1,558 matches
-
se joacă cu soarta țării? Ioan Mugioiu (germania) - Cum îți așterni, așa dormi. Mihai Chistrugă - Considerente privind minoritatea românească din Ucraina. Ion Beldeanu - Cartea românească interzisă la Cernauți. Ana Dinescu - Liga Studenților cere să se intervină în sprijinul bucovinenilor. Mihai Vicol - Nici școala unde a învățat Eminescu nu mai este în limba română. Marius Costin - Credulitatea în politică. Irina Donciu - România uitată? Pentru noi niciodată. Mihai Vicol - Românii din nordul Bucovinei și Tinutul Herța sunt mândri de originea lor. Privind însă
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
la Cernauți. Ana Dinescu - Liga Studenților cere să se intervină în sprijinul bucovinenilor. Mihai Vicol - Nici școala unde a învățat Eminescu nu mai este în limba română. Marius Costin - Credulitatea în politică. Irina Donciu - România uitată? Pentru noi niciodată. Mihai Vicol - Românii din nordul Bucovinei și Tinutul Herța sunt mândri de originea lor. Privind însă spre teritoriile românești ocupate de Ucraina, peste tot are loc un adânc proces de deznaționalizare. Biserica, învățământul, cultura, publicistica, reprezentarea politică, formalitățile la trecerea frontierei, nimic
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Virgil Carianopol, Mircea Gregorian, Radu Gyr, Ion Caraion, Petre Paulescu, Aurel Chirescu, Șerban Bascovici, Ion Frunzetti, Constantin Scrima, Ion Barbu (Tinda bisericii din Jupănești, 23/1940), Vasile Posteuca, Petre Bucșa, Coca Farago, Ion Apostol Popescu, Const. Milea, Al. Lungu, Dragoș Vicol, Victor Săhleanu. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286941_a_288270]
-
București, 1966; Edmond și Jules de Goncourt, Pagini de jurnal, I-II, pref. Șerban Cioculescu, București, 1970; Jean-Pierre-Claris de Florian, Fabule, pref. trad., București, 1972; Lope de Vega, Comedii, București, 1972 (în colaborare); La Rochefoucauld, Maxime și reflecții, pref. Ion Vicol, București, 1972; Jean Follain, Poeme, pref. trad., București, 1973; Vauvenargues, Maxime și reflecții, pref. Ion Vicol, București, 1973; Romanele Mesei Rotunde (în prelucrarea modernă a lui Jacques Boulenger), pref. Irina Bădescu, București, 1976; Henri Bosco, Mătușa Martine, pref. Micaela Slăvescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290199_a_291528]
-
1970; Jean-Pierre-Claris de Florian, Fabule, pref. trad., București, 1972; Lope de Vega, Comedii, București, 1972 (în colaborare); La Rochefoucauld, Maxime și reflecții, pref. Ion Vicol, București, 1972; Jean Follain, Poeme, pref. trad., București, 1973; Vauvenargues, Maxime și reflecții, pref. Ion Vicol, București, 1973; Romanele Mesei Rotunde (în prelucrarea modernă a lui Jacques Boulenger), pref. Irina Bădescu, București, 1976; Henri Bosco, Mătușa Martine, pref. Micaela Slăvescu, București, 1979; Maurice Carême, Cheița fermecată - La Clef enchantée, ed. bilingvă, București, 1979 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290199_a_291528]
-
II, București, 1962, 268-280; Micu, Literatura, 492; Valeriu Cristea, „Plec la facultate”, GL, 1965, 14; Sterian Popa, „Muzicuța cu schimbător”, CRC, 1967, 28; Marian Popa, „Fără minuni, Doamne!”, LCF, 1969, 1; Aurel Sasu, „Cruce de ocazie”, ST, 1969, 8; Dragoș Vicol, „Fără înger păzitor”, CL, 1978, 6; Cândroveanu, Lit. rom., 208-211; Nicuță Tănase, DRI, V, 160-167; Micu, Ist. lit., 492; Popa, Ist. lit, I, 1077; Dicț. scriit. rom., IV, 507-508. G. E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
fost la Suceava (Festivalul național "Nicolae Labiș" n. red.)! Da, mi s-a dat singurul premiu pe care mi-l doream, în sensul că simțeam că-l merit: Premiul special al Uniunii Scriitorilor. Cu un șef de juriu insignifiant, Dragoș Vicol, mirarea mea a crescut. Se pare că ceilalți domni din juriu nu m-au putut pune la îndoială. Nu e vorba de a lua un premiu sau nu, ci de a nu fi terfelit. Noi știm că nu scriem prost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de îndrumarea unor profesori de valoare, ca: Ioan D. Chirescu (teoria muzicii și solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Marțian Negrea (contrapunct), Tudor Rogalski (orchestrație), Zeno Vancea, George Breazul (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru, Emilia Comișel (folclor muzical), Dumitru D. Botez, Ioan D. Vicol (dirijat de cor și ansamblu coral). După absolvire, în anul 1952, a fost încadrat ca preparator principal, disciplina Istoria muzicii, la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București (1952-1955). A fost profesor-colaborator la disciplinele Dirijat de cor, Ansamblu coral (1960-2000
