1,883 matches
-
să le spui și lor Că am păstrat esența și formele divine Și duhul descompusului amor!” T. Arghezi afirmă programatic, în poezia Testament, estetica urâtului. Această idee este exprimată printr- o serie de simboluri referitoare la caracterul purificator al artei: "Veninul strâns l-am preschimbat în miere, Lăsând întreagă dulcea lor putere.(...) Din bube, mucegaiuri și noroi Iscat-am frumuseți și prețuri noi.” Categoria estetică de tragic presupune un conflict puternic, încordat, între o personalitate de excepție, care luptă eroic, și
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
si altele ca acestea. Nu-i asta o socoteală de mofluz? De aceea Faust, în care se întrupează omenirea cu poftele, ambiția și deșertăciunea ei, dar și cu geniul și setea ei de știință, stând înaintea ultimei probleme, își toarnă venin dintr-o fiolă veche într-un pahar și voiește să-l bea... când iată că sună încet clopotele și cântecele de la Înviere... și paharul îi cade din mână... el e recâștigat pentru viață. Înviere - renaștere? Paralel cu istoria reală a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o mai face când cunoaștem înaltele virtuți civice ale luminatelor noastre sfere dirigente. Contestăm asemenea că noi am fi înveninat vro relație bună existentă, căci, chiar daca am fi voit s-o facem, antidoturile puternice cari se administrează nației ar face veninul nostru foarte neputincios, precum nici nu poate fi altfel, precum ar fi nenatural daca ar fi altfel. Asemenea avem și noi principiul cazuistic, nu absolut, că trebuie să stăm foarte bine cu toți vecinii noștri, și avem acest principiu tocmai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
valoarea individului, e destulă deja pentru a da partidului conservator o înzecită importanță asupra celorlalte. Liberalii, din contra, se folosesc de ambiția exagerată a oamenilor de puțină valoare pentru a ajunge și a se mănține la putere. Dar precum un venin, oricât de plăcut ar fi la gust, rămâne venin și distruge organismul căruia pentru câtva timp i-a sporit prin surescitațiune febrilă puterile, tot așa și ambițiile diverse ale liberalilor au condus partidul la descompunere. De la începutul alcătuirii ministerului Brătianu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
conservator o înzecită importanță asupra celorlalte. Liberalii, din contra, se folosesc de ambiția exagerată a oamenilor de puțină valoare pentru a ajunge și a se mănține la putere. Dar precum un venin, oricât de plăcut ar fi la gust, rămâne venin și distruge organismul căruia pentru câtva timp i-a sporit prin surescitațiune febrilă puterile, tot așa și ambițiile diverse ale liberalilor au condus partidul la descompunere. De la începutul alcătuirii ministerului Brătianu, el s-a transformat într-un caleidoscop care ne-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de Domn un merit răsplătit cu recompense naționale, revolta și răsturnarea un brevet, un privilegiu pentru a deveni om mare. Iată dar ceea ce face țara noastră slabă înlăuntru și în afară. Toate puterile apusene știu că posedăm deja, înlăuntrul nostru veninul discompunerii sociale, că la noi domnește demagogia, domnesc naturile catilnare, toată lumea știe că prezidentul Consiliului de Miniștri a fost amestecat în conspirațiile contra împăratului Napoleon III și în multe altele, că șeful partidului ce ne guvernă face parte din demagogia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Ajungând din tinerețe a înainti în diregătoriile civile, se făcu și armaș mare, o dată cu Cicală, când s-a făcut vistier. Înzestrat cu un suflet răutăcios și neomenos, îndată ce-a ajuns la postul acesta a început a revărsa asupra tuturora veninul răutății sale; nici boier, nici preot nu scăpa nesupărat și nejăfuit de puterea lui. Astfel acești doi venetici, strâns uniți între dânșii și profitând de slăbiciunea unui Domn cu trecut glorios, au știut să curme o viață atât de binecuvântată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lui, l-a promis de mult încă amicilor săi? Dar nu întreg, nu viguros, nu tânăr ar fi chemat a trece poporul românesc sub dominațiunea uriașului. Cu măduva secată, cu puteri sleite, cu sângele stors, îmbătrînit în mod artificial prin veninurile cele mai subtile ale corupției apusene și răsăritene, unind în el fatalismul oriental cu necredința occidentală, astfel e menit - un copil sleit de puteri - să cază în mâna pânditorilor, puternicilor, fireștilor săi inamici. Prea ar fi fost frumos, prea vrednic
