1,900 matches
-
rugăciune. 3. MIRA, PETRU 4. MIRA, ȘTEFAN (moare) 5. MIRA (singură) 6. MIRA, MAIO 7. MIRA (singură puțin) 8. MIRA, PETRU, LUME ACT. V După ce Petru a lăsat-o într-o turburare asemenea nebuniei, ea toarnă în potirul cu comunicare veninul ce-i dedese tată-său într-o cruciuliță de aur și când vrea să beie vine Ștefan ostenit și alungat de popor, ce vine de la Direptate. Setos, cere vin, în momentul [acela] ei îi vine o idee teribilă: cu capul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vin, în momentul [acela] ei îi vine o idee teribilă: cu capul întors și privind la el pieziș, cu groază îi întinde potirul... Ea-i vorbește de Biblie și de-o noapte de rege; când el, slab dar beat de venin și amor, se-apropie, ea-i scoate lui pumnalul și-i spune că-i călugărită - "un pas înainte și te omor cu pumnalul tău! " Când el cade-n genunchi, ea-l apucă de mâni cu mînile ei și se uită
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
său un inamic - monolog. A căzut. Espunere. 2. Scularea lui și anunțarea că e călugăr. 3. Furia și declararea că e domn. Momentul în care vrea să omoare pe D[oam]na și copilul. 4. Mitropolitul o consilie să puie venin. Ea toarnă tremurând pe când unul ține pumnalul dasupra ei. 5. Bea, simte moartea viind. Doamna-n spaimă. 6. Când moare boierii-l țin în sus ca să-i privească murind. Clopotul sună ***. {EminescuOpVIII 231} 2 [R Î S U L M
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alergi. Întrebi de ce ordon... Întreabă îngerii lui Dumnezeu ce trâmbiță renvierea morților și viața vecilor... De ce? Întreabă ființa care zvârcolește cu pri- virea o lume, care aruncă o lume în norii unde aruncă privirea sa... // Întreabă de ce a scuipat Satana veninul său cel mai amar când ai ieșit tu în lume, de ce, înainte d-a fi, te cugetase infernul întreg, te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femeie fățarnică! Demonul - poet te-a visat în epopeea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
formă de om - și acea femeie ți-o dau ție, s-o privești 24 oare, căci după aceea va muri iarăși, victima unei crime - Răzbună-o! [MIRON-ȘTEFAN] O răzbun, d-ar trebui ca fiecare picătură din sângele meu să devie venin: inima - venin, sufletul - venin, creierii - venin, - d-ar trebui ca apoi să mân astfel, spre pedeapsă, ca blestem otrăvit, ființa mea din eternitate în eternitate. 2254 Popa nu știe că obiectul nebuniei lui Ștefan e Mira și că Mira e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
om - și acea femeie ți-o dau ție, s-o privești 24 oare, căci după aceea va muri iarăși, victima unei crime - Răzbună-o! [MIRON-ȘTEFAN] O răzbun, d-ar trebui ca fiecare picătură din sângele meu să devie venin: inima - venin, sufletul - venin, creierii - venin, - d-ar trebui ca apoi să mân astfel, spre pedeapsă, ca blestem otrăvit, ființa mea din eternitate în eternitate. 2254 Popa nu știe că obiectul nebuniei lui Ștefan e Mira și că Mira e lunatecă și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acea femeie ți-o dau ție, s-o privești 24 oare, căci după aceea va muri iarăși, victima unei crime - Răzbună-o! [MIRON-ȘTEFAN] O răzbun, d-ar trebui ca fiecare picătură din sângele meu să devie venin: inima - venin, sufletul - venin, creierii - venin, - d-ar trebui ca apoi să mân astfel, spre pedeapsă, ca blestem otrăvit, ființa mea din eternitate în eternitate. 2254 Popa nu știe că obiectul nebuniei lui Ștefan e Mira și că Mira e lunatecă și la începutul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ți-o dau ție, s-o privești 24 oare, căci după aceea va muri iarăși, victima unei crime - Răzbună-o! [MIRON-ȘTEFAN] O răzbun, d-ar trebui ca fiecare picătură din sângele meu să devie venin: inima - venin, sufletul - venin, creierii - venin, - d-ar trebui ca apoi să mân astfel, spre pedeapsă, ca blestem otrăvit, ființa mea din eternitate în eternitate. 2254 Popa nu știe că obiectul nebuniei lui Ștefan e Mira și că Mira e lunatecă și la începutul actului are
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
