1,948 matches
-
valori și repere, supraînălțându-i prin mitizare pe acei Scriitori pe care autoritățile i-ar dori radiați din conștiința publică. Treptat, oficialitățile îi vor accepta (Eminescu, Arghezi, Blaga, Maiorescu, Lovinescu, Voiculescu, Eliade, Cioran...). Când regimul se liberalizează (situația din anii '60), "viclenia" subsistemului cultural e de a-i scoate la suprafață și a-i reîntări canonic pe toți autorii excluși ori marginalizați. Recuperări nu întotdeauna cu spirit critic, supralicitări, mitizări contemporane. Prin consecință, neomodernismul "șaizecist" este și mai bricolat decât modernismul interbelic
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
recuperează conținutul, grafiile gratuite promit, într-o altă viață, dezvăluiri esențiale. IOAN Ștefan Câlția: pofta imensă de a povesti face din el un personaj inepuizabil, imprevizibil și posesiv. Vecin cu Bosch, călător prin terifiantele spectacole sabatice, amestecă savant halucinația cu viclenia în dezlănțuiri infernale care mai mult incită decît înspăimîntă. Infernul său nu are nimic punitiv, el creează chiar o anumită stare de confort; ființa se relaxează, morfologia devine labilă, vegetalul, zoologicul și umanul se intersectează și sfîrșesc prin a se
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
cu întîia ocazie ce se ivește. Cu toată insistența, de altfel indiferentă pentru Ioanide, sau poate chiar din cauza ei, Hagienuș nu inspira nici o încredere. Fizionomia lui obișnuit ilară, pielițele obrajilor căzute prin îngrășări și slăbiri alternative, un mic aer de viclenie și de complicitate în ochi pledau în contra vorbelor lui. Văzând că disculparea specială nu produce efecte vizibile asupra lui Ioanide, Hagienuș trecu la confesiuni de ordin general. G. Călinescu - Îmi văd de treaba mea, domnule Ioanide, nu fac răunimănui. Îmi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
te rog numai să-l fixezi așa având în vedere că sunt un biet intelectual cum mă vezi. Dar plătesc... Hagienuș vorbea ca și cum ar fi fost convins că nimeni nu pune temei în solvabilitatea sa, iar fața-i recăpătase obișnuita viclenie și umilință cinică. - Spune, domnule, odată, se impacientă Ioanide, și vomvedea! Atunci Hagienuș îi mărturisi că cumpărase un loc de veci la cimitirul Bellu și că acolo se simțea dator să reînhumeze osemintele soției sale, făcîndu-i un cavou vrednic de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Direcția decadentă nesănătoasă". "Revoluție" sună encomiastic. Toți marii artiști sunt revoluționari (Ioanide șterse). Spune: "prima încercare de răsturnare a valorilor consacrate". - Toată viața te voi binecuvînta! se scânci Hagienuș. Cu toată binecuvântarea dată de Ioanide, ingeniul lui Hagienuș născoci o viclenie și mai subtilă spre a scăpa de încurcătură. Tipări articolul, scoase revista și o prezentă lui Pomponescu. Acesta citi articolul făcut în colaborare cu Ioanide și rămase foarte satisfăcut. Nu observă mai nici un ecou. Când întrebă pe cineva: "Ai citit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
postura de geniu bizar, neînțeles. La o examinare riguroasă, fondul originar stabil al caracterului ioanidian ni se revelă în candoarea omului rămas un copil, în ciuda complexității sale cu totul neobișnuite. Într-adevăr, tot ce săvârșește arhitectul, până și malițiile și vicleniile, dezvăluie o detașare, o dezinvoltură aproape neverosimilă la un adult, iar ceea ce pare la el mizantropie este, în realitate, doar nonconformism. Când vorbește despre "esența vieții reale" cu amara repulsie, afirmând incompatibilitatea dintre aceasta și lumea sa ideală, arhitectul - suflet
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru toți, și a respectului pentru acea reacțiune în țara căreia trăiește de ieri alaltăieri și dumneasa și din birul căreia 'și ține zilele. De aceea nicicând nu credem afectațiile de nevinovăție și naivitate a redactorului "Pseudo-Romînului". 91 {EminescuOpXIII 92} Vicleniei și perversității de caracter datorește succesele de pân - acuma; tot această viclenie și perversitate [î]l va și surpa - căci scris este ca din aceeași rădăcină să răsară succes și insucces, suire și cădere, și aceasta este esența oricării vieți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de ieri alaltăieri și dumneasa și din birul căreia 'și ține zilele. De aceea nicicând nu credem afectațiile de nevinovăție și naivitate a redactorului "Pseudo-Romînului". 91 {EminescuOpXIII 92} Vicleniei și perversității de caracter datorește succesele de pân - acuma; tot această viclenie și perversitate [î]l va și surpa - căci scris este ca din aceeași rădăcină să răsară succes și insucces, suire și cădere, și aceasta este esența oricării vieți și a oricării tragedii. Cu tot aerul de farsă pe care l-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mie de ani în Bizanț și până azi a trebuit să treacă în organizarea fizică și morală a acelui neam, s-a încuibat în privirea vicleană, chiorâșă și mioapă, în fizionomia de capră, în înclinarea de-a avea cocoașă. Cu viclenia din privire corespunde daltonismul intelectual pentru orice bun moral, fie onoare, fie demnitate, fie adevăr; cu înclinarea cocoașei fizice corespunde cocoașa morală. Căci cine nu minte niciodată e natura. Când pune-n două picioare o caricatură, ea știe foarte bine
