2,286 matches
-
acu o să-i meargă bine și lui, și la tot neamu. Și d-aia n-a rămas el de prima dată, c-a mai fost o dată în Germania, în Olanda, el știe pe unde, și-a venit înapoi. Și Cristidoaia, vecina lor, zicea că sigur o să rămâie, da el n-a rămas prima dată. Da p-ormă, dacă tot plecase băiatu, mă-sa mare n-avea la ce să-și mai ție gura. — Când se întuneca și auzeam cum oprește în fața
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că eu nu pretind călcarea legii pentru mine, ci pentru altul : pentru un copil din flori, făcut la o vârstă crudă, și așa mai departe... Dar nu e mai de iertat intervenția unei mame, chiar cu o înfățișare ridicolă, precum vecina mea, nicio mamă neputând înțelege o lege care i-ar amenința copilul, decât generozitatea discutabilă a unui altruist ca mine ? Sau nu e mai de înțeles spaima de moarte a unui tânăr, chiar dacă are un obraz dizgrațios, hainele mototolite și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
despre mers și la lemne, nici vorbă !... Văzându-mă deodată cum continui să stau, ca un nevolnic și un infirm, pe canapea, călcat în picioare de cei mai înfipți, am sărit în sus atât de decis, încât am strâmbat pălăria vecinei mele, care o mulțime de vreme s-a tot silit să și-o așeze, scoțându-și și vârându-și acul în creieri. Eu însă m-am scuzat nepăsător, mi-am luat bastonul, mănușile și pălăria și, cu o îndemânare (chiar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din casă dimineața până nu-ți dai apă pe ochi, așa mă-nvățase biata mămica. Și apa și-acu o simt cum mă taie-n obraz și-n palmele rebegite, haidi, Vico, haidi, fată, nu te mai moșmondi atât, biata vecina Tincuța, ce frică i-era să plece singură la drum, noaptea. Ea-mi bătea în geam și tot pe bâjbâite mă-ncotoșmănam cu flendurile rămase de la biata mămica. La urmă, m-aplecam să-mi înfășur ghetele-n cârpe, mă lăsase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rost de permis de vândut țuică, face rost și de lemne, dacă dai ceva, poa’ să-ți facă ea și să-ți dreagă, ce mai turuie, ce mai e la gura lor... Și io dârdâi, mă lipesc cât pot de vecina Tincuța și mâinile mi le vâr la piept, da tot îmi îngheață, sloi, și de ger îmi dă lacrimile, îmi curge de parc-aș plânge. D aia, când zic că io știu ce pâine amară mănânci dacă ajungi orfană, tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a-nceput devreme iarna, și zăpada, și zloata, d-aia tot stau să le număr în magazie, și dacă văd că iar s-a mai dus un rând, și-afară nămeți și viscol, îngheață inima de grijă în mine. Și vecinele, azi una, mâine alta, a-nceput să dea jos ba un gard mai vechi, ba o ulucă, ba un coteț, p-ormă o să intre și-n pomi. La urmă s-aude că e lemne câte vrei la schelele din oraș
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai fie ! Bătea tunurile și ziua, da una e să le-auzi pe-ntuneric, și alta e pe lumină ! Eeee, noi, copii zbânțuiți, cum puneam capu jos, ne și răzbea oboseala, da mămica, tot la gard sta, noaptea târziu, cu vecinele... Și acu zicea că i-a prăpădit pe nemți, și gata, se face pace, acu zicea că e tocma pe dos, că i-a bătut p-ai noștri, și vine nemții. Cum, cine zicea ? Lumea, femeile din mahala, ce știa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oamenii cu gălețile, turna, turna, și focu pălălaie, mai rău se-ntindea, de parcă turna gaz, nu apă ! Am zis că s-aprinde mahalaua și ardem ca șoarecii ! Ce fric-a fost pe noi, că eream bieți orfani, ne oploșisem la o vecină... — Da, așa îmi amintesc și eu din poveștile lor, c-a fost o mare agitație în acele zile ! Poliție nu era, armată nu, peste tot o bucurie, se terminase războiul !... Oamenii, de dimineață, ieșeau pe străzi, fluturau tricolorul, cântau... Papa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vie și rudele, să le dai și lor ceva să ronțăie, că din toată sărăcia tot ai ce să vâri în gură, să ședem cu toții la televizor... Să vază și vecinii că are cin’ să ne calce pragu. Acum (spun vecinele) s-a obișnuit Vica să dea, dar nu prea mai are ce. A ajuns că umblă prin casă și tot ce vede ar da. Umblă prin casă și pune mâna pe câte un