici, prințul se așezase mai aproape de masă, nimerindu-se chiar pe scaunul de lângă uriașa și splendida vază chinezească, pusă pe un piedestal, aproape de cotul lui, ceva mai în spate. Rostind ultimele cuvinte, se ridică brusc în picioare, dădu neatent din mână, împinse cu umărul și... se auzi un strigăt general! Vaza se clătină, mai întâi păru să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pe scaunul de lângă uriașa și splendida vază chinezească, pusă pe un piedestal, aproape de cotul lui, ceva mai în spate. Rostind ultimele cuvinte, se ridică brusc în picioare, dădu neatent din mână, împinse cu umărul și... se auzi un strigăt general! Vaza se clătină, mai întâi păru să ezite dacă n-ar fi bine cumva să cadă în capul vreunuia dintre bătrânei, însă deodată se aplecă în direcția opusă, spre nemțotei, care, îngrozit, de-abia apucă să sară în lături, și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
se tăia răsuflarea; chipul bătrânului îi plăcea foarte mult. — Cum? bâigui el în cele din urmă. Chiar mă iertați? Și... dumneavoastră, Lizaveta Prokofievna? Râsul se înteți; în ochii prințului apărură lacrimi; nu-i venea să creadă și era încântat. — Desigur, vaza era splendidă. Mi-aduc aminte că am tot văzut-o aici de vreo cincisprezece ani, da.... cincisprezece... începu Ivan Petrovici să spună ceva. — Ce să zic, mare nenorocire! zise tare Lizaveta Prokofievna. Și omul are un sfârșit, așa că de ce te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
te-ai speriat într-un asemenea hal, Lev Nikolaevici, din pricina unui urcior de lut? adăugă ea chiar cu o umbră de teamă. Gata, dragul meu, altfel mă sperii, zău așa! — Mă iertați și pentru tot? Pentru tot, nu numai pentru vază? întrebă prințul, dând să se ridice, dar bătrânelul îl trase iarăși de mână. Nu voia să-l scape. — C’est très curieux et c’est très sérieux!* îi șopti el peste masă lui Ivan Petrovici, de altfel destul de tare; se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu gâfâitul și vezi unde ai ajuns. Dar nu te teme să vorbești. Domnii aceștia au văzut oameni și mai excentrici decât tine, n-ai cum să-i uimești. Iar tu nici nu ești cine știe ce ciudat, doar că ai spart vaza și ne-ai speriat. Zâmbind, prințul o ascultă. Apoi îl întrebă deodată pe bătrânel: — Nu-i așa că dumneavoastră i-ați salvat de la deportare, acum trei luni, pe studentul Podkumov și pe funcționarul Șvabrin? Bătrânelul chiar roși puțin și mormăi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
asta de boală. Cine vrea să meargă cu mine - să intre, ceilalți n-au decât să-și vadă de drum, căci strada nu-i barată. Desigur, toți intrară. Cum era și firesc, prințul se grăbi să le ceară iertare pentru vază și... scandalul de ieri. — Asta nu-i nimic, îi răspunse Lizaveta Prokofievna. Nu de vază, ci de tine îmi pare rău. Deci, îți dai acum seama și singur că a fost scandal: uite ce înseamnă „a doua zi de dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să-și vadă de drum, căci strada nu-i barată. Desigur, toți intrară. Cum era și firesc, prințul se grăbi să le ceară iertare pentru vază și... scandalul de ieri. — Asta nu-i nimic, îi răspunse Lizaveta Prokofievna. Nu de vază, ci de tine îmi pare rău. Deci, îți dai acum seama și singur că a fost scandal: uite ce înseamnă „a doua zi de dimineață...“ Dar asta nu-i nimic, pentru că oricine poate vedea acum că n-are rost să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
decât să faci singur un efort atât de mare. — Bine, gata cu asta. Va să zică, m-ați compătimit și-i suficient pentru curtoazia mondenă... Ah, am uitat: cum vă simțiți? — Sunt sănătos. Ieri n-am fost... prea... Am auzit, am auzit. Vaza chinezească a avut ghinion cu dumneavoastră; păcat că n-am fost și eu de față! Vă spun problema. Mai întâi, astăzi am avut plăcerea să-l văd pe Gavrila Ardalionovici la o întâlnire cu Aglaia Ivanovna, lângă banca verde. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
exprime pe față, în prezența tuturor, mentalitatea, să le vorbească urât acelor demnitari respectabili, să renunțe la logodnică în mod public și cât se poate de jignitor și, împotrivindu-se slugilor care îl dădeau afară, reușise să spargă o splendidă vază chinezească. La toate acestea se mai adăuga, sub forma unui detaliu caracteristic pentru moravurile contemporane, că nătângul tânăr o iubea cu adevărat pe logodnica lui, fiica generalului, dar renunțase la ea numai din nihilism și de dragul scandalului care avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919

public care asista la reprezentație este indicibilă. Ceea ce face d-na Pezzana în actele 3 și 4 în Tereza Raquin este o producție fenomenală, prodigioasă, despre care nu-și poate face cineva o idee cât de slabă fără s-o vază. {EminescuOpXII 125} În Sora Tereza, ca și în Dama cu camelii, ca și în Tereza Raquin, producția genialei artiste atinge aceleași proporțiuni. Mâine seară joacă pe Sora Tereza. Destul de rău dacă nici mâine seară publicul nostru nu va face amendă

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
plecate a face din libertatea absolută de navigațiune o cauză a lor; că puterile apusene, văzând duplicitatea guvernului român, au înclinat a da dreptate exigențelor Austriei, părăsind pe statul mic ce se încerca a le amăgi și a le compromite vaza. Și aceste lucruri nu au fost descoperite numai de membrii opoziției. Nu. D. Chițu, unul din șefii majorității, o face, d. Fleva, un alt șef al majorității, se asociază cu el; c-un cuvânt d. Ion Brătianu i-a numit

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
politic care, de astă dată ca partizan al d-lui C. A. Rosetti, prezidează Senatul ar face bine să nu mai acorde cuvântul pentru ca amicul său, d. Grădișteanu, să primejduiască cu propunerile d-sale, făcute în afară de toate uzurile parlamentare, puțină vază pe care pro forma măcar mai trebuie s-o păstreze un Corp legiuitor. Se poate ca prezidentul universal al tuturor societăților din lumea sub- și suprasolară să ne răspunză și nouă că un om atât de versat întru ale prezidențiilor

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
vorbească, seamănă mult cu purtarea bisericoasă și actele de caritate ale unei "gazde de hoți" carele, cu tot disprețul ce-l afectează pentru protejații săi, nu se rușinează de-a se pune în fruntea lor și de-a-i acoperi cu vaza sa politică. De astă dată să nu ni se zică că exagerăm. Epitetele cu cari se gratifică roșii în familie, titlurile de hoți, speculanți ai intereselor publice, putrigai cu cari se onorează între ei dau desigur drept unei foi opoziționale

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
punga statului chiar, e în cel mai mare grad malonest, dar toți o fac fără jenă. Și masa? Masa populațiunilor din oraș invidiază încă pe fericiții care prin mijloace maloneste ajung, fără cheltuiala de spirit sau muncă, la avere și vază. Dar de la cine câștigă ei? Căci acest trai a unei generații de feneanți trebuie neapărat să se traducă într-un punct oarecare în... muncă! Hârtiile cumpărate de stat de la compania Stroussberg se cotau cu 20 la sută. Dumnealor le-au

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]