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu arma în mână ca un erou din oasele căruia răsare răzbunarea și viața ideilor; prea ar fi avut copiii tradiții mari despre părinții lor și prea aveau speranță în viitor. Nu. El trebuie să cază ca un laș, prin venin luat de bună-voie, prin abdicare de bună voie [de] la rolul său istoric, prin recunoașterea pe față că e incapabil de-a avea o altă Adunare decât cea a Pătărlăgenilor, un alt guvern decât acela al lui Brătianu. Pe noi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
au pentru purtătorul coroanei lui Ștefan cel Sfânt și a lui Mircea cel Bătrîn? O, batjocura batjocurelor! O cinici, pentru cari totul este batjocură! [17 ianuarie 1880] ["ȘARPELE, CÎND ÎL DOARE CAPUL... "] Șarpele, când îl doare capul, ca să-și verse veninul iese la drum, unde trebuie a găsi un călcâi ca să-i strivească capul; așa și omul rău și veninos: arareori el piere prin altceva decât prin propriul său venin și prin răutatea sa dusă dincolo de orice margine. Această veche învățătură
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ÎL DOARE CAPUL... "] Șarpele, când îl doare capul, ca să-și verse veninul iese la drum, unde trebuie a găsi un călcâi ca să-i strivească capul; așa și omul rău și veninos: arareori el piere prin altceva decât prin propriul său venin și prin răutatea sa dusă dincolo de orice margine. Această veche învățătură s-a mai adeverit încă o dată pentru opinia publică și pentru noi prin cele petrecute în cele două ședințe ale Camerii. În ședința de marți, precum se știe, s-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Brătianu de ceea ce pe bun drept a trebuit să sufere ieri. E firesc lucru ca șarpele veninos să nu să poată dezvăța nicicând de obiceiul mușcăturii, pentru că natura minunată și neînțeleasă nu i-a dat decât răutate oarbă, dinți și venin. Dar desigur nu e plăcută stare pentru acest copil pervers al naturii când un călcâi puternic îi strivește capul hidos. [18 ianuarie 1880] ["UN ARHIEREU... Un arhiereu născut la Limoges a fost cândva ales papă. Limuzinii au trimis numaidecât o
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sonorități mafiote: Anaconda, Niro, Scorseze, Pretorian, Centurion, chiar și Octogon (cineva crezuse probabil că-i un împărat sau vreun grad militar de pe vremuri). Iradiau și pe tabla mașinilor din parcare, pictate printre săbii, pistoale și colți amenințători din care picura veninul. Din instinct, treceai pe trotuarul celălalt. Când plecai cu mașina, trebuia să te uiți în toate părțile, nu știai de unde sare beleaua. Miliția se chema acum Poliție, și nu te mai oprea la controale generale. Se făceau „filtre tematice“, verificări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prins de băț, printr-un nor de azot lichid. La Numele Trandafirului (6 ore, un chin!), Beligan adoarme pe fotoliu în mijlocul unei replici și-l trezește Mihai Călin. La Hamlet, regelui i se picură niște apă-n urechi în scena veninului. Nu mai vorbesc de Vlaicu-Vodă, Apus de soare și-alte minuni patriotice scoase trimestrial de la naftalină, pe care nici măcar nu le poți citi, darămite suporta pe viu. Sălile duduiau de spectatori, ai fi jurat că suntem o țară de intelectuali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pentru totdeauna, pentru că n-ați fi rezistat și m-ați fi iertat, spuse prințul după ce se gândi câteva clipe și izbucni în râs. — Ehe! Ar trebui să fiu mai atent cu dumneavoastră. La naiba, chiar și aici ați băgat ceva venin. Și, cine știe, poate că îmi sunteți dușman? Apropo, ha-ha-ha! Am uitat să vă întreb: mi s-a părut mie sau Nastasia Filippovna vă cam place? — Da... îmi place. — Sunteți îndrăgostit? — N-nu. — Zice că nu, dar a roșit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici «curcile plouate» nu-s molâi- ptiu! M-am zăpăcit de tot cu ele!“ Lizaveta Prokofievna avea un fel de inexplicabilă simpatie compătimitoare pentru Alexandra Ivanovna, mai multă chiar decât pentru Aglaia, care era idolul ei. Și ieșirile pline de venin (prin care se manifestau, cel mai adesea, grija și simpatia ei de mamă), nodurile în papură, porecla de „curcă plouată“ nu reușeau decât s-o amuze pe Alexandra. Se ajungea până acolo că lucrurile cele mai de nimic o supărau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Și cine a scornit-o? Lebedev, prințul... care nici ei nu-s mai breji. Ce să zic, au amândoi un car de minte. Pe povestea asta eu una nu dau nici atâtica! — Bătrânul e hoț și bețiv, continuă Ganea cu venin, eu sunt calic, soțul surorii mele e cămătar - avea și la ce râvni Aglaia! Frumos, nimic de zis! — Acest soț al surorii tale, cămătarul, te... — Hrănește, nu-i așa? Te rog, nu te jena. — De ce te enervezi? întrebă Varia, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
