4,489 matches
-
pe orice deal înalt și sub orice copac verde, te-ai întins ca o curvă. 21. Te sădisem ca o vie minunată și de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat și te-ai prefăcut într-o coardă de viță sălbatică? 22. Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămînea scrisă înaintea Mea, zice Domnul, Dumnezeu." 23. "Cum poți să zici: Nu m-am spurcat, și nu m-am dus după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
5 1. Voi cînta Prea Iubitului meu, cîntarea Prea Iubitului meu despre via Lui. Prea Iubitul meu avea o vie, pe o cîmpie foarte mănoasă. 2. I-a săpat pămîntul, l-a curățit de pietre, și a sădit în el vițele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei, și a săpat și un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-i facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici. 3. "Acum dar, - zice Domnul - locuitori ai Ierusalimului și bărbați ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
o voi pustii; nu va mai fi curățită, nici săpată, spini și mărăcini vor crește în ea! Voi porunci și norilor, să nu mai ploaie peste ea." 7. Via Domnului oștirilor este casa lui Israel, și bărbații lui Iuda sunt vița pe care o iubea. El se aștepta la judecată, și cînd colo, iată sînge vărsat! Se aștepta la dreptate, și cînd colo, iată strigăte de apăsare! 8. Vai de cei ce înșiră casă lîngă casă și lipesc ogor lîngă ogor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
da un așa belșug de lapte, încît vor mînca smîntînă, căci cu smîntînă și cu miere se vor hrăni toți cei ce vor rămînea în țară. 23. În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viță, prețuind o mie de sicli de argint va fi lăsat pradă mărăcinilor și spinilor: 24. vor intra acolo cu săgeți și cu arcul, căci toată țara nu va fi decît mărăcini și spini. 25. Și toți munții lucrați cu cazmaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de tot. 3. Morții lor sunt aruncați, trupurile lor moarte miros greu, și se topesc munții de sîngele lor. 4. Toată oștirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul ca o carte, și toată oștirea lor cade, cum cade frunza de viță, cum cade frunza de smochin. 5. Căci sabia Mea, zice Domnul, s-a îmbătat în ceruri; iată, se va coborî asupra Edomului, asupra poporului, pe care l-am sortit nimicirii ca să-l pedepsesc." 6. Sabia Domnului este plină de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cum se cuvine Aceluia ce-a scris cu har. O carte ce străbate timpul, Încununată de virtuți, Căci vinul de Cotnar e-Olimpul, Olimp prin anii străbătuți. Azi, mulți beau fără ca să știe Ca dintr-un simplu-abecedar Ce veche-i vița cea de vie, Câți domni venit-au la Cotnar. Câte penițe, azi tocite, Au scris sublim în chip plenar, Și câte tâmple strălucite Făcut-au muză din Cotnar. Și vor mai scrie înainte Ce este extraordiar; Va fi o ploaie
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
pacea sufletului trăind după poruncile lui Cristos. Și, într-adevăr, mulți veniseră în anii din urmă ca să încerce acea experiență, dar cei opt erau singurii care rămăseseră: nu-i unea rangul social din care proveneau - Baudelius, de pildă, era de viță nobilă înaltă, în vreme ce Simplicius, dimpotrivă, era fiul unui grăjdar -, nici intensitatea credinței, ci, mai presus de toate, capacitatea de a renunța, disponibilitatea spre suferință. Fiecare dintre ei lăsase în urmă legături sentimentale ori rudenii, în unele cazuri chiar ambiții legitime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armele. Ca un răspuns, sunară trâmbițele galoromanilor, iar ofițerii lor dădură ordine, cu glas tunător; supunându-se ordinelor, soldații se grăbiră să lanseze javeline. Infanteriștii erau cuprinși de o vie agitație - cu siguranță, neliniștea ce le-o producea lupta pe viță și pe moarte pe care aveau s-o ducă în curând. însă ochiul expert al lui Metronius desluși în rândurile lor nu numai frica ce se strecoară întotdeauna apăsătoare în sufletul soldatului prins în bătălie: agitația nervoasă a capetelor, faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apartament, prăsea gunoaie. Iată, de exemplu, plantele astea pe care Încerca să le crească. Planta sâmburi de avocado, semințe de lamâie, mazăre, cartofi. Mai era pe lume ceva așa de răpănos, de mizerabil, ca aceste obiecte În glastre? Smocuri și vițe se târau pe pământ, Încercau să se ridice pe sfori țintuite cu speranță de tavan spre ventilator. Tulpinile de avocado arătau ca niște bețe de artificii căzute după explozie și produceau câteva frunze ruginite, țepoase, lovite de antrax, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
