3,889 matches
-
URSUZ: Aici se află palatul. Să acționați cu grijă să nu scape nimeni. Vreau măcel! BOIER CIOCOIU: (iscoditor) Și Castelul? URSUZ:(indică pe hartă în direcția opusă) Aici este castelul lui Dracula! Boierul Ciocoiu se apropie slugarnic și îi mângâie veșmintele. BOIER CIOCOIU: Majestate, sunteți frumos și isteț! URSUZ:(cu fală) Mulțumesc pentru compliment, boier Ciocoiu! BOIER CIOCOIU:Ca recompensă, v-am pregătit cea mai fragedă fecioară de pe meleagurile noastre! URSUZ:(foarte mulțumit) Ei, așa mai merge!... BOIER CONACU:(se apropie
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
la recomandarea preotului. Agheasma Mare este folosită, în Ajunul Bobotezei, la sfințirea caselor credincioșilor și a locuințelor acestora. Tot cu ea se stropesc și lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfințite, cum ar fi: antimisele prapurii, crucea, troițele, clopotul, vasele și veșmintele liturgice, precum și icoanele și bisericile. De asemenea, tot în Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) se ține post negru, nu se mănâncă și nu se bea nimic. Dacă Agheasma Mică se poate săvârși ori de câte ori credincioșii doresc acest lucru, Agheasma Mare se oficiază
TEOFANIA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347487_a_348816]
-
periferia orașului pe drumul ce duce spre Paris. Este « plămânul « orașului ne precizează V de câteva ori, subliniind frumusețea ei și grija pe care o poartă primăria orașului pentru buna întreținere. Copacii sunt drepți, falnici, încă îmbrăcați în straiele toamnei, veșmântul ei are nuanțe de galben deschis și ruginiu. Totul este umed, pământul mustește de atâta apă. Iarba verde și « grasă » care se vede cresută de-a lungul marginii drumului aproape că nu visează că în curând va fi acoperită de
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
în ceea ce privesc orhideele de pe pervazul ferestrei. Dimineața, o mulțime de păsări poposesc prin împrejmuiri. Jara se îngrijește să le așeze bucățele de banane care le atrag. Am parte de un concert în toată regula și de o defilare de veșminte colorate pe care nici cel mai popular designer nu ar fi în stare să le creeze. Concertul este bruiat la un moment dat de o muzică pământească. Privesc puțin cu ciudă spre locul de unde vine melodia și curând zăresc o
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
și privi în sus către zidurile forțăreței. Anunțat mai dinainte de unul din oamenii lui Caiafa, procuratorul Ponțiu Pilat apăru în poarta boltită a fortăreței Antonia. Din cauza sărbătorii Pesahului, Caiafa nu dorea să intre în fortăreață, nici măcar în încăperea rezervată păstrării veșmintelor sacerdotale unde iudeii aveau voie să intre. Procuratorul se apropie de micul convoi cu un zâmbet pe buze, ținându-și capătul togii pe mâna stângă. Ținuse neapărat să apară în fața arhiereului îmbrăcat astfel. Doi legionari înarmați mergeau în spatele procuratorului, dar
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
Henriette Yvonne STAHL. Și vin acum la rînd poeziile pe care eu le-aș cita în întregime și le-aș semna fără nici o ezitare, dar cum să o rănesc în felul acesta pe grațioasa scriitoare Diana TRANDAFIR ? Și iată poeziile: “Veșmînt”, “Somn”, “Spectru”, “Întîlnire”, “Altă ninsoare”, “Noapte”, “Spectacol”, “Copilărie”, “Visul”, “După nuntă”, “Don Quijote”, “Istorie”, “Natură moartă”, “În van”, “Vameș” ! Și citez la întîmplare, pentru a nu crea senzația că alung fluturii din aerul gîndirii: Lucrurile privesc obosite / de prea multe nașteri