239} în scena întîia e scuzabil dacă vorbește cu Magdalina de moarte, virtute, pe când ea-i vorbește de amor. Ca model scena din Cabale u[nd] Liebe între Ferdinand și maitressa. [SCENA I] Ambitul Curții domnești Miron i-aduce Magdalinei veninul (narcotic) și totodată ea-l adimenește, întrebîndu-l dacă el a iubit vreodată. Ea-i spune că-l iubește - el însă-i răspunde că e din acele caractere melancolice care nu iubesc pe nimeni, însă cari iubesc cu toate astea pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Moldovei, altar unui suflet de înger... ș-apoi să-mi zici, cu râsul pe buze, că acel tron e un putregai, acel înger un drac... o, asta e prea mult... prea mult. * Diferința între iad și cer, între ambrozie și venin de fiară * este copilărie pe lângă otrava lacrimelor mele. N-am nevoie să mă fac Vodă ca să te sfarăm sub picioarele mele; (aruncînd mănușa în fața statuei lui Ștefan) Oricine vei fi tu, Dumnezeu al trecutului, te disprețuiesc. [TOMA] Eu?... pe tine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
d-a crede că Dumnezeu crease lumea și pentru tine (în culmea durerii, cătră statuă) Piatra, fă-te eu! eu, fă-te piatră! A mă fi rupt în bucăți... a mă fi-nfierat pe frunte... a-mi fi spart inima cu venin arzător ar fi fost nimic!... Dar a face să {EminescuOpVIII 242} mă cred o lume când sunt o pulbere, a face să mă cred Dumnezeu pe când sunt mai urgisit decât un Satan este prea mult... prea mult! Da, mai voiai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o lacrimă pe batistă și nu s-a făcut neagră (o azvîrle-n pămînt). 11 2254 da, durere, lacrima-i atât de amară încît, căzută în oceanul amor, l-ar face d-o mie de ori mai amar, l-ar face venin. 12 2254 O lacrimă de otravă care face să spume în furie * oceanul unui *** D. GLASUL MIREI 1 2254 daca toată ființa mea, toate zilele mele s-ar putea soarbe într-o picătură de aur. 2 2254 Să scald gândurile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toată țara asta ai dat altor popoare, Încât altar să-ți facă poporul tău loc n-are. Arând un câmp de pietre cu crudele-i sudori El seceră spinișul din lucru-i fără spori, Privirea lui e cruntă și lacrima venin Blăstăm e vorba-i seacă, sufletul lui suspin. Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața ginții mele, Decât ca soartea oarbă din chin în chin s-o poarte Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mărei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ați apărat cu sânge, I-ați crescut mari și d-aia mințile lor nătânge Azi vă domină: n-aveți ce zice contra lor. În loc de-a sparge capul năpircei sub picior Voi ați crescut-o mare... Azi ea vă dă venin Și vă-ncunună fruntea cu cozile de spin. Popii ce spun că-n ceruri dreptatea locuiește; Popii ce spun că-n ceruri e Dumnezeul pînii După voinț-acelui au să [ - -z - ] cânii; Popii ce spun că drepte pe oameni se-mpart
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
geniu mândru plin de-ndărătnicie, În spații făr-de margini, în evi de vecinicie! Vai, soarte blestemată, ce oarbă arunci bobii, La orcine în lume dai ceea ce nu-i trebui. Te rog, soarte, mă scapă, de alții nu - de mine. Atât venin în suflet ș-atît amar în gând Încât, dac-aș putea-o ca să răsuflu adânc Și bine, aș învenina vremea în care-s osândit De a trăi. O, geniu ce pătrunzi Nemărginirea, iartă c-amărăciunea mea M-a-nvins! Tu știi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
2254 Făceți trâmbiță cerul, făceți-mă un zeu Să trîmbiț nor și tunet în largul mare-al său, Să trîmbiț noaptea tristă din sufletu-mi amar Pe lumea spăimântată. Al morții crud păhar Să plouă peste lume în ploaie de venin, Din gropi să iasă spame, din om să iasă chin, Să trîmbiț vijelia din sufletu-mi grozav Peste lumea murindă, peste pământul sclav. (Demoni înebuniți se rostogolesc cu ochi roșii prin aerul cernit) {EminescuOpVIII 288} POVESTEA 2262 [GLASURILE] POVESTEA, [POETUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vedeți acuma. Sărmanul conte... era un stăpân așa de bun! Contele se sculă răpede ca și când ar fi fost spăimântat de ceva. - Vuuu! zise el, și privirea-i iritată se rătăcea prin casă, era așa de mult sânge, așa de mult venin care curgea pe pământ și șerpi pătați cu alb se târâiau {EminescuOpVIII 573} în șiroaiele de sânge, eu însă stam sus și priveam cum se înghițeau unii pe alții. O turturică albă zbura deasupra pământului; însă un șerpe-și ridică