suflete știa că nu moartea e cea mai fără de îngeri timpul își scoate uneori veșmintele cusute cu fir la uscat pe locul odăii am făcut grădină cine-a știut că și florile dor ca atunci în fereastra prispei sub umbra viței de vie se leagănă fața lui Dumnezeu venit la întâmpinare ce-ai face tu în locul meu, Doamne? uneori iubirea își închide ochii a temniță în oase durerea sfârâie precum în candelă uleiul ajuns la ultima suflare griji descălțate de nădejde
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-le în rând cu firea, fără atâtea mofturi alcoolizante. Mi-am petrecut vara acolo, cu tata. La 5 dimineața îmi găseam cafeaua lângă laptop. Pe la 7 se trezea ușurel, să nu-mi tulbure șirul ideilor. Așeza masa în curte, sub viță. Pregătea un mic dejun frumos, o nouă cafea și mă striga: - Fetiță (căci pentru el asta am rămas), hai la masă! Ieșeam din casă cu ochii injectați de ecran. Îi zăream silueta frumoasă și „verde”, coborând spre grădina de lângă poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
grădina de lângă poartă. Venea de acolo ținând în mână un boboc de trandafir pe care mi-l așeza în poală. Colonelul meu artilerist fără războaie, tătic sentimental-discret. Peste tot mirosea aiuritor a fân, a roșii, a vreji de fasole, a vița care ne lovea cu struguri verzi. Vacanța mea cu tata. O iubire senină, discretă, un fel de gesturi mici, toate de drag. Așteptam eclipsa. Popa sătesc, un tembel gângav, băgase spaima în toate băbuțele: - Doamne, apără poporul tău, hăl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trăit-o. Tata a deșurubat votca. Universul mirosea a aripi de pui prăjite la jar, a fân, a rugi de zmeură și a dragoste senină. A dragul tatei de mine și al meu de el. Într-o seară stăteam sub viță, la un vin alb, cu el și cu prietena mea de suflet, Eva. A turnat solemn în pahare și ne-a zâmbit misterios, ca un pașă: - Dragele mele, eu la toamnă împlinesc 70 de ani. Știți că am fost toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zice-se, trei mii de dinari de aur pe sezon, lucru pe care un medic nu l-ar câștiga nici în treizeci de ani. În plus, mai avea, chiar pe colina Alhambrei, o imensă vilă, superb carmen 1 pierdut în viță de vie. Când Astaghfirullah îi făcea pe cei bogați de rușine, mai ales la Abu-Khamr se referea, iar celor umili le venea atunci în minte imaginea medicului cu burtică și acoperit de mătăsuri. Căci până și cei care beneficiau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu mai mergea decât înconjurat de un roi de camarazi de școală supuși, care râdeau când râdea el, tremurau când se mânia și îi împărtășeau toate dușmăniile. Acestea erau foarte tenace. Într-o zi, unul dintre dascălii noștri, fasiot de viță veche, îndrăznise să emită oarece îndoieli în legătură cu ascendența pe care o revendica Șchiopul. O părere ce nu putea fi trecută prea ușor cu vederea, căci acest profesor era cel mai celebru din colegiu și mai și obținuse de curând privilegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici unul dintre asasini. — Capito fura așa cum fură toți - paharnicul gustă vinul. Ne-a nenorocit cu birurile lui, pe care le băga în buzunar ca să-și cumpere pământ cine știe unde. Așa fac toți - vărsă vinul într-o cupă decorată cu frunze de viță. N-am văzut niciodată un om atât de avar... Vă aduceți aminte că ne plătea din ce în ce mai puțin? De când a venit Vitellius, lucrurile s-au mai schimbat... deși, după mine, se arată binevoitor ca să atragă armata de partea lui, nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o parașută care stătea călare pe picioarele mele. Eram în Insula Fericirii, din Third Avenue. Am citit despre acest loc în Revista Scum... Mă simțeam grozav aici: o cameră rotundă, fără ferestre, care fusese ornată ca un colț de rai - vițe groase, suporți de plastic pentru ciorchinii de struguri, plafon de bambus, lumini difuze și cântece vechi. Eu însumi m-am trezit fredonând una din melodiile favorite ale lui Fat Vince. Cum îi spunea? - O Twine Me a Bower. Știi, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Să mă dezbrac m‐ajută și cum mă crede adormit, Cu foc ea mă sărută . Din motive didactico‐pedagogice urma, firește, o alta‐ patriotică: MICUL DOROBANȚ. Unu, doi,‐ unu, doi, Suntem fii de bravi eroi Strănepoți de‐ai lui Traian Viță veche de Roman. Unu, doi, ‐ unu, doi, Viitorul suntem noi și nădejdea țării‐ ntregi, Că vom fi soldați viteji . Unu, doi, ‐ unu, doi, Înainte, nu‐napoi, Foc în suflet, arma‐n mâini Dorobanți, viteji Români! Unu, doi, ‐ unu, doi, Toți