viitorul apropiat; poate, mâhnită de visurile ei spulberate ca fumul (în care, ce-i drept, nici ea nu prea credea), nu-și putuse nici ea, ca omul, refuza plăcerea de a exagera pacostea și de a vărsa astfel mai mult venin în inima fratelui ei, pe care, de altminteri, îl iubea sincer și cu compasiune. În orice caz, însă, nu putea primi asemenea informații exacte de la prietenele ei, domnișoarele Epancin; era vorba doar de aluzii, de cuvinte nerostite până la capăt, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dureri morale și fizice, și nu pentru el, pentru binele și mântuirea altora. Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și Socrat a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții civice a anticității. Nu nepăsare, nu despreț: suferința și amărăciunea întreagă a morții au pătruns inima mielului simțitor și, în momentele supreme, au încolțit iubirea în inima lui și și-au încheiat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Suedia, Parlamentul Engliterei i-a votat asemenea o însemnată pensie. [9 august 1881] ["CE VOR MAGHIARII CU ALIAȚII LOR... "] Ce vor maghiarii cu aliații lor evrei de la "Pesther-Lloyd" și de la alte ziare oficioase cu tonul plin de necuviință și de venin pe care-l țin față cu românii în genere, cu statul român îndeosebi? Ploaia de invective căzute ca din senin din nenumăratele foi ungurești au ele vro rațiune suficientă, subiectivă măcar, sau sunt produsul căldurilor caniculare ale acestei veri? In
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mai puțin inteligentă decât poporul nostru, fizic decrepită, moralicește putrezită. Nu xenocrație prin cucerire, ci xenocrație prin furișare, prin introducere în mod clandestin, prin înveninare. De aceea nu e de mirare că toate instituțiile noastre s-au discompus de acest venin cadavaric. Biserica nu mai e biserică, căsătoria nu mai e căsătorie, școala nu mai e școală; nimic nu e acătării. Dar unde punem trebuințele acestei plebe? Trebuințe aristocratice, pariziene, de cari clasele dirigente vechi nici nu visau. La toate adevărurile
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nici o ocupație, ba adesea nici capacitatea unei ocupații serioase. Față cu aceste varii nevoi sociale, lupta ideilor conservatoare este desigur mai ingrată decât la națiile istoric închegate, cu tradiții, cu datine, cu un puternic și pururea întineritor geniu național. De veninul inoculat al unor culturi străine, a căror forme goale le-am adoptat fără a le fi pătruns spiritul, s-a discompus organizația veche, biserică, familie, corporații ș. a. și în locul lor n-a venit nimic acătării. În asemenea stare de lucruri
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
d-lui Dumitru Brătianu, care, suindu-se pe scaunul de prezident al Adunării, a comparat pe coreligionarii săi cu niște putregaie care se macină de sine. {EminescuOpXII 346} Măcinatu-s-ar -fi oare țara aceasta întreagă cu oamenii ei fără veninul descompuitor adus din Fanar, fără ca asemenea venetici să fi avut influență asupra destinelor ei? Stinsu-s-ar fi orice patriotism adevărat, orice iubire de adevăr, fără ca să existe o asemenea moară a sufletelor moarte, o anume organizare care să încurajeze corupția și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
uinț ]a munca, cu atât mai mic va fi prețul productelor noastre. Toate țările cari n-au comerț înlăuntru și cari sunt avizate la esport la piețe depărtate decad intelectual, economic, moralicește chiar. Negoț, comunicații, drumuri de fier sunt ca veninurile tari: vindecă bine întrebuințate, nimicesc rău întrebuințate. Pentru state bine organizate, în care producția internă e foarte diversificată, orice drum nou aduce un spor de putere și de dominațiune asupra naturii; în state rău și inept organizate orice drum nou
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
capăt spada romană. In împărăția răsăritului ridicată de romani se substituie grecii și împărăția cade prin săcătuire morală și intelectuală. În împărăția turcească chiar pătrund fanarioții în regiunile determinante ale statului și-l aduc la deplina risipă. Rasele îmbătrînite au venin cadaveric în ele, sunt corozive, descompuitoare. Ele nu cred în nimic, și credința e ceva care zidește; ele n-au nimic sfânt și numai lucruri sfinte creează idealuri și 'mboldesc pe oameni să se-ncumete a lupta pentru ele. La
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]