1,800 matches
-
în mintea lui. E limpede că ne-a așezat într-un story învestit cu prestigiu sentimental: o iubire ce pare că s-a sfârșit, dar care rezistă și trece prin ani (zece!) și, în ciuda unui destin potrivnic, învinge și iese victorioasă la lumină, făcîndu-i pe cei doi să se regăsească și să abolească distanța ce-i despărțise (10 000 de km!) atâta amar de vreme, pentru a glorifica, iată, momentul regăsirii în cel mai adecvat decor al lumii: Parisul, orașul în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
model românesc, în care victoria a aparținut lui Mircea cel Bătrân, iar cea de la Varna, din 1444, victoriile obținute de Iancu de Hunedoara, pe Ialomița și apoi în campania suddunăreană. De ce s-au terminat cruciadele lamentabil, cu toate precedentele românești victorioase? Fiindcă domnitorii români n-au fost lăsați să înceapă lupta, având experiența unor confruntări cu turcii. Orgoliul cavalerilor apuseni, lipsa lor de experiență într-o luptă cu popor oriental au dus la dezastrele din cele două cruciade. Iată, cum caracterizează
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
numelor proprii, sînt vexat să fiu nevoit să recunosc că aceea din Robert e mai bine făcută decît a mea. În cartea sa, Daniel-Rops descria jefuirea Constantinopolului de către trupele sultanului otoman Mahomed al II-lea, orașul dat pe mîna soldățimii victorioase vreme de trei zile și trei nopți, miile de creștini măcelăriți În interiorul bisericii Sfînta Sofia, unde se refugiaseră, toate Înaltele personaje de la curte supuse torturilor, capul lui Constantin țintuit În vîrful turlei Augusteonului... În caietul meu, transcriu În Întregime tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pieptul meu gol (Îmi scosesem cămașa), cuibărit la pieptul ei În timp ce Îmi spunea: „Relaxează-te... Uite așa...“ culegînd Într-un șervețel sperma care țîșnea În valuri, avusesem parte, impresionabil cum eram, de emoții de alpinist. Virginia și cu mine, cățăratul victorios pe coardă! Un orgasm are avantajul că e atins mai repede decît vîrful unui munte și coborîrea, mai ales, e mult mai ușoară. Îmi fusese suficient să deschid ochii ca să mă regăsesc În tabăra de la bază, unde ne aștepta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
eroul tragic, cuprins de un adevărat extaz al lucidității sale, este un clarvăzător și această clarviziune îl umple de-o mândrie, a învingătorului. Chiar moartea lui reprezintă triumful suprem, un act de vitalitate prin care ideea de om iese întotdeauna victorioasă în lupta tragică. Eroul, care îmbrățișează cauza umanității, se eliberează prin moarte de tragedia lui, având conștiința precisă a acestei eliberări. Tragicul modern ar avea, așadar, un sens eliberator, ceea ce l-ar face să fie profund optimist. Cu deznodământul ei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
chip surprinzător, partizanii spectacolului se readaptează rapid după gestul iconoclast și criticii avangardiști deja șoptesc că acesta a fost primul semn de reprimenire al artei (I, p. 366). Tentativa lui Agamemnon de a anula reprezentația prin ridiculizare a eșuat. Generalul victorios la Troia nu poate restabili situația din Micene spre a-și regăsi locul cuvenit de drept în palatul și în căminul lui. Ulterior, participanții la spectacol examinează diferite căi de a se acomoda cu întoarcerea neprevăzută a lui Agamemnon. Personajele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Islamului, din vremea cruciadelor. Termenul Europa apare pentru prima oară în textele cronicarului Isidor cel Tânăr la 759 (du Rèau, 1995, 21), fiind folosit pentru a exprima victoria împotriva Islamului. Acesta ne dă informația potrivit căreia Carol Martel, regele francilor victorios la Poitiers, a apelat la armatele europenilor. Puțin timp mai târziu, lumea carolingiană este desemnată cu numele Europa căreia Carol cel Mare îi este Pater. În vremea lui, se înregistrează momentul de vârf în utilizarea frecventă a noțiunii de Europa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
presupunem că ar sta în puterile omului să termine odată cu războiul. Ar putea el să renunțe la orgoliul care însoțește fiece război? Își poate închipui cineva satisfacții mai mari ca acelea care însoțesc o declarație de război sau o pace victorioasă? Succesul într-un război ne face să uităm totul. Dar nu numai atât. Orice război intră în memoria normală a omului. Ne-am gândit vreunul vreodată la cazul individual al unui soldat oarecare, mort în războaiele napoleoniene? Ne-am gândit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
celorlalte națiuni. Într-o revoluție pur națională - adică într-o contradictio in adiecto -, un popor se confruntă cu propria lui soartă și se definește numai în raport cu sine și pentru sine. Este ca și cum acest gen de revoluție ar suplini un război victorios, în nici un caz revoluția. Orice revoluție națională este numai o treaptă. Atât Germania, cât și Italia pot mai mult. Vreau să spun că ele nu caută numai puterea, ci și un lux inutil, născut din spirit. Cazul Italiei este foarte
