1,533 matches
-
erau obișnuiți (static), în concert. Sarea și piperul a fost, de data aceasta, apariția la rampă a unui tânăr bariton clujean, Adrian Mărcan, în rolul lui Figaro. El a cucerit auditoriul cu celebra Cavatină a lui Figaro din actul I. Verva sa, neastâmpărul, calitatea deosebită a glasului cu un timbru plăcut și inteligența scenică s-au menținut până la ultima notă cântată cu deplin succes. În replică, tenorul ieșean Cosmin Marcovici nu s-a lăsat mai prejos, având o prestație artistică pe
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ariei, scrisă în altă variantă obișnuită, și care se cântă rar pe scenele noastre!) În interpretarea rolului Don Bazillo pe podium, Cristian Waks a adoptat o manieră diferită față de cea impusă de regia de la Operă. Integrându-se cu succes în verva ansamblului, toți fiind stimulați mai întâi de interpretarea alertă, solicitată de tempoul dirijorului, cât și de pofta de joc a celorlalți parteneri, într-o interpretare de zile mari. Rolul Rosina, interpretat de soprana Laura Feier tot de la Cluj, a căpătat
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
plângeam... pentru că "balerina nu-l iubea", pentru că "ai să mă-nșeli chiar mâine", pentru că "în orașul care plouă". Un amănunt care ni s-a părut un miracol a fost ploaia care a început să se audă și poetul, cu o vervă extraordinară, s-a oprit brusc și a spus: "Plouă! Ce v-am spus, plouă!!"... și ascultând ploaia a început din nou să recite " În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână", în ritmul ploii de afară, acompaniat de ploaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
curaj, având în el acea flacără mistuitoare după care masele își recunosc conducătorii, inteligent și admirabil vorbitor - deși glasul nu-l ajuta să se înalțe la forța de exprimare a marilor oratori, fără însă să-i lipsească pentru aceasta nici verva, nici elanul - a dat în multe împrejurări dovadă de un real spirit politic. Felul cum a știut să se impună în vara anului 1940, reușind să împiedice realizarea dorinței lui Carol de a sparge unitatea Legiunii și de a atrage
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
don Vicenzo Gilardoni, confesorul mamei sale. Acest paroh l-a pregătit pentru a primi sacramentul mirului, care îi va fi conferit de cardinalul Luigi di Canossa, episcop de Verona, la 29 mai 1882. Don Calabria va povesti cu o oarecare vervă umoristică, fără a reuși să-și ascundă ușoara notă de amărăciune, umilirea pătimită din partea nașului de mir. La Verona exista obiceiul de a se dărui copiilor miruiți un ceas. Prietenii săi, la sfârșitul liturghiei i s-au adunat în preajmă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Acum plecați!». Evident că ar fi prea înfrumusețat să credem că totul i-ar fi mers mereu bine și ar mirosi a hagiografie prefabricată dacă nu ne-am gândi și la momentele mai puțin fericite. Va povesti, tot cu acea vervă umoristică specifică populației venețiene, multe alte scenete mai puțin sclipitoare. Ca atunci când i s-a aruncat în față caietul unde se înregistrau intrările bolnavilor, diagnosticele și evoluția bolilor. E cunoscută de fapt și grafia indescifrabilă a lui Calabria, care s-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
1794-1837) e un mic autodidact, foarte moralist, care crede că prea am fost "neutri" și că a venit vremea să "ridicăm boala de pre ochii noștri". Caracterurile lui, așa de persiflate, sunt doar operă de educator. Când satiricul adoptă sincer verva de răspântie, prefăcând pe La Bruyère în Anton Pann, "caractirul" capătă oarecare mișcare scenică, cum e cazul în Defăimătorul: Unde merg nicicum nu spun De vrun om vrun cuvânt bun, Ci la toți găsesc ceva Ș-începe a defăima. Zic cutare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rugîndu-i să povestească "net, la întîmplare, totul ca într-un proces-verbal", sau colectează scrisori. Firește, documentele sunt numai simulate. În fond, trecând peste acest aspect tehnic, Camil Petrescu e un misogin și un inadaptat erotic, transcriind în pagini pline de vervă sarcasmul său de învins sentimental. Interesul este interior. Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război își face despre femeie o imagine irealizabilă. El ar dori-o și frumoasă și capabilă de speculația filozofică, de aceea exclamațiile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
destul, oprește-te! dă-te jos, nebunule! nu meriți să stai unde ai ajuns... Ori d-voastră nu vă faceți datoria și atunci am eu dreptul să vă scutur și să vă strig: Urmați legea progresului, pentru Dumnezeu!..." Plin de vervă în tot ce ține de observarea automatismului cazon, Gh. Brăescu e șovăitor în alte domenii. Mijloacele artistice (cînd nu e vorba de justeța transcrierii dialogului) îi lipsesc. De asemeni romanul nu-i izbutește. Autorul înțelege să-l compună din aceleași
