1,584 matches
-
astfel de momente după ce-am făcut cumpărături și după ce-am improvizat meniu-ul pentru o cină cu Mousen, Giuseppe, Raul și noi doi, deci, după toate acestea ziua cea mai lungă s-a scurs și a venit momentul vernisajului, care de fapt a fost în primă fază o spaimă și pe urmă o veselie. Îmbrăcați frumos, am pregătit cupele de șampanie și am așteptat să apară lumea. Până pe la 21.00 ne uitam unul la altul și ascultam muzica
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
șoferul fiind de vină. Se grăbea să meargă pe malul Olăneștiului, la iarbă verde cu soția. Am revenit în curtea din Dealul Malului pentru a ne odihni și pregăti. A doua zi, luni, 8 iulie, trebuia aranjată expoziția și după vernisaj, seara, urma să aibă loc închiderea oficială a taberei. Așa a și fost. Toată lumea s-a mobilizat, totul a fost organizat și aranjat astfel încât nici nu am realizat când ne-am trezit în plin chef cu lăutarii cântând sub unul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din SUA, cca 30, au sosit la București cu un avion special închiriat, fiind asigurate pentru suma de 30 milioane dolari, sumă pe atunci fabuloasă. Erau însoțite de câțiva custozi americani, foarte exigenți. Într-o dimineață, cu câteva zile înainte de vernisaj, mă sună Mircea Deac, directorul Oficiului pentru organizarea expozițiilor, care mă informează că "americanii" nu permit "românilor" scoaterea lucrărilor din ambalajele speciale, pentru montarea expoziției, pe motiv că "partea română" nu dispune de mănuși pentru manipularea prețioaselor exponate. Întrebarea tovarășului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru o deplasare "fulger" de o zi cu mașina până la Washington, care între coloșii orașelor americane rămâne o localitate plăcută, îngrijită, cochetă și plină de farmec și liniște. Aici am avut o întrevedere cu ambasadorul Virgil Constantinescu, am participat la vernisajul unei expoziții superbe de icoane românești la sediul Băncii Mondiale, am vizitat Muzeul Național și am salutat de pe trotuar pe locatarul de la Casa Albă. Întrucât împrumutasem la plecare de la actorul Eugen Cristea o valiză "din vest", mare, cu 6 roți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Franța, care s-a arătat încântată de propunerea organizării expoziției, mai ales după ce văzuse câteva "mostre". Cu experiența lor de două mii de ani, maicele, dintre care multe cu studii superioare de artă, au organizat o acțiune de "5 stele", la vernisaj venind sute de vizitatori de calitate, autorități, corp diplomatic, presă. Am primit numeroase felicitări și abia mă abțineam să nu fac explozie de mândrie erau niște piese superbe, din toate zonele țării, cu modele și culori "de-ți luau ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din toate zonele țării, cu modele și culori "de-ți luau ochii". Am primit numeroase oferte de "cumpărare" și dacă s-ar fi acceptat (deși știam că "noi nu ne vindem țara"), le-aș fi lichidat pe toate încă de la vernisaj. Două săptămâni cât a durat expoziția a fost lume peste lume și noaptea aveam coșmaruri gândind la cariocanii cei "iuți de mână", care ar fi putut să mă lase fără odoare. Nu s-a întâmplat așa, fie din respect pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
între Curitiba și Iași sau Cluj-Napoca, propunere bine primită de brazilieni, dar lăsată în suspensie de ai noștri. Am reluat discuțiile pe această temă, abordând și aspecte ale unor posibile schimburi comerciale. Seara, la Muzeul de artă a avut loc vernisajul, sălile fiind din nou pline de admiratori și de amatori de "cumpărare". Cu prilejul vernisajului, Consulatul General a oferit un cocktail, iar eu am prezentat informații privind arta populară românească și Muzeul Satului și am acordat interviuri presei scrise și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de ai noștri. Am reluat discuțiile pe această temă, abordând și aspecte ale unor posibile schimburi comerciale. Seara, la Muzeul de artă a avut loc vernisajul, sălile fiind din nou pline de admiratori și de amatori de "cumpărare". Cu prilejul vernisajului, Consulatul General a oferit un cocktail, iar eu am prezentat informații privind arta populară românească și Muzeul Satului și am acordat interviuri presei scrise și posturilor locale de radio și televiziune. A doua zi dimineață, am vizitat în compania doamnei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
suprafață de 800 de metri pătrați, pe care am acoperit-o nu numai cu covoarele, ci și cu lucrările de grafică, expoziția Ion Tițoiu, expoziția de fotografii și panourile cu timbre românești (și tot am mai fi avut loc). La vernisaj au participat prefectul Paulo Maluf, Secretarul pentru cultură, artiști, profesori universitari, studenți, reprezentanți mass-media și, bineînțeles, toată emigrația românească, dornică să se întâlnească, prin scoarțele măiastre de la Muzeul Satului, cu "țara". Am rostit o scurtă alocuțiune după aceea a Secretarului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
