3,744 matches
-
et al. [1987], care au evidențiat creșterea masei miocardice pe o perioadă de 18 luni, în ciuda faptului că tensiunea arterială a fost menținută în limite normale pe tot parcursul acestui interval. DPCA și funcția ventriculară Impactul dializei peritoneale asupra disfuncției ventriculare diastolice este controversat. O influență benefică a DPCA asupra funcției diastolice a VS a fost sugerată de un studiu [Weiss et al., 1997] care constată alterări mai importante ale funcției diastolice la pacienții hemodializați în comparație cu cei peritoneali. în schimb, în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
este asociată cu un grad mai redus de hipervolemie [Alpert et al., 1990]. Aceste prezumții par să fie confirmate de către Foley et al. [1996], care constată la 70 de pacienți consecutivi tratați prin dializă peritoneală o reducere a volumului cavității ventriculare stângi cu 5 ml/m2 în primul an de terapie. De asemenea, incidența insuficienței cardiace de novo este semnificativ mai redusă la subiecții cu dializă peritoneală comparativ cu cei hemodializați. Prevalența insuficienței cardiace la pacien]ii peritoneali în SUA este
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
la subiecții anurici: expansiunea volemică și suprasarcina de presiune au fost predictori independenți ai masei VS. Trebuie însă remarcat, în această comunicare, faptul că pacienții peritoneali erau semnificativ mai în vârstă decât cei hemodializați (59 față de 55 de ani). Hipertrofia ventriculară stângă și diureza reziduală Care este explicația pentru această disparitate în prevalența și severitatea HVS dintre pacienții peritoneali și cei hemodializați? Factorii etiologici recunoscuți ai HVS la uremici (anemia, hipoalbuminemia, presiunea pulsului) nu pot explica în totalitate profilul favorabil controversat
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cele patru grupuri. Pacienții cu funcție renală reziduală semnificativă prezentau nu numai un Kt/V săptămânal superior, dar erau și mai puțin anemici și hipoalbuminemici decât cei fără filtrare glomerulară restantă notabilă. Analiza statistică separată a arătat că indexul masei ventriculare stângi se corelează independent de alți factori etiologici cu funcția renală reziduală. Aceste rezultate, care vor necesita însă confirmare ulterioară, prin studii prospective și controlate, sugerează importanța menținerii diurezei restante la pacientul uremic la care se ințiază terapia de substituție
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
asemenea un grad de hiperhidratare extracelulară important. Reversibilitatea HVS la pacienții cu dializă peritoneală Care este efectul pe termen îndelungat al DPCA? Deligiannis et al. [1985] au constatat primii existența unui efect favorabil, de reversibilitate a HVS și a dilatației ventriculare (după un timp mediu de 22 de luni de urmărire) la pacienții tratați prin DPCA (sau transplant renal) în comparație cu cei hemodializați, ameliorare atribuită reducerii muncii inimii. Leenen et al. [1985] au investigat prospectiv 18 pacienți peritoneali hipertensivi cu HVS (concentrică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
transplantați renal (TR) asimptomatici, cu funcție renală stabilă, cvasinormală, cu cel al unor voluntari sănătoși, Suwelack et al. [1999] au constatat, într-un studiu cross-sectional, un profil ecocardiografic net defavorabil pacienților transplantați renal. 60% dintre pacienții cu TR prezentau hipertrofie ventriculară concentrică în absența hipertensiunii arteriale , iar complianța ventriculară era semnificativ mai redusă la purtătorii de grefă renală (disfuncție diastolică semnificativă). în schimb, nu au existat diferențe în ceea ce privește funcția sistolică între cele două categorii de subiecți. Modificările structurale și funcționale cardiace