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care o evocă în decesele, riturile și psalmodiile sale cu demnitatea bătrână a unui Ronetti Roman. Într-o dispută cu Nae Ionescu, a cărui sofistică n-a înțeles-o (Cum am devenit huligan), Mihail Sebastian se dovedește un polemist de vervă rece, excesiv obsecvios, cu o mască atât de impenetrabil zâmbitoare, încît aprobarea și dezaprobarea atârnă de o clipire din ochi (1907-1945). C. FÎNTÎNERU, MIRCEA GESTICONE Un document este Interior, jurnal liric, analizând psihologia "generației noui", într-un voit stil incoerent
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Cele mai bune pagini de interpretare critică le închină Ibrăileanu lui Eminescu. AL. PIRU, Istoria literaturii române, Editura "Grai și suflet- Cultura Națională", București, 1994, p. 149. Spiritul critic în cultura românească, opera lui Ibrăileanu, este o carte scrisă cu vervă sclipitoare, cuprinzând întîia reabilitare de răsunet adusă literaturii de la 1848. Ea repară nedreptatea care se făcuse acestei literaturi, disprețul interesat cu care o acoperise junimismul. Oricât ar fi de discutabilă schema volumului, oricât am găsi aici concesii față de liberalismul burghez
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o istorie întreagă, sistematică, a literaturii române, scrisul său degajează un fel esențial, profund, de a simți realitățile culturii noastre. DAN HĂULICĂ, Critică și cultură, Editura pentru Literatură, București, 1967, p. 287-288. Spiritul critic în cultura românească este scrisă cu vervă, în termeni clari, cu argumentare nesofisticată, într-un adevărat spirit poporanist. Acest eseu de sociologie culturală rămâne o operă de referință prin acuratețea demonstrației și patosul susținerii specificului național, popular, care are deja o tradiție reprezentată de vechea critică moldovenească
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
prieteni cu metoda sa de investigare a memoriei prin literatură. Acest text va fi fost primit, probabil ca o curiozitate sau un joc de societate; din relatări ulterioare vom afla că Eduard Gruber era un foarte activ experimentalist risipind cu vervă, pe la întâlniri de cenaclu, multe observații similare cu acelea din „Edelweisz”. Dacă se hotărăște să publice este pentru că tot acum își ține și conferința și are, probabil, un program bine articulat. Din păcate, acest program nu prinde contur în scris
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Ironia sorții face ca tocmai scriitoriul în cauză a realizat esența operei sale între 50 și 75 de ani. Platon, care-i credita atât de mult pe tineri, îl asculta pe Socrate care, și după 60 de ani, strălucea de vervă spirituală. G. Verdi compunea opera Falstaff la 80 de ani și la 85 realiza Requem. Goethe scrie partea a doua din Faust la 82 de ani. Cervantes scria între 58 și 68 de ani lucrarea Don Quijote de la Mancha. Sofocle a
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
a venit lui ideea care a fost bine receptată. Liderul va impulsiona grupul cu fraze de genul „Grozav! Să vedem ce va ieși din ideea asta?” sau „Ia să mai auzim o idee!”. Dacă totuși participanții nu sunt cuprinși de vervă și umor, se va iniția o nouă etapă de încălzire, dar pe o temă nostimă, ieșită din comun, capabilă să stârnească râsete. Ideile sunt preluate absolut la întâmplare, deși apar situații în care unul din participanți are o idee cu
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de Al. Macedonski. Poezia satirică, înrâurită de Béranger și în linia lui N. T. Orășanu, dar cu resurse superioare de versificație, își găsește temele în tarele vieții politice: demagogia, venalitatea și oportunismul, goana după chiverniseală. Întâmplări în aparență neînsemnate declanșează verva poetului, care extrage de aici efecte polemice și de umor neașteptat. Date reale, altele fanteziste, aluzii la secrete și intrigi de cabinet ministerial sau la afaceri veroase (afacerea Strousberg, de pildă) se succedă într-un ritm vertiginos. Macedonski reproduce satira
TARARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290084_a_291413]
-
Sete de văzduh./ Morile țipând în înserare,/ cucii și caprele,/ [...] Întoarcere cu neputință” (Povestea cu ieri). O notă personală găsește T. în Ierugi (1969), unde, folosindu-se tot de surse folclorice, provoacă o explozie de jocuri verbale, unele amintind, prin verva lor, de poemele „orale” ale lui Nichita Stănescu. Poeta mizează pe efectele sonore, incantatorii ale limbajului, pe variația registrului (popular, arhaic, regional). „Ierugile” ei sunt mai ales poeme de dragoste, care reiau cu grație „specii” populare precum ruga, descântecul, incantația
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
