1,550 matches
-
Viking, 1974) Rosner, F. și J. D. B.: Jewish Bioethics (New York: Hebrew Publishing Company, 1979) Schwarzschild, S. S.: „Moral radicalism and „middlingness” în Maimonides’ ethics”, Studies în Medieval Culture ÎI (1977), 65-64. 8 Etică creștin] RONALD PRESTON Etică creștin] definește modul de viat] a adepților religiei creștine. În decursul a dou] mii de ani, creștinismul a devenit un fenomen mondial cu caracter proteic. Drept urmare, etică creștin] poate fi privit] din mai multe perspective, iar istoria să poate fi consemnat] în diverse moduri. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pericolele datorate acestui fapt, precum și oric]rei forme de intuiționism, sunt evidente. (Despre intuiționism, vezi capitolul 36, „Intuiționismul” și capitolul 40, „Prescriptivismul universal”.) Odat] cu înfruntarea complexit]ții vieții morale, înv]ț]tură tradițional] despre conștiinț] presupune un mod de viat] creștin, s]n]tos, creator și plin de speranț]. Printre atitudinile creștinilor privind etică creștin], se pune un accent puternic, deși nu universal, pe demnitatea persoanei umane, pe realitatea și universalitatea Bisericii, existând o preocupare pentru contribuția acesteia la menținerea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este foarte important a se efectua o incursiune istoric] în modul în care s-a format întregul spectru al valorilor islamice și al premiselor lor morale și etice, pentru a putea aprecia diversitatea moștenirii islamice în ceea ce privește gândirea și modul de viat] etic. îi. Începuturi și dezvoltare: valori fundamentale Normele și premisele ce au caracterizat credință și acțiunile în Islam au dou] surse de inspirație fundamentale. Prima este de natur] scriptural] și cuprinde mesajul dezv]luit de Dumnezeu profetului Mohamed (632), înscris
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fie subapreciate. Coranul, recunoscând complementaritatea celor dou], susține relevanță conduitei și a aspirațiilor umane, ca acte de credinț] în contextul uman, social și cultural. În acest sens, poate fi cel mai bine înțeleas] ideea c] islamismul cuprinde un mod de viat] total. Acest aspect se poate exemplifică prin accentul pus de Coran pe etică corect]rii nedrept]ților existente în viață economic] și social]. De exemplu, indivizii sunt încurajați s] își cheltuie averea și efortul pe: 1) familie și rude; 2
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
important ca modele morale și, ca și mai apoi, în Iran, ei și-au asumat un rol în viață politic] a statului, încercând s] o adapteze modelului lor de organizare statal] musulman]. Printre grupurile Ismaili care recunosc un imam în viat], prezența acestuia este considerat] necesar] pentru a contextualiza Islamul în vremuri și circumstanțe schimb]toare, iar înv]ț]turile și interpretarea acestuia conținu] s] conduc] adepții s]i în viață material] și spiritual]. Un exemplu îl constituie rolul actualului imam
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în contextul grecesc. Subiectul investigației nu este morală, ci natură bunei vieți a omului; iar dac] putem accepta p]reri diferite cu privire la ceea ce înseamn] natură uman], atunci putem accepta și p]reri diferite asupra a ceea ce ar presupune o bun] viat] uman] și ce rol trebuie jucat într-o asemenea viat] - dac] exist] - prin întreb]ri pe care tindem s] le consider]m, de la bun început, ca fiind centrale pentru preocup]rile eticii filosofice. Dintr-o anumit] perspectiv], aceasta ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o fac pentru c] nu s-au gândit destul de bine. Binele care este de presupus c] ar rezulta dintr-o acțiune corect] nu este material, desi va include o utilizare corect] a bunurilor materiale; mai degrab] a tr]i o viat] de succes în care acțiunea corect], bazat] pe judecat], este ingredientul principal (sau singurul?). („Nimeni nu face r]u în mod intenționat” - sau, dup] cum au tradus grecii, „nimeni nu face r]u voit”, aceasta reprezint] faimosul refuz socratic al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi poziția lui Aristotel; și hedoniștii, ca și Epicur, insist] asupra faptului c] aceste „virtuți” cardinale își merit] locul, în m]sura în care contribuie la pl]cerea privit] că un întreg. Dac] pl]cerea este singurul scop rațional din viat] și dac] poate fi definit] - așa cum a definit-o Epicur - că absent] a durerii, a proceda în mod corect va fi cel mai eficient mod de a evita violență fâț] de sine, iar o atitudine moderat] în ceea ce privește pl]cerile (în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