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cvasinormală, cu cel al unor voluntari sănătoși, Suwelack et al. [1999] au constatat, într-un studiu cross-sectional, un profil ecocardiografic net defavorabil pacienților transplantați renal. 60% dintre pacienții cu TR prezentau hipertrofie ventriculară concentrică în absența hipertensiunii arteriale , iar complianța ventriculară era semnificativ mai redusă la purtătorii de grefă renală (disfuncție diastolică semnificativă). în schimb, nu au existat diferențe în ceea ce privește funcția sistolică între cele două categorii de subiecți. Modificările structurale și funcționale cardiace enunțate mai sus demonstrează prezența/persistența unor anomalii
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
funcția ventriculului stâng are o istorie de două decenii. Lai et al. [1982] au urmărit, prin ecocardiografie și ventriculografie scintigrafică, pre- și post-TR, 16 pacienți fără elemente clinice sau paraclinice de boală ischemică coronariană. 64% dintre acești pacienți prezentau disfuncție ventriculară stângă în ciuda terapiei hemodialitice adecvate. La două luni după TR, toți parametrii funcției VS (indicele cardiac, debitul-bătaie, fracția de ejecție, velocitatea medie a peretelui posterior, viteza medie de scurtare a fibrelor circumferențiale și închiderea diastolică a valvei mitrale) s-au
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ameliorării pre- și postsarcinii, având în vedere că tensiunea arterială sistolică a scăzut posttransplant renal. Ca urmare a reducerii presarcinii VS și a hipertrofiei de perete, diametrele atriale s-au ameliorat de asemenea. în concluzie, transplantul renal a normalizat volumele ventriculare și atriale stângi, reducând de asemenea HVS, fără a afecta semnificativ funcția ventriculului stâng. Ideea inovatoare în această investigație era aceea că ameliorarea parametrilor ecocardiografici structurali ai ventriculului stâng ca rezultat al inițierii hemodializei par să fie predictive pentru modificările
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
s-au redus posttransplant: masa VS s-a ameliorat cu 37% după 44 de luni de la TR, cu regresia volumelor sistolice și diastolice ale VS [i cu o creștere semnificativă, în paralel, a fracției de ejecție. Distensibilitatea VS și umplerea ventriculară s-au îmbunătățit considerabil, în schimb timpul de relaxare prelungit a rămas nemodificat. Autorii conchid că modificările pretransplant ale funcției VS sunt legate de HTA, supraîncărcarea de volum și uremie, diabetul prezent atât pre- cât și post-TR neavând un impact
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
dintre modificările morfofuncționale cardiace și cele arteriale post-TR au fost examinate într-o investigație prospectivă [De Lima et al., 2002] la pacienți asimptomatici, evaluați ecografic la 2-3 săptămâni, apoi din nou la 12 și 40 de luni post-TR. Gradul hipertrofiei ventriculare stângi s-a redus semnificativ la 12 luni și încă și mai mult la 40 de luni de urmărire, în paralel cu ameliorarea grosimii parietale arteriale. Astfel, masa ventriculului stâng s-a redus cu circa 10% după un an și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
încă și mai mult la 40 de luni de urmărire, în paralel cu ameliorarea grosimii parietale arteriale. Astfel, masa ventriculului stâng s-a redus cu circa 10% după un an și cu 20% la 40 de luni post-TR. Totuși, complianța ventriculară a rămas anormală (ca și distensibilitatea arterială), iar normalizarea masei VS s-a obținut doar la 25% dintre pacienții care au avut HVS la examinarea inițială. Gradul reducției HVS s-a corelat negativ cu durata dializei, cu creșterea hematocritului și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
avut HVS la examinarea inițială. Gradul reducției HVS s-a corelat negativ cu durata dializei, cu creșterea hematocritului și a indicelui de masă corporală și pozitiv cu reducerea TA diastolice. Transplantul renal ameliorează cert parametrii ecocardiografici (masa ventriculului stâng, volumul ventricular, funcția sistolică), atât la diabetici, cât și la non-diabetici. Astfel, masa ventriculului stâng se reduce cu 20-30% la subiecții transplantați. Ameliorarea geometriei mușchiului cardiac devine evidentă de la 3 săptămâni de la intervenție, fiind însă un proces lent și continuu posttransplant renal