alături de E. Lovinescu pe terenul polemicilor și în exercitarea actului critic, e numit „infantele criticii interbelice”. Mai puțin și cu frecvente rezerve a scris S. despre prietenul său Șerban Cioculescu. Totuși, i-a apreciat spiritul pătrunzător, spumos, de o cuceritoare vervă orală, inteligența înrudită cu a lui I. L. Caragiale. Versificația modernă (1966; Premiul Uniunii Scriitorilor), „studiu istoric și teoretic asupra versului liber”, lucrare extrem de laborioasă, unică la noi, are ca punct de pornire teza de doctorat a autorului. După ce examinează versul
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
prin studiu și prin scris, aspirație care a ținut trează conștiința unei întregi generații, asigurând supraviețuirea multor intelectuali români. De o calitate literară superioară sunt portretele și amintirile cuprinse în jurnalul intitulat Secvențe din purgatoriu (1999), unde stilul alert și verva portretistică se îmbină cu luciditatea și înțelepciunea retrospectivei, evocările fiind lipsite de spirit vindicativ sau de patimă. Peste decenii întâmplările consemnate în secțiunea Oameni și destine se colorează altfel, iar chipurile unor oameni de litere intrați de acum în istorie
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
adolescența și anii studenției bucureștene. Valoarea documentară a paginilor constă în reconstituirea atmosferei social-politice și culturale din preajma primului război mondial, accentuată prin intercalarea unor istorioare de epocă, portretizarea unor personalități politice și literare, prieteni ai tatălui, profesori ai fiului etc. Verva intelectuală, stilul ironic alert, bonomia și umorul definesc textul. Rapsodii de vacanță. Călătorie în America de Sud (2002) este un volum atipic de memorii, călătoria fiind mai degrabă un pretext pentru o culegere de povestiri și eseuri. În vara anului 1966 soția
ŢIMIRAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
Teatrul Național din Iași, iar mai târziu la București și Craiova. Comedia într-un act V-a venit numirea, jucată la Naționalul ieșean în 1922, dar scoasă de pe afiș din cauza unui incident extraliterar, indica dezinvoltură în mânuirea procedeelor farsei și vervă. „Cronica gastronomică”, „Însemnări pe șervet”, „Gastronomice”, presărate de-a lungul timpului în reviste literare și de tip magazin rămân, dincolo de performanțele lor în materie, opera unui estet al bucătăriei și al cramei. Ca și pamfletele argheziene, unde virtuozitatea și alchimia
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
Trei chifle zece bani! Un telal: Haine vechi! Cumpărăm! Un vânzător de ziare: Universul! Adevărul!, Dreptatea! Epoca!, Timpul!, Constituționalul și Drapelul de mâine!... Voința națională, Liberalul și Moș Teacă!“39 Și mai plăpândă, cu versuri boante și rare sclipiri de vervă umoristică, se dovedește a fi „marele succes al zilei“, revista Cum se scrie o revistă, reprezentată în timpul neutralității, în aprilie 1916 și semnată, din justificată prudență, cu mai vechiul pseudonim Radu Țandără. Dintre cupletele revistei mai aduc către noi un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mono loagele și versurile prin cafenelele-concerte întunecoase; tot pe asemenea scene inferioare a debutat și Aristizza, fiica lui Demetriadi 242, soția lui Romanescu, mai târziu cea mai însemnată artistă a scenei române. În aceeași vreme cafeul-concert a fost înveselit de verva unui comic, anume Fillkovsky. Despre acesta îmi aduc foarte puțin aminte. Știu numai că era foarte mult apreciat, căci el a inaugurat genul cupletului satiric de actualitate. Pe vremea pe care o descriu exista cântărețul care, a doua zi după
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Dar întrunirea nu era convocată de partidul liberal, ci de Nicolae Fleva personal. Cu această întrunire a început marea popularitate a lui Fleva, a celui care trebuia să poarte timp de patruzeci de ani, apoi, titlul de „Tribunul“. Fleva, cu verva lui scânteietoare, cu înfățișarea lui foarte simpatică, frumos, arătos și plin de o natură vulcanică a electrizat și a cucerit toată acea lume tânără care l-a ascultat. Am aplaudat și am strigat atât de tare încât, reîntors la pensionat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de sentinelă cu pușca la picior, iar pe scaune în jurul meselor lumea cealaltă. anul 1875 247 Oarecare inimi generoase trimiseseră bunătăți: o mare tavă cu baclavale, una cu mititei, apoi două donițe cu vin și pâine. N.T. Orășanu era în vervă. Versurile curgeau. Când s-a turnat întâiul rând prin pahare, Orășanu, zis și Nechipercea, ridică paharul și toastă: Domnul președinte Să bea mai-nainte Fiindcă-i mai cuminte! Apoi la desert: Pentru musiu Gună Să bem împreună, Dăm o baclava
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]