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
nu mai apare. M-am întors acasă cu mâinile goale, nespus de abătut. Primisem o grea lovitură, care nu mi-a distrus totuși pasiunea pentru reviste. Ea de atunci datează, din vremurile când citeam cu mari delectări Universul copiilor. Profesorul Vicol În acest februarie, dacă nu murea acum doi ani, profesorul Ion D. Vicol, născut în 1898, și-ar fi serbat centenarul. Iar dacă ar mai fi trăit încă doi ani, și-ar fi împlinit o dorință pe care o nutrea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Primisem o grea lovitură, care nu mi-a distrus totuși pasiunea pentru reviste. Ea de atunci datează, din vremurile când citeam cu mari delectări Universul copiilor. Profesorul Vicol În acest februarie, dacă nu murea acum doi ani, profesorul Ion D. Vicol, născut în 1898, și-ar fi serbat centenarul. Iar dacă ar mai fi trăit încă doi ani, și-ar fi împlinit o dorință pe care o nutrea în secret și pe care odată mi-a mărturisit-o: aceea de-a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
o nutrea în secret și pe care odată mi-a mărturisit-o: aceea de-a deveni unul dintre rarii oameni de pe această planetă care au viețuit în trei secole. Puțin i-a lipsit să izbutească. Dar cine a fost profesorul Vicol și de ce mi-am propus să-l evoc în acest cadru? Bine-cunoscut în lumea muzicienilor, ca fost dascăl, la Conservatorul bucureștean, a multe serii de dirijori, profesorul Vicol era cunoscut și de scriitori, de aceia dintre ei care, în special
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
secole. Puțin i-a lipsit să izbutească. Dar cine a fost profesorul Vicol și de ce mi-am propus să-l evoc în acest cadru? Bine-cunoscut în lumea muzicienilor, ca fost dascăl, la Conservatorul bucureștean, a multe serii de dirijori, profesorul Vicol era cunoscut și de scriitori, de aceia dintre ei care, în special iernile, se retrăgeau la Cumpătul, la „casa de creație“, pentru a lucra. M-am numărat și eu, într-o vreme, printre acei fericiți. De cum se încheiau perioadele gălăgioase
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
se retrăgeau la Cumpătul, la „casa de creație“, pentru a lucra. M-am numărat și eu, într-o vreme, printre acei fericiți. De cum se încheiau perioadele gălăgioase, corespunzătoare vacanțelor, cu mulți copii, bone, bunici, se înființa la Cumpătul și profesorul Vicol, instalându-se la vila 3, cum știa toată lumea, mereu în aceeași cameră de aproape treizeci de ani. Iar în sala unde se mânca, avea de asemenea locul său neocupat de nimeni, la masa a doua pe rândul de la peretele opus
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
l-am cunoscut) era felul comportării, aerul său clar de exponent al unei alte ere de civilizație, aparținător unei alte lumi decât aceea care ne conținea. Nu era vorba de vârstă, căci nu toate persoanele de aceeași vârstă cu profesorul Vicol mi-au dat, în epocă, acest sentiment, ci doar puține. Saluta întotdeauna primul, scoțându-și larg pălăria, la masă fiind se ridica îndată în picioare dacă apărea o doamnă, nu l-am văzut niciodată ieșind în lume nebărbierit sau fără
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dacă apărea o doamnă, nu l-am văzut niciodată ieșind în lume nebărbierit sau fără cravată, dacă-l vizitai la vilă te conducea, când plecai, până la treptele de la intrare. Amănunte, știu, dar exprimau un stil. Moldovean de obârșie, epicureu, profesorul Vicol era și un om de spirit. Gusta vorba de duh, gluma subțire, cultiva ironia și autoironia. În sala cantinei de la Cumpătul rămăseserăm odată numai noi, după prânz, să ne bem cafelele, când am intrat pe ușă două superbe tinere în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
duh, gluma subțire, cultiva ironia și autoironia. În sala cantinei de la Cumpătul rămăseserăm odată numai noi, după prânz, să ne bem cafelele, când am intrat pe ușă două superbe tinere în căutarea cuiva care nu eram nici eu, nici profesorul Vicol. Înalte, suple, blonde, cu picioare lungi, bine puse în evidență. Ne-au privit fără să ne vadă și au ieșit lăsând în urmă, ca semn al fulgurantei lor treceri, o dâră de parfum bun care ne-a învăluit. Am rămas