lucru, la întâmplare : — Cât îmi dai p-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cum tanti, eu ? începe Oița. Se tocmesc iar, și câteodată rămâne la cât a cerut Vica. Dar până să vină rândul să-i dea banii, la rata lunii următoare, se cam uită ce s-a convenit... Așa mi-au strecurat vecinele... Dar eu, ce pot să fac ? Mă uit nehotărât la umbrele înnegrite, prăfuite, decolorate, care desenează pe perete, pe podea locul unde mobila a stat, zeci de ani, nemișcată. E ca la o mutare... Zidul din stânga e crăpat tot, de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu gingiile știrbe (a renunțat să-și mai pună dinții, așa cum făcea când da ochii altădată cu lumea străină). Broboane mici de sudoare, rotunde, îi umplu fruntea albă, obrajii neașteptat de cărnoși ; e cald aici, cu toate că a lăsat transperantele. Cineva - vecinele, desigur - a tuns-o, și în locul nodului care îi strângea la ceafă părul creț, așezat singur în cute ondulate pe tâmple, șuvițe, inexplicabil de rare și de drepte, îi atârnă, retezate lângă lobul urechii. Cărarea, trasă chiar prin mijlocul capului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
umblat numa cu intrigi, să mă facă pe mine să mă cert cu Neguleasca... — Ce-ai cu ea, tanti Vica ? Pare o femeie harnică... Ia mai dă-o dracu ! Dacă nu se înțelege cu Moapsa, măcar se înțelege cu Reli, vecina de dincolo de gardul maro. Anii trec peste vecina Reli fără să o atingă, uite-o și-acum, tot blondă oxigenată. Tot cu fața albă, cu cele trei riduri din colțul ochilor, lucind de alifie, cu sprâncenele îngrijit pensate și gura
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mine să mă cert cu Neguleasca... — Ce-ai cu ea, tanti Vica ? Pare o femeie harnică... Ia mai dă-o dracu ! Dacă nu se înțelege cu Moapsa, măcar se înțelege cu Reli, vecina de dincolo de gardul maro. Anii trec peste vecina Reli fără să o atingă, uite-o și-acum, tot blondă oxigenată. Tot cu fața albă, cu cele trei riduri din colțul ochilor, lucind de alifie, cu sprâncenele îngrijit pensate și gura veștedă, rujată în formă de inimioară, și moațele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu cele trei riduri din colțul ochilor, lucind de alifie, cu sprâncenele îngrijit pensate și gura veștedă, rujată în formă de inimioară, și moațele ascunse cochet sub basmaua legată sus în două colțuri. Și ochii mereu triști. Are ochii triști vecina Reli pentru că s-a despărțit de Mișu Negulescu și el s-a însurat cu Moapsa, și curțile lor, care trebuiau să se unească, s-au despărțit prin gardul de lemn foarte înalt, fiecare bârnă bine lipită de cealaltă, să nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru cîteva clipe capul se Îneacă În amintiri vechi și noi, de-a valma, un moloz Înspumat de praf În urma unei prăbușiri de proporții; pentru o foarte scurtă clipă, vîrful unui brad din copilărie (probabil de la 4 ani, stau cu vecina și prietena mea de aceeași vîrstă Monica pe un fotoliu, ținînd-o de gît, așteptîndu-l pe Moș Gerilă) străpunge pînza scenei unde trăiesc dilema unui vis adolescentin tîmpit (ocazie cu care Înțeleg: ce dracu’ de treabă are Babilonul cu restul versurilor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de vacanță foarte frumoase și cred că și bine păzite. Mergând mai mult șchiopătând, ajung la Ospedaletti, unde la primărie o doamnă foarte amabilă îmi pune o ștampilă în pașaport și-mi oferă și un mic ghid pliant al drumului. Vecina ei remarcă la gâtul meu crucea sf. Francisc și-mi spune zâmbind că și ea are această cruce. Mă bucur împreună cu ea și adaug că noi trebuie să purtăm crucea în inimă. Ies și-mi reiau drumul pe trotuar, șchiopătând
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
la mese sub umbrele generoase, mâncând, servind un pahar de vin, bere, suc, sau doar o cafea și discutând liniștiți. De la fereastra camerei poți vedea tot ce se petrece pe stradă, cine vine și cine pleacă, când a deschis magazinul vecina de peste drum. Simți și mirosul meniurilor din bucătării sau chiar din farfuria clientului, a cărui masă este sub fereastra ta de la etaj. Nimeni nu ridică tonul, nu auzi muzică asurzitoare de la nicio fereastră. Aceasta este Franța. Pentru a o înțelege