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pretinde nici de la profesori să fie altfel decum sunt, să nu fie gonitori de funcții ca toți, cumularzi ca toți, și să lege de gard o carte care-n România nu-ți ajută nimic daca n-ai doza necesară de viclenie pentru a te 'ntrece cu semistrăinii la pescuit în apă turbure. Mai mult; pentru ca asemănarea să fie și mai mare, căci natura e unitară în fenomenul ei, observăm că, precum sustractorii și trădătorii ajung departe în celelalte ramuri, tot astfel
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
panglicari cari nu fuseseră dezmoșteniți de nimic, pentru că de moștenirea ce-a adus-o din țara turcească au căutat să se dezbere, prin săpun și pieptene, nu s-o păstreze. În locul ierarhiei muncii ș-a meritului s-a introdus ierarhia vicleniei stupide și a apucăturilor maloneste. Un bandit ca cuviosul Simion, o vulpe vânătoare de diurne și afaceri tăinuite cum e Carada, jucători de bursă și nulități cărora natura, drept compensație a stupidității lor, le-a dat perfidia și instinctul necinstei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai periculoși dușmani ai ei, de aceia cari se folosesc de formele ei și invocă numele ei spre a o nimici? Demagogul uzează și abuzează de libertate ca de o armă pe care pururea e gata să o înlocuiască cu viclenia și topuzul tiranului laș. [16 februarie 1883] 256 {EminescuOpXIII 257} [""DACIA VIITOARE", IATĂ TITLUL... "Dacia viitoare", iată titlul unei nouă reviste politice ce apare de două ori pe lună la Paris. Prețul pe an e numai de cinci lei, dar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ca și afirmarea că iedul e fiul zimbrului. Nu există greco-romîn, precum nu există greco - spaniol sau greco - englez. Românii din triunghiul tracic sunt tot atât de români și tot așa de puțin greci ca cei din Maramureș de ex. E o viclenie comună a numi pe-un popor radical deosebit de cel grecesc ba grec vlahofon, ba greco-romîn, ba câte toate. Ca și când cercetările unui Miklosich, Tomaschek, Thunmann și alții se pot escamota prin neadevăruri grecești. Greco-romîn și por'-de câine sunt combinații ibride
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
perfectă. Corăbii încărcate cu butoaie, ancorate la țărm, păreau alcătuite din aceeași coajă de sticlă fumurie ca și clădirile ornamentate dement, și cu sculpturile cele mai patetic de expresive pe care fierea neagră le-ar putea vreodată închipui: ură, extaz, viclenie, imbecilitate, iluminare, pietate creștinească, dispreț... agresivitate endogenă, declanșată grotesc, ca a maimuței cu electrozi pe țeastă, când i se stimulează hipocampul... Palate ale nebuniei și ale înțelepciunii ieșind, verticale, fragile, din oceanul verde, fără limite. Și nicăieri vreo ființă omenească
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
copiază, restaurează, decupează, confundă și separă, pictează pastișe și replici și duplicate, falsifică date și semnături, proiectează pe pereții dezolanți de os galben ai țestei diapozitive și retroproiecții, deformate după curburile frenologice ale frunții și tâmplelor, după bosele imaginației și vicleniei, ale milei și suspiciunii... Sânt și muzee, luminoase și snoabe, cu dale cadrilate împărțind podelele sălilor în vaste table de șah, cu luminatoare festive lângă bolțile pictate cu încîlcite alegorii, unde din ombilicul Trufiei se scurge tija unui greu policandru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-ncepeau să vorbească-ntre ele în limba aceea neobișnuită, pe care Caria o deprinsese la capătul a foarte multe vise identice și pe care, ca să aibă cu cine exersa-n timpul zilei, i-o transmisese și Bambinei. În ciuda tuturor vicleniilor asistentei medicale, Caria nu suflă o vorbă despre ce vorbeau statuile între ele. Tot acest vis fetița ni-l proiectase într-un fel direct în creiere, de parcă noi înșine l-am fi visat, căci vorbele și gesturile ei erau doar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Stalin și încetarea terorii (sau datorită înaintării ei în vîrstă?) diminuaseră puțin în dramatism, devenind însă mai lungi și mai atent puse-n