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la fantezia intelectuală, de la fabula morală la peregrinarea picarescă, de la comedia de moravuri la satira literară. Darul său era deopotrivă de a anima idei și de a crea spectacol. Personajele sunt uneori desenate cu cea mai tandră afecțiune, alteori cu venin pur. Atenția trece de la Îndrăzneala sexuală la misticism transcendent, de la decăderea Occidentului la declinul potenței masculine. Spiritul puternic și cel ineficient sunt Într-atât Înlănțuite, Încât nu este totdeauna ușor a le separa. Peste toate și mai strălucit decât orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Spune-i, zice el. Știi că trebuie. Ea întoarce capul, făcând risipă de explicații. Am încercat, susține ea. I-aș fi spus. Dar n-a recunoscut... —Când? Între ei, orice prefăcătorie dispare. Despuiați, se cunosc unul pe altul. Ea scuipă venin. —De ce faci asta? Eu sunt tot un caz? Ce vrei de la mine? Amărât încrezut, moralist și laș... El dă din cap, în semn că recunoaște. Dar se simte ușor, gol, o comisie cu milioane de membri. —Ai să reușești. Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aproape siguri că ei nu păzesc granițele. Dacă pornim în clipa asta la drum, ajungem curând dincolo.” Mama zâmbea, spunând toate astea. Tata nu. „Când vă ascult, mă întreb cu toată seriozitatea ce e mai simplu de îndurat: America sau veninul vostru?” În alte condiții, de aici ar fi izbucnit cearta, dar de astă dată mama n-a mai răspuns nimic și s-a lăsat iar tăcerea. Încet, foarte încet, afară se făcea ziuă. După noaptea cutremurului, noi toți am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la rându-i - o slugă, un bărbat care nici măcar în pat nu e-n stare... Deloc și de tot, Mirelo, încă-i bine. E bine pe dracu’. Zvâcnetul ăla de mândrie care se răsucea în ea și o umplea de venin... Oful și năduful, Mirelo, ai fi meritat mai mult decât cocoșul ăla împielițat care cânta cucurigu la comandă, hlizindu-se și gudurându-se pe lângă prietenii stăpâni, făcând pe valetul și pe chelnerul, păi, nu te gândi, Mirelo, că mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care le ucidea seară de seară cu bulanul și cu zvasturi în cap... Și el fusese cândva ucis. Nu se putuse împotrivi și nu putea nici acum. Era un blestem perpetuându-se de-a lungul întregii vieți și picurându-i venin în oase - blestemul lui, răscolit de blestemul femeii ăsteia. Ea scotea din sacoșă și punea pe masă ditamai oala cu mâncare, din care umplea de două-trei ori castronul cu ostropel, cu musaca sau cu ardei umpluți, sau cu pilaf cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
stânjenită. Haim Duvid, imperturbabil, îndrepta ceasornicul. Dar doamna Sabina revărsa atâta suflet cald, că eu, cel puțin, nu aveam nevoia nici celei mai mici sforțări ca s-o tolerez. Când am ieșit, Adela zâmbea cu înțeles: "Am să-i pun venin la inimă coanei Anicăi. Am să laud evreica asta tot timpul mesei." Dar n-a fost nevoie să aștepte masa. Coana Anica era în cerdac. Adela și-a jucat rolul perfect, căci, de la doamna Sabina a trecut la neamul evreiesc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu este informație, că totul e un fel de montare a unui grup împotriva ta. Textul injurios nu e scris nici doar pentru cititori, nici doar pentru tine (deși se speră să-l citești și să îți primești injecția de venin), ci mai ales pentru cei ce gândesc la fel ca autorul cronicii sau al notiței, pentru alimentarea rețelei de zvonuri și a opiniei negative despre tine. Fiecare "împunsătură" din reviste revigorează valul de resentiment al adversarilor tăi, îi unește, le
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bazucile, cu tunul și cu tancul și nu s-a întâmplat nimic, pentru că pe ăsta nu-l putea omorî decât cuțitul lui Rahan, care a stat două zile și două nopți într-un pahar cu sânge de antilopă amestecat cu venin de viperă. Asta îmi spunea Coșuță și, sincer, din toată povestea lui nu mă interesa decât partea cu gașca. Nu, nu mă întrebați de serile când îmi luam inima-n dinți, îmi înghițeam uimirea și spaima și deznădejdea că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]