presupune a fi în armonie atât cu natura noastr] ca ființe umane, cât și cu natura că un intreg), dar relativ puțin despre ceea ce l-ar putea ajuta pe individ s] își rezolve problemele specifice pe care le înfrunt] în viat]. Însuși Platon d] semne c] ar recunoaște aceast] sc]pare a sa, dar nu știe cum s] o redreseze. De fapt, oricât de mult] contemplare asupra adev]rului etern sau asupra structurii universului nu îmi poate spune cum ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
La prima impresie, Aristotel pare s] ne ofere ceva mai promit]tor. El începe prin a respinge teoria cunoașterii a des]vârșitei Republici și prin a dezvolta, în schimb, o teorie care localizeaz] sursă introspecției etice chiar în experiența de viat]. A ști cum s] acționezi, a deține înțelepciunea practic] înseamn] a avea „ochi” pentru soluții; iar aceasta poate fi dezvoltat] doar printr-o combinație de preg]tire, respectând obiceiurile corecte și cunoașterea direct] a situațiilor practice. Am putea-o consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi o științ] a eticii. Cu toate acestea, reacția noastr] va fi, probabil, c] tocmai din acest punct etică filosofic] devine interesant] și util]. Lumea este plin] de probleme - legate de forme de r]zboi, de r]zboiul însuși, de viat] și moarte, de sex, râs] și religie - la care asigurarea lui Aristotel potrivit c]reia „maturitatea va aduce un r]spuns” nu poate constitui o soluție. O alt] dificultate legat] de poziția lui Aristotel este c] această unește concluziile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Prima dintre aceste noțiuni, care apare în scrierile lui Clement Alexandrinul (150-215) și în cele ale autorilor care i-au succedat, este aceea c], prin utilizarea rațiunii naturale, unii dintre filosofii Antichit]ții au ajuns la concluzii cu privire la modul de viat] potrivit ființelor umane, care coincideau cu p]rți ale înv]ț]turii morale creștine. Aceast] coincident] a ajuns mai tarziu o tem] în ap]rărea filosofiei și a studiului scriitorilor p]gani, pe care scolastica o oferea când era acuzat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rât corectitudinea sau greșeală unei acțiuni, ci polaritatea axei pe care se situeaz] conduită, atracția intrinsec] a unui pol și respingerea celuilalt. Chiar prin garantarea adev]rului acestui principiu, cunoașterea nu va fi suficient] pentru a ghida o persoan] prin viat] f]r] o capacitate specific] care s] faciliteze distingerea acțiunilor bune de cele rele, iar aceast] capacitate, pe care Sfanțul Toma o folosește respectând tradiția, se identific] cu conscientia. Mai mult, ținând cont de relatarea să raționalist] legat] de cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Vol. 3, Philosophical Psychology, Ethics, Politics and Aesthetics (Cambridge: Cambridge University Press, în curs de apariție). 12 Filosofia moral] modern] J.B. SCHNEEWIND Filosofia antic] occidental] referitoare la principiile vieții morale s-a axat pe problematică binelui suprem: ce tip de viat] ofer] pe termen lung cea mai mare fericire? Dac] virtutea era menit] s] guverneze relațiile cu cei din jur, binele trebuia atins în primul rând pentru sine. Creștinismul ne-a înv]țâț c] binele suprem poate fi atins numai prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acestor idealuri și a sustinut c] nu exist] norme clare ale vieții sociale și politice altele decât legile statului care trebuie respectate necondiționat. Filosoful a sugerat doar c] fiecare dintre noi poate g]și în mod individual un tip de viat] dictat de propria natur]. Provoc]rile lui Montaigne la adresa principiilor acceptate de morală autoritar] reprezentau aspirațiile unei populații europene din ce in ce mai diversificate, măi încrez]toare în sine și mai culte, dar viața public] de atunci avea nevoie de principii pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obișnuit] este afectat] puternic de ideea consecințialist] potrivit c]reia omul trebuie s] aleag] întotdeauna cel mai mic r]u pe tot parcursul vieții sale. Susțin]torii moralei afirm], dimpotriv], c] fiecare om are dreptul la câteva condiții minime de viat] și c] nimeni nu poate cump]ra nimic - nici chiar viața întregii comunit]ți - prin sacrificarea acestor condiții. Aceast] caracterizare a poziției consecințialiste pune anumite probleme. Dac] ar trebui s] justific]m sacrificarea întregii comunit]ți în favoarea respect]rii normei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