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Ameliorarea geometriei mușchiului cardiac devine evidentă de la 3 săptămâni de la intervenție, fiind însă un proces lent și continuu posttransplant renal. Corectarea completă a modificărilor structurale este posibilă doar la o minoritate a subiecților transplantați (circa 25%), rămânând importante anomalii funcționale ventriculare (disfuncție diastolică) și arteriale, în ciuda funcției renale stabile, a corecției anemiei și a controlului HTA. Absența corecției HVS la pacienții cu istoric de tratament dialitic îndelungat poate fi pus pe seama fibrozei interstițiale miocardice difuze, un proces care se accentuează cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
tratament dialitic îndelungat poate fi pus pe seama fibrozei interstițiale miocardice difuze, un proces care se accentuează cu persistența mai îndelungată a uremiei și care este, firește, ireversibil [Mall et al., 1990]. Acest proces fibrotic ar putea explica și persistența non-complianței ventriculare și arteriale post-TR, în ciuda ameliorării structurale ventriculare și arteriale. Regresia cardiomiopatiei uremice posttransplant renal: impactul asupra supraviețuirii Ideea conform căreia supraviețuirea pacienților transplantați renal (în comparație cu cei hemodializați cronic) ar depinde în mod decisiv de statusul de sănătate (în primul rând
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
fibrozei interstițiale miocardice difuze, un proces care se accentuează cu persistența mai îndelungată a uremiei și care este, firește, ireversibil [Mall et al., 1990]. Acest proces fibrotic ar putea explica și persistența non-complianței ventriculare și arteriale post-TR, în ciuda ameliorării structurale ventriculare și arteriale. Regresia cardiomiopatiei uremice posttransplant renal: impactul asupra supraviețuirii Ideea conform căreia supraviețuirea pacienților transplantați renal (în comparație cu cei hemodializați cronic) ar depinde în mod decisiv de statusul de sănătate (în primul rând cel cardiovascular) anterior grefării a fost sugerată
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
conform căreia supraviețuirea pacienților transplantați renal (în comparație cu cei hemodializați cronic) ar depinde în mod decisiv de statusul de sănătate (în primul rând cel cardiovascular) anterior grefării a fost sugerată în urmă cu două decenii [Hutchinson et al., 1984]. Prezența disfuncției ventriculare stângi pretratament de substituție a funcției renale a reprezentat un factor de prognostic negativ, independent de metoda terapeutică folosită (hemodializă cronică sau transplant renal cadaveric). Prezența HVS la inițierea tratamentului de substituție a funcției renale reprezintă un factor major de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
un factor major de risc pentru supraviețuirea pacienților renali [Silverberg et al., 1989]. Riscul relativ de mortalitate generală și cardiovasculară este augmentat cu 370% la pacienții cu un index de masă a VS în cvartilul superior față de cei cu masă ventriculară redusă. Riscul independent de mortalitate cardiacă determinat de prezența inițială a HVS a fost de 2,9 ori mai mare, indiferent de vârsta, diagnosticul de cardiopatie ischemică, nivelul tensiunii arteriale sistolice sau modalitatea de tratament substitutiv (dializă sau transplant). Weinrauch
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
la 4 luni post-TR (între 1988 și 1990), analiza supraviețuirii efectuându-se în 1999 (timp de urmărire median 9,8 ani), când 20 de pacienți din cohorta inițială decedaseră. După criteriile Framingham, aproximativ două treimi dintre pacienți prezentau pre-TR hipertrofie ventriculară stângă. La 4 luni post-TR, valorile tensionale și ale hemoglobinei erau semnificativ îmbunătățite, în schimb nu existau diferențe în ceea ce privește indexul masei VS față de situația pre-TR: acesta a scăzut la 53% și a crescut la 47% dintre subiecți. De asemenea, diametrul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