suntem exact la Tropicul Capricornului. Am făcut fotografiile de rigoare ținând în brațe ciorchini de "bananas de ouro" banane de aur, niște bijuterii cât degetul cel mic, dulci și parfumate. La închiderea expoziției de covoare de la Sao Paulo, aveam deja planificat vernisajul la Porto Alegre, așa că după două săptămâni am refăcut drumul Rio-Sao-Paulo, continuând apoi cu Sao Paulo-Porto Alegre, în total 1200 de kilometri. La Porto Alegre, omul de bază era Emilio Cioba, prosper om de afaceri și "consul onorific" al României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Europa. Era o persoană bine văzută și apreciată de autoritățile locale și rezervase drept spațiu de expunere holul central al principalei bănci din Porto Alegre, o clădire monumentală din secolul XIX, unde minunatele noastre covoare arătau și mai minunat. La vernisaj a fost o participare "de ținută", ziarele și posturile de radio și televiziune au comentat la superlativ evenimentul, iar "Domnul Conte", conform principiului "noblesse oblige" a oferit după vernisaj la el acasă o recepție pentru 200 de persoane! A doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
secolul XIX, unde minunatele noastre covoare arătau și mai minunat. La vernisaj a fost o participare "de ținută", ziarele și posturile de radio și televiziune au comentat la superlativ evenimentul, iar "Domnul Conte", conform principiului "noblesse oblige" a oferit după vernisaj la el acasă o recepție pentru 200 de persoane! A doua zi, împreună cu "consulul onorific", aveam să fac o vizită prefectului orașului, un "gaucho" mândru de orașul său, capitală a unui stat prosper, Rio Grande do Sul. Ne-a povestit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
împodobită și câteva sorcove; ca fundal sonor am avut colinde în superba interpretare a Corului Madrigal); Concert de Crăciun organizat la Teatrul "Cecilia Meireles" din Rio, susținut de formația "Rio Camerata", avându-l ca solist pe violonistul româno-brazilian Petrică Popa; vernisajul la Sao Paulo, la galeria "Blue Life", a expoziției de acuarele a pictorului Nicolae Dragoș, originar din România (și unul din cei mai buni cardiologi din Sao Paulo, de care mă leagă o statornică prietenie); organizarea la Sao Paulo a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
România (și unul din cei mai buni cardiologi din Sao Paulo, de care mă leagă o statornică prietenie); organizarea la Sao Paulo a expoziției de grafică romanească (a fost prezentată în salonul de expoziții al unui elegant hotel și la vernisaj un om de afaceri originar din România, pe care-l cunoscusem înaintea venirii mele la Rio, s-a oferit să organizeze un cocteil. Mi-a pus însă o condiție să nu spun la nimeni că el a suportat cheltuielile, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ireală. Sala de conferințe era arhiplină. Am vorbit despre Eminescu, despre răspândirea operei sale în lume, în America Latină, despre România, istoria și cultura sa. M-a secondat Profesorul Mota cu o prelegere frumoasă și documentată despre limba romană. A urmat vernisajul expoziției de grafică românească (pe care i-o expediasem anticipat Profesorului). Seara, la sediul Prefecturii, am participat la o recepție organizată în cinstea noastră. A doua zi, fiind duminică, Profesorul ne-a invitat să vizităm localitatea, începând cu Piața Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ici-colo de câte o lumânare, cu o canapea roșie ascunsă într-o firidă, pe care odihnea un trandafir sângeriu, și un Dracula în carne și oase fâlfâindu-și mantia neagră cu căptușeală roșie de la balconul de unde fusese aruncată stăpâna nemiloasă. Vernisajul a fost precedat de o conferință a mea consacrată lui Vlad Țepes Drăculea, ducând istoria până în zilele noastre, cu filmele lui Ford Copola și Polanski, Congresul internațional al draculologilor, traseele Dracula organizate de Ministerul Turismului și clipul de televiziune turnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