POEME CU CEASURI SI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348877_a_350206]
-
noapte cât mai departe de glasuri străine și viața trăită pe muchii de timp și-ncrâncenări de veșnicie... ... gonește mai tare amintirile plâng, în genunchi mă imploră speranță să le dau porțile lumii se închid - zgomot defunct, asurzitor cerul își scutură veșmântul de seară lumânările se sting... ... în umbra cuvintelor deșarte stă ea - spășită și gravă în labirint zeii din urmă clipelor toarnă în cupe de argint picuri de otravă... ... du-mă în noapte cât mai departe de fericiri ispititoare trăite cu
DU-MĂ DEPARTE, ÎN NOAPTE ... (ÎN MEMORIA UNUI ARTIST) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348927_a_350256]
-
-atâta frumusețe La nunta de petale, Dar simt cumva tristețe Când văd cum ramuri goale, Umile-ngenunchează Tot sărutând pământul Și tremură a groază Când rău, nechează vântul. Ne-asemănăm cu ei În mândra tinerețe, Pe trupuri ca de zei, Veșminte îndrăznețe. În florile dorinței Stamine de candoare Și arșița ființei Prea mult risipitoare. Vâltoarea vieții fură Toți anii plini de floare Și soarta nu se-ndură... Amară întomnare! Cireși prin anotimpuri Cu zbucium în rafale, Lăsăm în urmă muguri Cu
AU ÎNFLORIT CIREŞII... de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348941_a_350270]
-
sunt aruncați pur și simplu bancnotele. Alții nu au nici măcar așa ceva, iar banii sunt protejați sub genunche. Pe alei,o lume pestriță: femei îmbrăcate în rochii ce le ajung la glezne și bluze colorate, femei în sari, femei musulmane în veșmintele lor negre din care se văd doar ochii, bărbați, în număr mai mic, doar câte unul care își însoțește din întâmplare soția sau însoțitori ai turiștilor care vin și cască gura, copiii trași de mână de mamele lor. O lume
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
mare mă aștepta în tăcere să o fotografiez, dar și să o ating și să mă laud astfel că am mângâiat o pisică de mare. Și pentru că acolo este locul perfect pentru un ospăț copios, deși devreme sunt prezente în veșmintele lor negre și ciorile. Nu este într-un totul un spectacol ușor de urmărit nici vizual nici olfactiv, dar nu îl poți rata dacă ajungi prin aceste locuri. Chipurile întâlnite sunt la fel de interesante și merită aceași atențieca și a celor
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
Plasmul XX ; „ Întorci mâna și atingi / Gândul meu strivit de clopot./ Doar prin rugă tu deschizi / Ușa cerului în șopot. / În genunchi când mă aplec / Ochi-mi udă tot obrazul,/ Lacrimile îmi petrec / Vorba bună și auzul . / Atingând al tău veșmânt/ Cresc în candela credinței, / Ruga către Duhul Sfânt / Este-o floare a dorinței. / Și pornești trecând tăcut / Cu cădelnița în mână, / Tămâi calea nemișcat / La mine harul să vină. „ Este lesne de observat că discursul poetic al autoarei este, cel
POEZIE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346758_a_348087]
-
unui viitor deschis și al unui trecut irepetabil - iată esența “spiritului “ pe care îl descoperim în poezia Elisabetei Iosif. Mnemosina, muza memoriei, muza asimilării prin amintire, este totodată muza libertății spirituale: “ Zboară și acum spre Curtea regală a cerurilor/ Cu veșmântul verde, hrănit din somnul florilor./ Eliberează prințesele cu odăjdii roșii. Mestecând culoarea/ Portocalie a zorilor, Gânditorul ne străfulgeră și azi, Cântarea.“( Gânditorul). Acesta, Gânditorul, este simbolul memoriei și amintirii ce absoarbe în el arta trecută, tradiția dar și pe cea
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346747_a_348076]
-