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bun care ne-a învăluit. Am rămas melancolici, comilitonul meu nonagenar și cu mine, până când el, oftând ușor, a rupt tăcerea: — Ei, domnule, de ce nu mai am eu optzeci de ani! După muzică, marea pasiune - și competență - a profeso rului Vicol era șahul. Problema lui, la Cumpătul, era să-și găsească adversari pe măsură. Când îi găsea, era fericit, iar când nu, se mulțumea și cu mine, un șahist submediocru. Trăgea de mine, căci nu avea încotro, seară de seară, momindu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Iar dacă pierzi, și ai să pierzi, precum știi, ce-o să se zică? Până și un bătrân de nouăzeci de ani îl bate. Și avea dreptate, nicicum nu puteam să ies bine din bătălia pe tabla de șah cu profesorul Vicol. Întâlnindu-mă anul trecut, la Onești, cu domnul Marin Constantin, elevul mult iubit al profesorului Vicol, am aflat de la el cum a părăsit această lume omul de care vorbesc. În ziua sorocită de Parce și-a convocat în apartamentul din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bătrân de nouăzeci de ani îl bate. Și avea dreptate, nicicum nu puteam să ies bine din bătălia pe tabla de șah cu profesorul Vicol. Întâlnindu-mă anul trecut, la Onești, cu domnul Marin Constantin, elevul mult iubit al profesorului Vicol, am aflat de la el cum a părăsit această lume omul de care vorbesc. În ziua sorocită de Parce și-a convocat în apartamentul din Drumul Taberei nepoții și rudele care-l îngrijiseră în ultimii ani, cerându-le să aducă șampania
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
venit timpul, vă las cu bine. L-au ajutat să se întoarcă în camera sa și să se întindă în pat, iar după o oră a murit. Un om brav sfârșește astfel, un mare bărbat. Despre cine a fost profesorul Vicol am încercat să spun câteva lucruri mai sus. Mai rămâne să arăt și de ce am făcut-o. Răspunsul e simplu: fiindcă am ținut la el foarte mult. O librărie din Brăila După încheierea unei frumoase cariere în marina militară, vechiul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
decembrie 1989 începutul revoluției române? ACȚIUNEA A FOST TRĂDATĂ N.n. OARE !? Am la îndemână motive să spun altfel . In zilele de 6 , 8 și 9 decembrie ’89 am fost vizitat la Biblioteca tehnică de Dumitru Rășcanu (Ilarie) , de la Financiar , Vasile Vicol și Gheorghe Pop ingineri la ICPUMP, să-mi fantazeze perspectiva “14 decembrie” din Piața Unirii , să-mi vorbească despre solidarizarea miliției cu demonstranții , despre raidurile tacite ale securității în zonă , despre mitraliere și tancuri simuline, etc , mai insistent în ziua
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
misiune ascunsă am fost avertizat de prietenul Constantin Hușanu , secretar al Consiliului oamenilor muncii . CE AUZEAM EU, AUZEAU ȘI EI. De ce mai era nevoie de un trădator inventat, ca Vlădeanu bunăoară ? La întrebarea de ce neapărat , “REVOLUȚIA la ora 16” ? Vasile Vicol mi-a răspuns acut : Păi...după program , nu ? Musafirii de atunci , sunt astăzi membri ai “Asociației 14 Decembrie 1989” și obligatoriu ar trebui să afle că din anul 1928 , clopotele la Catedrală sunt trase la ora 16 în fiecare zi
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
afle că din anul 1928 , clopotele la Catedrală sunt trase la ora 16 în fiecare zi . Sesizez amănuntul, pentru că în strategiile revoluției, misiunea de începere a acțiunii la dangătul de clopot la ora 16, la Mitropolie, intra în răspunderea lui Vicol, (o tautologie vinovat-nevinovată) . A URMAT FABULA DECONCERTANTA A ARESTĂRILOR Pag. 254 - Paisprezece decembrie , ORA 8 . Vasile VICOL , unul din principalii membri ai Frontului a fost arestat. Aceeași pagină - Paisprezece decembrie ORA 16 . Când Spiridon , Prutianu și VICOL au ajuns în
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
amănuntul, pentru că în strategiile revoluției, misiunea de începere a acțiunii la dangătul de clopot la ora 16, la Mitropolie, intra în răspunderea lui Vicol, (o tautologie vinovat-nevinovată) . A URMAT FABULA DECONCERTANTA A ARESTĂRILOR Pag. 254 - Paisprezece decembrie , ORA 8 . Vasile VICOL , unul din principalii membri ai Frontului a fost arestat. Aceeași pagină - Paisprezece decembrie ORA 16 . Când Spiridon , Prutianu și VICOL au ajuns în Piața Unirii , obiectivul era deja controlat ...” N.n. În același timp , VICOL și arestat și în Piața Unirii
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
în răspunderea lui Vicol, (o tautologie vinovat-nevinovată) . A URMAT FABULA DECONCERTANTA A ARESTĂRILOR Pag. 254 - Paisprezece decembrie , ORA 8 . Vasile VICOL , unul din principalii membri ai Frontului a fost arestat. Aceeași pagină - Paisprezece decembrie ORA 16 . Când Spiridon , Prutianu și VICOL au ajuns în Piața Unirii , obiectivul era deja controlat ...” N.n. În același timp , VICOL și arestat și în Piața Unirii ? Cum vă explicați teatrul pidosnic al întâmplării dle Spiridon ? Vicol sustine ca a fost arestat în 14, ora 8 și
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]