comunit]ți - prin sacrificarea acestor condiții. Aceast] caracterizare a poziției consecințialiste pune anumite probleme. Dac] ar trebui s] justific]m sacrificarea întregii comunit]ți în favoarea respect]rii normei deontologice, este important s] stabilim cu exactitate care sunt acele condiții de viat] indispensabile cuvenite oric]rei ființe umane, precum și în ce const] efortul de a salva sute de vieti prin sacrificarea unui om nevinovat, sacrificiu care constituie o lips] de respect atât de mare încât ar merita pe deplin sacrificarea celor o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
suficient de rapid și de inteligent, veți putea observa adev]rul general care se afl] în acest caz particular de la care am început. Aceeași idee se aplic] și în etic]. Ross susținea c], pe m]sur] ce înaint]m în viat], ne confrunt]m cu anumite aspecte care sunt semnificative pentru o alegere pe care trebuie s] o facem și c] înv]ț]m c] aceste aspecte sunt semnificative, în general, în orice situație ar ap]rea. În acest fel, experiența
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rere c] este impropriu s] decidem asupra sorții f]tului numai pe baza faptului c] lumea ar fi un loc mai bun cu sau f]r] existența acestuia. Am putea fi de p]rere c] f]tul are dreptul la viat], fapt care ar trebui s] conteze mai mult decat avantajele sau dezavantajele reprezentate de ducerea la bun sfârșit a avortului. Dreptul f]tului este privit aici că pe un „atu”; aceasta înseamn] c] acolo unde nu exist] asemenea drepturi inc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu cele deontologice, iar câteodat] se subordoneaz] acestora. Acest eseu trateaz] teoriile consecințialiste că teorii ale corectitudinii, iar nu că teorii ale valorii sau ale binelui. S] presupunem c], într-un moment de entuziasm intelectual, ceea ce conteaz] mai mult în viat] este că oamenii s] înțeleag] istoria speciei lor și universul în care tr]iesc. Cum ar trebui s] reacționez la aceast] valoare de percepție? Este responsabilitatea mea primar] s] acord important] acestei înțelegeri în viat], si aceasta prin devotamentul complet
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ceea ce conteaz] mai mult în viat] este că oamenii s] înțeleag] istoria speciei lor și universul în care tr]iesc. Cum ar trebui s] reacționez la aceast] valoare de percepție? Este responsabilitatea mea primar] s] acord important] acestei înțelegeri în viat], si aceasta prin devotamentul complet? Sau responsabilitatea mea primar] este, măi degrab], de a promova aceast] înțelegere, în general, prin petrecerea unei p]rți semnificative a timpului meu în admirație și r]spândire a sa, acordându-mi doar orele pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de promovare a realiz]rii ei pe plan general, incluzând-o în acțiunile mele doar atunci când nu pot s] o promovez într-un alt mod mai bun? La fel, s] presupunem c] decizia mea este c] ceea ce are important] în viat] nu ar fi atât de abstract că înțelegerea intelectual], ci că bucuria loialit]ții personale, percepute că loialit]ți legate de familie și prieteni. Și aici se pune problema asupra gradului de fermitate cu care ar trebui s] reacționez fâț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bucuria loialit]ții personale, percepute că loialit]ți legate de familie și prieteni. Și aici se pune problema asupra gradului de fermitate cu care ar trebui s] reacționez fâț] de o asemenea valoare. Ar trebui s] îi acord important] în viat], dedicându-m] dezvolt]rii leg]turilor de prietenie și de rudenie? Sau ar trebui doar s] îmi permit un asemenea devotament atâta timp cât acesta face parte dintr-un proiect mai general referitor la promovarea bucuriei legate de loialit]țile personale? Ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
p]r]seasc] soțul. Pe întreg parcursul românului, Dorothea duce o lupt] interioar] provocat] de conflictul dintre ideea de a pleca și cea de a r]mane. Filosofia etic] a fost preocupat] recent tocmai de întreb]ri privind modul de viat] pe care trebuie s] îl urmeze individul în vederea form]rii propriului caracter. Unii gânditori nemulțumiți de caracterul impersonal și îngust al utilitarismului și kantianismului - teoriile dominante la acea vreme - au reînsuflețit tradiția pan] atunci uitat] a „teoriei virtuții”. Doctrina etic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teorii. Dup] cum afirm] Lawrence Blum, „este surprinz]tor faptul c] utilitarismul - care susține ideea c] fiecare individ își dedic] întreaga viat] dobândirii binelui și fericirii - nu a încercat s] ofere o descriere conving]toare a unui asemenea stil de viat].” (Blum, 1988) Teoria virtuții urm]rește tocmai acest deziderat, prin descrierea unor tipologii de caracter sau a unor modele demne de urmat. Deși noțiunea de „virtute” pare oarecum învechit] (preferându-se mai degrab] termeni sinonimi precum „integritate” sau „caracter”), etică
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]