unde a fost pierdută și au numit-o de atunci MOVILA MIRESII. Oriunde mă vor conduce pașii n-am să uit niciodată locul nașterii mele, locul în care se țes cele mai frumoase vise. Unde speranța croiește cel mai frumos veșmânt, pentru că nicăieri viața nu este mai frumoasă ca acasă, în culoarea aceea simplă a zorilor de la țară, după cum mă învăța bunica. Și de câte ori îmi va fi greu, asemeni unei păsări rănite ce se întoarce la cuib, să mă întorc acasă
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
a cinstit cu nenumărate daruri ca înaintevederea, vindecări pentru multe feluri de boli și a primit darul preoției. Se ruga pentru mântuirea lumii dar nu era deloc interesat de cele ale lumii, astfel că el se folosea numai de un veșmânt vechi, nepunând preț lururile din afară mult apreciate de mireni. În partea a doua a vieții, din îngăduința lui Dumnezeu s-a îmbolnăvit de epilepsie, lucru de care el nu s-a plâns niciodată. Ba mai mult, s-a rugat
SFÂNTUL GRIGORIE DECAPOLITUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346869_a_348198]
-
s-a aruncat afară din trup. Atunci îngerii l-au primit în brațele lor. Când m-am întors, am văzut trupul meu că zăcea neînsuflețit, fără mișcare și fără viață, și l-am privit ca unul care ar privi un veșmânt de care s-a dezbrăcat; și m-am mirat. Îngerii mă țineau și demonii s-au apropiat de noi, arătând păcatele mele. Îngerii au început a căuta faptele mele cele bune și, din mila lui Dumnezeu, le-au găsit. Îngerii
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
calea veșniciei, îndemnându-i să se roage pentru acesta". Trupul mortului este spălat (scăldat) cu apă curată, care amintește de apa Botezului, prin care cel răposat a devenit membru al Bisericii, este îmbrăcat apoi cu haine noi și curate (închipuind veșmântul cel nou al nestricăciunii, cu care vom învia la ziua Judecății) și este așezat în sicriu, cu privirea spre răsărit (deoarece de acolo va veni Iisus Hristos la învierea tuturor). Pe piept i se pune o icoană sfințită cu chipul
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
arhanghelii, îngerii și toți sfinții întru Hristos. Este interesant că vremurile s-au schimbat, au apărut și motive noi de neliniște, dar și un mod diferit uneori de exprimare poetică, așa după cum și poezia modenă și-a găsit un nou veșmânt de prezentare, dar fondul rămâne același cu cel al poeților clasici, respectând dogma creștină, făptuind îndemnurile cristice (”credința fără fapte este moartă”) și iubind pe cel ce a fost numit Prințul Păcii și al Iubirii (salutul Domnului Iisus Hristos era
ANTOLOGIE -POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346914_a_348243]
-
Sunamita I E noapte-acum, și toate înnoptează Sub cer albit de-atâta-nfiorare O tânără-n odaie lăcrimează În jurul ei, prea multă-nsingurare, Și toate dorm - dar inima-i veghează. [1] E-n părul său atâta primăvară Când ochii plânși i-acoperă privirea Veșmântul ei, curat ca de fecioară Îl cheamă iar, îl cere, îl așteaptă, Dar mirele-și întârzie ivirea. Înspre pășuni e dus acum cu turma Iubitul ei, preablândul, dulce mire Iar tânăra fecioară în neștire Îl caută, dar nu-i găsește
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
printr-o cetate Păcatu-ntreg sub jertfă să-l sugrume. Se strânse gloata urii solidară Ca-ntr-un ciorchine razele de soare, Loveau turbați - ca fiarele în pradă Câțiva, uimiți, se ascundeau să vadă, Iar cei mai mulți priveau cu nepăsare. Așa plătea veșmântul de Mireasă Cerescul Mire-n lacrime și patimi, Al Legii chip cu-o umbră tumultoasă Cerea osânda cea mai dureroasă, Și-n Ochi, potop sfâșietor de lacrimi. Dădu -Se tot. Veșmântul de fecioară Prin mii de zori încununat se-așterne