descoperit de navigatorul spaniol Juan Diaz de Solis, avea să fie ocupat de portughezi, care la 1680 au întemeiat Nova Colonia de Sacramento, în 1777 a revenit spaniolilor, apoi englezilor, portughezilor, brazilienilor și în final noului stat independent Uruguay. După vernisaj, am luat masa împreună cu prefectul orașului, "Señor intendente", cum i se spune în Uruguay, la un restaurant pe malul Rio de la Plata, ascultând poveștile orașului și relatarea despre eforturile făcute de autorități pentru restaurarea și conservarea cartierului vechi, făcând față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Am fost invitat să prezint o expoziție la Muzeul Neruda și, supunând custodelui "lista de oferte", am fost surprins să aflu că optează pentru "Contele Dracula". Am prezentat-o cu mult succes de public, Atlantida fiind și stațiune turistică frecventată, vernisajul fiind precedat de o doctă expunere a mea asupra "distinsului personaj". Un bun diplomat trebuie să fie și un bun dansator. Nu e menționat în fișa postului, dar face parte din recuzita meseriei, chiar dacă uneori impune "să dansezi pe sârmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe bună dreptate, "proprietarii exclusivi" ai faimosului tangou "Cumparsita", compoziție a studentului din Montevideo Gerardo Mattos Rodriguez, imnul național "de corason", interpretată excelent și de Gardel. La Centrul Cultural din Florida, unde inauguram "Zilele culturii românești", ne-a încântat după vernisaj un excelent pianist local, care în finalul programului său "ad-hoc", susținut "în onoarea ambasadorului României și a distinsei sale soții", a interpretat magistral "Cumparsita". Publicul l-a ovaționat îndelung și a început să strige "otra, otra", adică încă una! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prilejuit și desfășurarea unui impresionant spectacol de muzică și poezie - cu participarea Cenaclurilor “Totuși iubirea”, ‘Flacăra”, a distinsului artist Tudor Gheorghe, a interpreților Tatiana Stepa, Andrei Păunescu, a Grupului “Melos din Chișinău (Maria și Luminița Stoianov și Ioana Durda), cu vernisajul expoziției de pictură a artiștilor plastici Ionuț și Petre Achițenie și Ion Ghigore, lansarea a peste patruzeci de titluri de volume privind problemele romanității, lansate de “Scrisul românesc”, Editura Militară, “Augusta”, “Gunivas” și Liga Culturală. Momente aparte a oferit Fanfara
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
sau lelea Cutare etc. Poartă, de aceea, mereu, un carnețel în care conspectează „pe țăran și pe academician”, nășește pe oricine ține un plaivaz în mînă, de la „șoimul patriei” la veteranul din Primul Război Mondial, îndrăgește prezidiile reuniunilor culturale, „oficiază” vernisaje, seri muzicale, „se implică” în simpozioane științifice etc., fără teamă că se repetă și se banalizează cu fiecare nouă apariție în public. Deși nu lucrează la „Propagandă”, O.V. aparține tipologiei activistului (ce-i drept, unul mai comod, mai astenic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
realizare. Or, chestiunea aceasta e mereu ocolită. *Viață cu noduri de toate felurile, multe, și înădituri. Un film la care scenele noi nu le corectează pe cele vechi. *Prezentîndu-și scuze că n-a putut să-mi spună „La revedere!” după vernisajul expoziției lui Ion Sălișteanu (de fapt, eu am părăsit primul sala), doamna B. mi-a spus cu cochetăria ei rară, de sărbătoare: „Iar ne-a despărțit lumea!” M-am făcut că nu remarc nici nuanța ironică, nici pe cea afectivă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de sărbătoare: „Iar ne-a despărțit lumea!” M-am făcut că nu remarc nici nuanța ironică, nici pe cea afectivă (dacă o fi fost) a frazei sale. *Expoziția lui Ion Sălișteanu i-a încîntat pe mulți dintre cei prezenți la vernisaj, printre care și pe doamna B., care mi-a declarat la telefon: „Mă îmbolnăvesc, dacă nu iau lucrarea aceea (niște flori albe în vase albastre)”. Și eu am simțit-o ca relaxantă; de altfel, cîteva lucrări se și intitulează „Golf
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a mai îndreptat față de cum era cu o lună-două înainte. Cred că e mîhnit și derutat de golul din jurul său. Ingrați, chiar și cei ce i-au băut vinul îl privesc ca pe o stafie. Vasile Florea, care a deschis vernisajul, a salutat prezența vicepreședintelui de la Cultură, tovarășul Donea, fostul student al lui Gr.V.C., dar n-a catadicsit să spună că în sală se află și cel care a slujit ani de zile Galeriile cu sfatul și cu scrisul său. N-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai înalt: „Imposibil, are niște «surse», altminteri de unde a știut?”, ar fi zis ea. întrucît unele din semne și interpretări aveau corespondențe în realitate (de pildă „individul gras, fălcos”), vorbele ei m-au prins. Spre finalul „ședinței” (improvizată după un vernisaj), mi-am dat seama că crezutul meu „cap logic” se cam pierde în prezența cuiva care încearcă să-mi scormonească viitorul. *Iarăși a „erupt”: „Nu înțelegeți că aniversarea partidului înseamnă aniversarea tovarășilor?” Asta așa e, însă nu așa ar trebui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]