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
din familie care‐ l îngrijea și știa cât de mult îi așteptau cititorii spusele magistrului. Tudor Arghezie, către 50 de ani deabia debuta în volum. Un ieșean, de loc din comuna Andrieșeni, Pavel Coruț, provenit din pă rinți țărani de viță veche, obișnuit de mic cu munca organizată, prestată permanent și cu seriozitate, inclusiv sâmbăta ș i duminica, 12 14 ore pe zi, mărturisea recent că a scris și publ icat prima carte în 1992, la vârsta de 42 de ani
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
din bucătărie, descurajată, mult timp după ce am închis. Pe perete era un tablou pictat de o prietenă de la școala de arte, ca o friză cu fructe exotice în culori neobișnuite: căpșune verzi, roșii mov, struguri alb-argintii, atârnând de o singură viță. Întotdeauna mă făcea să mă întreb ce gust or avea. Pierdusem de mult timp legătura cu fata care îl pictase; plecase în America și nu-mi scrisese niciodată. Puțini dintre vechii prieteni îmi erau încă aproape și cei doi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-se în trup, îmi întărea senzația că mă contopesc cu ceva misterios, necuprins și îngăduitor, și profund iertător față de slăbiciunile mele omenești. Mă inundau blândele taine ale nimicniciilor de tot felul și le primeam ca și cum ierburile, grădina, bulgării de pământ, vițele viei, pruncimea toată de gâze și viermi ai țărânei goneau fulgerește spre mine și mi se prosternau întru slavă și mântuire. Eram umbră de zeu vechi și damf de licoare neîncepută. Astfel și în dimineți ca acestea. Nu mai beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu Shakespeare și ea cu marțafoii? Și mă mai ajută la traducere...“. Când se construia Aripa Nouă îmi plăcea - când plecam, pe înserat, de la Bibliotecă - să trec prin șantier. Era o potecă printre bălării și tufe de nu știu ce fel de vițe, scaieți, flori sălbatice și câțiva prunișori. Îmi plăcea să mă strecor printre schele, mormane de moloz, de pietriș, stive de scânduri, de fierărie, sârmăraie, lăzi și cutii cu felurite piese, o mașinărie și câteva bancuri la care se tăia fier-beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
duplicitari, siliți să slujească unui regim pe care-l vedeau găunos și totuși trebuiau să-l apere, cultivând minciuna. O duplicitate nu numai a lor, desigur, dar cultivată de ei, șlefuită de ei și transmisă, prin fel și fel de vițe ale minciunii, și în anii comunismului. Cenzura comunistă nu diferea mult de cea carlistă. Poate motivațiile ideologice erau altele, dar esența rămânea aceeași. Măsluirea realității, minciuna propagandistică, programată și cultivarea mitului unui conducător atoateputernic, binecuvântare pentru un popor amărât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fruntaș T.R., vorbim de Grințu, bineînțeles, să stea ore În șir cu gura căscată la poveștile unui simplu soldat și să creadă chiar că teoriile acestuia, care-i izvorăsc din cap (sau din burtă, cine știe?) precum curge seva din vița de vie proaspăt tăiată primăvara, să creadă el, deci, tânărul profesor de română, că aceste teorii, sau inepții au În ele un adevăr ciudat pe care-l simte și nu-l știe demonstra. Dar nu e ciudat deloc acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
numai el se ocupa de asta, iar noi, io cu frati-miu, Vasile, căram boasca, aduceam bețe de floarea soarelui să aibă la Îndemână și el stătea numai acolo, cu ochii la foc. Păi, ce, era ca acuma să bagi viță de vie și lemn de butuc? Coceni și bețe de răsărită... Și astea au foc uite, păcătos, imediat o dai În foc și curge roșu pe partea ailaltă!“ Omul spune că nu avea atunci decât cincisprezece ani și, calculând, inventând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]