scenă. Locotenentul-major Ion Stănilă nu prea se remarcase prin inteligență la Direcția Securității Statului. În schimb, o viclenie țărănească îl făcuse să evite capcanele, răutățile colegilor, treburile prea murdare și cele în care ajungeai să știi prea multe. Munca lui fusese pîn-atunci de rutină: recrutase informatori în câteva întreprinderi, așa că avea mereu pe masă agramate și plicticoase rapoarte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ci către propriu-i centru, că avea să se piardă în propriul abis de putere și-nțelepciune. Ce straniu era plafonul acelei bolți! Ce fresce deformate de curbura oaselor craniene, de bosa voinței și de cea a iubirii, de bosa vicleniei și-a turpitudinii... Ce mituri ale unei religii necunoscute, sau ale tuturor la un loc, erau pictate cu forță și majestate între nervurile bolții! Ce peisaje abstruse, ce temple în dărâmare, ce sori crepusculari, ce ruine... Am fi stat întreaga
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
am visat există. - Omul nu e sincer. - Nimeni nu e sincer niciodată. Trebuie să fim doar cu băgare de seamă și să pășim cu încredere pe calea trasată de Domnul Dumnezeul nostru. Să avem credință că ne va feri de vicleniile oamenilor. Trebuie să credem că nimeni și nimic nu e deasupra lui. Ne va izbăvi de păcatul numerelor... Hippona. Desigur că asta nu înseamnă mai nimic pentru noi. Cu toate astea, Sfântul Augustin a fost primul care s-a întrebat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să te supăr, dar trebuie să recunosc că, nu știu cum să-ți spun, dar nici eu nu mă simt foarte confortabil când trebuie să folosesc asemenea cuvinte, zise și Johansson. Femeia zâmbi subțire, lăsând fața să îi trădeze o nuanță de viclenie, care îl uimi puțin pe Șestpv. - Bine... Hai să ne imaginăm că planul nostru a reușit și, să spunem, peste zece ani, suntem în posesia unei populații de clone formată din copii care se îndreaptă spre pubertate, începu Șestov. - Nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
hăituit împreună cu câțiva de-ai săi prin pădurile din Jura. în plus, acum că-l cunoscuse pe Shudian-gun, acum că se găsise față în față cu el și putuse să-i observe, dincolo de curajul pe care-l dovedise în luptă, viclenia și hotărârea de neclintit, o neliniște adâncă creștea în el: omul acela, fără să dispună de forțe foarte însemnate, era capabil de fapte grandioase, mai ales dacă era încă sprijinit din urmă de gepizi care, controlând singurul drum ce ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de rase diferite și totuși, în anumite puncte, se asemănau mult. Amândoi, deși erau trecuți de cincizeci de ani, erau de statură modestă, pe care însă o compensau printr-o înfățișare și o ținută autoritare. în privirile amândurora se citeau viclenie și o cumplită cruzime. Ardarich era uscățiv, cu un profil ascuțit, de vulpe, cu păr blondiu, mustăți lungi și ochi azurii, cu o expresie incredibil de pătrunzătoare. Onegesius era îndesat, gros la trup și cu capul mare, lent în mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Întâmplarea a avut în ea și o parte de învățătură pentru că în mine numaidecât s-au trezit darurile strămoșilor și că, de câte ori au apărut, în viață, întâmplări de felul aceleia, niciodată nu am mai fost surprins nepregătit, de multe ori viclenia a mers înaintea forței și lovitura dușmănoasă a căzut alături; încrederea mea în oameni s-a spulberat pentru totdeauna. Lângă școala noastră, locuia un funcționar de la Primărie; om înalt cu fața cenușie și cu ochii mereu plecați în jos, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
-si chiar și familia. O afacere murdară Dar cea mai perfida faptă făcută sub îndrumarea lui Marin Nastase și finalizată de fiul său, Adrian, care mai demonstrează și cât credeau acești oportuniști în permanență regimului comunist, a fost acapararea prin viclenie a vilei naționalizate din strada Aviator Petre Cretu nr. 60, nu departe de Biserică "Casin". Aceasta vila, aflată într-unul din cele mai selecte cartiere, a aparținut de fapt și de drept familiei Mihai și Elenă Ciolan, posesorii actului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
gâtul meu. Nu vânătoarea în sine mă interesa, ci sălbăticia locurilor și zborul organizat al păsărilor în jocul de-a șoarecele și pisica cu vânătorii. De multe ori mă hlizeam pe ascuns de eșecurile lor, când se dovedeau inferiori în fața vicleniei înaripatelor. Cât bunicul era ocupat cu rațele și gâștele lui sălbatice, eu stăteam la pândă pentru a surprinde scufundările torpilă ale pescărușului albastru și aparițiile timide ale lișiței, o pasăre cenușie cu o pată lăptoasă pe cap. Mă udam până la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]