valoare predictivă net superioară în privința morbidității și mortalității cardiovasculare atât la pacienții cu hipertensiune arterială esențială, cât și la pacienții uremici. Tensiunea arterială medie îndeosebi cea sistolică obținută prin monitorizare ambulatorie se corelează de asemenea mult mai bine cu hipertrofia ventriculară stângă decât TA clinică, atât la hipertensivii uremici, cât și la non-uremici. Este această constatare valabilă și la pacienții transplantați renal? Într-adevar, Lipkin et al. [1993] au evidențiat, la pacienți etichetați drept normotensivi la măsurarea clinică obișnuită a TA
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Un genotip tip inserție-deleție (ID) al genei care sintetizează enzima de conversie a fost asociat cu un risc cardiovascular crescut, incluzând și o prevalență mai ridicată a HVS. Genotipul deleție-deleție (DD) se asociază cu o prevalență mai ridicată a hipertrofiei ventriculare stângi atât în populația hipertensivă non-renală, cât și în cea uremică și transplantată renal [Hernandez et al., 1997], chiar și cu riscul cardiovascular cel mai accentuat. Ca urmare, efectul benefic al IECA poate fi influențat de către polimorfismul genetic al enzimei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ventriculului stâng. Fistula arterio-venoasă (FAV). Prezența FAV reduce rezistența periferică sistemică, rezultând o creștere a volumului-bătaie și a debitului cardiac, mecanisme menite să mențină tensiunea arterială. Acest status poate însă să conducă la suprasarcina VS și, în consecință, la hipertrofie ventriculară stângă excentrică. De asemenea, între fluxul/ debitul de sânge în fistulă și diametrele cardiace există o relație de directă proporționalitate [London et al., 1989]. Numeroase prezentări de caz au descris situații de insuficiență cardiacă prin debit cardiac crescut la pacienți
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Hiperparatiroidismul secundar (HPTS). Hipersecreția de parathormon (PTH, considerat de mulți autori o veritabilă toxină uremică) a fost incriminată în geneza diferitelor anomalii structurale cardiace și arteriale la pacientul cu insuficiență renală cronică în diverse stadii. Relația dintre HPTS și hipertrofia ventriculară la pacientul dializat este bine caracterizată, după cum este și cea dintre hipersecreția de PTH și reducerea complianței la subiecții uremici. Nu aceeași semnificație pare să aibă hipersecreția de PTH la pacientul transplantat renal cu grefă funcțională, la care desigur mediul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cuantificarea ecocardiografică a anomaliilor geometrice și funcționale încă din stadiul de insuficiență renală cronică moderată și apoi la uremicii tratați prin dializă, precum și tratarea agresivă a factorilor de risc pentru aceste anomalii (în primul rând a celor care determină hipertrofie ventriculară stângă). Posttransplant renal, prezența HVS necesită de asemenea un management agresiv (obținerea normotensiunii, de preferință cu IECA, corecția anemiei, închiderea chirurgicală a fistulelor arterio-venoase hiperfuncționale). V.2. Boala coronariană Introducere Riscul cardiovascular crescut al pacienților renali este cauzat doar în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
coronare intramiocardice și reducerea rezervei vasodilatatoare vezi mai sus [Tornig et al., 1996]; disfuncția endotelială vasomotorie [Van Guldener et al., 1997] vezi subcapitolul III.1; disautonomia cardiacă; dezechilibrul dintre oferta de oxigen și necesitățile miocardului, ca o consecință a: hipertrofiei ventriculare stângi (HVS) vezi subcapitolul V.1; fibrozei miocardice importante [Amann et al., 1994]; utilizării defectuoase a oxigenului la nivel celular din cauza acțiunii toxinelor uremice asupra metabolismului cardiomiocitelor [Raine et al., 1993]. în plus, este foarte probabil ca reducerea marcată a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]