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
să vadă, Iar cei mai mulți priveau cu nepăsare. Așa plătea veșmântul de Mireasă Cerescul Mire-n lacrime și patimi, Al Legii chip cu-o umbră tumultoasă Cerea osânda cea mai dureroasă, Și-n Ochi, potop sfâșietor de lacrimi. Dădu -Se tot. Veșmântul de fecioară Prin mii de zori încununat se-așterne; E cerul nost’ Iisuse-o Primăvară Iar albul meu, cea mai de preț comoară, Și-i nunta mea îmbrățișări eterne. Ne-am cununat în lacrimi și-n Iubire, Purtând pe frunți
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
directă Paradisul cel dintâi, ce are în mijlocul lui pomul vieții, cu viitoarea cetate a lui Dumnezeu pe pământul transfigurat, cu același pom al vieții în ea. Sfântul Maxim Mărturisitorul, într-un comentariu la evenimentul Schimbării la Față, scrie: „Iar prin veșmintele albe au cunoscut (ucenicii) deodată și în chip vrednic de Dumnezeu măreția operei lui Dumnezeu în făpturi, proporțional cu rațiunile după care au fost făcute” (Sfântul Maxim Mărturisitorul - Ambigua). Toate aceste adevăruri de credință, care alcătuiesc laolaltă o viziune ortodoxă
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
ziua aceea un timp vechi și un timp nou față către față nimic risipind nimic amestecând dar ziua a început să se plece spre seară și-n zale de cenușă cineva a venit la omul acela să-i dea un veșmânt de durere să facă un târg cum se fac uneori pe aici iată altul să fii chip străin de inima ta încrustată cu rugi de Acela cu rănile Lui. ziua a început să se plece spre noapte iar omul cu
JERTFA LUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346996_a_348325]
-
Am făcut o clepsidră, dintr-un clopot oval, Cu peruci fără formă, deșirate din cer, Pomii-și scutură clipa, într-un unghi de mister. Vântul pipăie trupul unui cer dezbrăcat, Stropii-asigură dușul unui lut asudat, Complicate adâncuri se răstoarnă-n veșmânt, Dintr-a umbrelor taină, adunăm un cuvânt. Plămădim nevăzutul dintr-un strop de-adevăr, Eludăm puncte negre care picură-n păr, Obosim rătăcirea într-un trap legendar, Ochiul caută tihna, într-un colț, sub umbrar. Nemurirea ne-adună cu proiecții
CUVÂNTUL, STROP DE TIMP de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347027_a_348356]
-
din 07 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului În brațele tale, o lume aleasă mă știe regină pe cetini de brad, nu-mi pasă de seara, ades' furioasă, privește albastru cum stelele cad. Ești astrul de veghe ce știe s-aleagă veșmântul credinței din rug de mister, porți pasul luminii spre zarea întreagă și-ți sunt sărbătoare prin falduri de ger. Ai sare pe suflet și munți fără număr te urcă pe nori cu mine-n tăcere pe palmele clipei, pe brațe
ÎŢI SUNT RĂSĂRIT de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346310_a_347639]
-
pe scriitoarea Doina Cernica, „om minunat și condeier inspirat”, a descoperit frumusețea locurilor sale natale, aflate între orașele Gura Humorului și Câmpulung Moldovenesc, comuna Vama. „Din bogăția, frumusețea și strălucirea satului natal, Doina Cernica și-a îmbrăcat sufletul într-un veșmânt strălucitor care a împrumutat din culorile pajiștilor pline de flori nemuritoare. Crescută într-o astfel de ambianță, nici nu putea alege alt drum decât cel al cărții”, spune arhimandritul Aioanei în cartea sa „Dincolo de cuvinte” ... Un prieten și un apropiat
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]