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în glas mi-a spus apoi că la data și ora exactă a morții soțului, noaptea la ora 2, pe când dormea în hanul pentru pelerini, alături de mulți alții, telefonul ei mobil a sunat de două ori, îndelung, trezind-o pe vecina de pat, care apoi, dimineața i-a reproșat faptul că nu și-a închis telefonul în timpul nopții. Pe ecranul și în memoria telefonului însă nu era niciun număr, ci doar indicația că au fost două apeluri. Am rămas mut în fața
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
deschise, după noroc dar ce interdicție funcționează cu adevărat în România, Basarabia y compris?) și că au socotit că refugiul lor urma să fie temporar. Ei bine, în privința asta s-au înșelat; cheile de la case, pe care le-au lăsat vecinelor rămase, cu orice risc, acasă, prea bătrâne sau prea bolnave pentru a mai suporta încercarea refugiului, aveau să rămână simple amintiri 1. Pentru că basarabencele nu s-au mai întors niciodată acasă. Asta este cât se poate de adevărat. Dar tot
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
străine. Era deja, cred, în ultimul ei an de viață când, în timp ce îmi petreceam, ca de obicei, o parte din concediu la Brașov, a vizitat-o o vecină nu cu mult mai tânără. Cam la fel de puțin școlită ca și mama, vecina vorbea cu însuflețire despre mai tot ce era la modă, inclusiv despre aplicațiile microprocesoarelor, un subiect de ultimă oră pe vremea aceea. Mama nu auzise de microprocesoare. Era clar pentru mine, mama trăia într-o altă lume și nu mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din nou o să-ți vină să te duci la ușă s-o descui. Ea a râs fără vlagă privind în altă parte. În ultima ei seară ușa n-a fost încuiată. Dincolo de ușă, pe palier, ardea lumina de pe scară și vecina ei, doamna Saicovici, nu bănuia nimic. Mai era ceva mai puțin de o oră și jumătate până la miezul nopții. Lucian și-a amintit de atâtea ori, după aceea, de doamna Saicovici, prietena ultimilor ani de singurătate a mamei, o bucovineancă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
jenat -, eu n-am fost niciodată măritată. Așa s-a-ntâmplat. Așa că, orice s-ar zice, se cheamă că sunt domnișoară. Asta este, nu pot să schimb eu lucrurile... Mama se amuzase, în felul ei reținut, de pretenția comică a vecinei, întrebându-se cam ce vârstă ar putea să aibă vecina ei bucovineancă. Cu puțin înainte de a muri aflase întâmplător că avea șaptezeci de ani. Vestea o consolase întrucâtva și îi spusese lui Lucian, cu o ușurare vizibilă: ei, nu-i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fi luat la harță cu un altul, care era de partea lui Iuliu Maniu. Ar fi ajuns, zice-se, să scoată pistoalele. Așa se făcea că acum domnul Prodan se întorcea acasă în sicriu. Biata Neti! o căina una dintre vecinele proaspăt mutate. Nici nu știu dacă a împlinit șase ani. Ce-o să se facă ea acuma fără tată? Blestemata asta de politică! se revolta domnul Racolțea. S-a strecurat până și în armată! În nouă sute șaișpe, până în nouă sute optișpe, cât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în legături de chei, între timp ruginite, agățate în cui, pe tocuri de ușă, undeva prin pivnițe sau prin poduri; astfel că și cheile de la casă pe care doamna din fotografie, cea din dreapta, adică mama mea, le-a lăsat unei vecine în vârstă așteaptă cine știe în ce loc să reintre în posesia deținătoarei de drept; dar deținătoarea de drept nu mai e de găsit. 2 Cămin fiind, de pildă, cel lăsat în Basarabia. 3 Nici nu vreau să dezvălui numele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care femeie, dacă are zece lei de argint și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa și nu caută cu băgare de seamă pînă cînd îl găsește? 9. După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele și vecinele ei, și zice: "Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem." 10. Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește." 11. El a mai zis: "Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]