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Themison. Degeaba se autointitulează „învingătorul medicilor“ și critică tot ce zic ceilalți... Ferește privirea în lături. — Este riscant, mai ales după o anumită vârstă, ca oamenii să se spele cu apă rece. — Aha! scoate Livia un strigăt. Aruncă o uitătură victorioasă înspre soțul ei. Augustus închide ochii obosit. Pe fața lui trasă, mustăcește însă un zâmbet ascuns, care îl încurajează pe Antonius Musa să continue: — Am fost chemat la căpătâiul multor bolnavi cărora Themison le-a recomandat să facă scufundări în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e vorba numai de bani. De mult timp a constatat că aristocrația nu se mai învoiește bucuroasă să și dea fetele pentru a fi preotese. Pe Augustus îl cunoaște din tinerețe. A condus doar procesiunea care i-a salutat întoarcerea victorioasă după Actium. E conștientă că numai silit de circumstanțe a înce put să accepte fiicele liberților în sanctuarul Vestei. Se concentrează asupra zgomotelor din jur. Încearcă să le distingă semnificația. Șoapte și mormăieli. Urmate de zdupăituri înfundate. Pontifex cercetează dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de speranță. — Pui să se citească astăzi din lucrarea ta? întreabă Pupius Piso, încercând să depășească momentul de stânjeneală. — Nu, nu. A... a... altceva. Se chinuie să se exprime cursiv: — Am in... inventat trei li... litere noi, anunță în sfârșit victorios. Primul care-și revine din uimire e Calpurnius Piso: — Ce litere? Sulpicius Flavus răspunde în locul patronului său: — Prima este o digamma răsturnată pentru V-ul consoană, a doua, o antisigma ce redă sunetele bs și ps, iar a treia, un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îndreaptă acuzator degetul spre Agrippina. — Da’ potoliți-vă odată! țipă și Vipsania. Ce v-a apucat? Bătăușele sunt în sfârșit despărțite. Lepida are pe obraz o mândrețe de urmă roșiatică, dar care începe să bată spre vinețiu; totuși, vân tură victorioasă în mână o șuviță din părul castaniu al in amicei. Începe apoi să se pipăie îngrijorată. — M-a mușcat, cățeaua! — Și pe mine! se plânge Domitia. — Agrippina! o dojenește Vipsania. Cum ai putut? — Uite-așa! răspunde tânăra și clănțăne din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ametist și trandafir alb ale pelerinei. Răspunde însă cu o mișcare țeapănă a capului la salutul musafirului neaștep tat. Oare lâna asta a asimilat toate culorile în care a fost scăldată? se întreabă Herodes Agrippa cu sufletul greu. Zâmbetul victorios al femeii, împreună cu silueta ei ușor diformă, îi îndepăr tează orice dubiu din suflet. Are în fața lui o mamă împlinită și o soție fericită. Ce baftă pe Germanicus! Privește cu invidie și tristețe către tovarășul său și-l vede strângând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ia spuneți-mi, dragii mei, când tragi la țintă contează ce sector ai străpuns? Drusus se scobește încurcat în nas. Neron și Livilla răspund însă în cor: — Nu! Bunica îi mângâie pe obraji: Țintașul câștigă oricum? — Da! Femeia se întoarce victorioasă către Germanicus: — Te-ar ajuta și pe tine să compari virtutea cu o țintă îm părțită în sectoare de felurite culori. Glasul capătă intonații neobișnuit de dure: Dacă ai face așa, n-ar mai fi nevoie ca soția ta să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
una dintre victime. Nici asta nu-i bine, se încruntă Tiberius cu o strângere de inimă. — Mărirea capului măruntaielor este și ea de rău augur, con tinuă preotul, cu excepția clipelor de spaimă, sau de teamă, ca acum... Rotește o privire victorioasă: — Atunci, alungă grijile! Regele Sacrificiilor înalță brațele: — Îndurare! Marele Pontif răspunde ca un ecou: — Îndurare...! Se îneacă ușor de emoție. Adunarea, înspăimântată de minu nile petrecute, înțelege că, în sfârșit, jertfele au fost prielnice și, după chiote de bucurie, un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i numai sex, copulație, perpetuarea seminței infame. Dar, În fine, dacă aș fi trecut la trompetă, Cecilia n-ar mai fi putut să mă ignore, eu În picioare, strălucind, și mizerabilul de saxofonist stând jos. Trompeta-i războinică, angelică, apocaliptică, victorioasă, sună atacul; saxofonul Îi cheamă la dans pe papițoii de la periferie cu părul uns cu briantină, obraz În obraz cu niște fete asudate. Iar eu studiam trompeta ca un nebun, până când m-am prezentat În fața lui don Tico și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai țin picioarele și cade deprimat la pământ. — Cred că mă minți. Mi se va întâmpla ceva rău acolo. Cerșetorul se gândește o clipă. — Da, poate, spune el în cele din urmă. Ai dreptate, te-am mințit. — Vezi! exclamă Pran victorios. — Pe de altă parte, meditează acesta, poate că te mint abia acum. Ce spui? — O, nimic. Filosofam. Cerșetorul rânjește, arătându-și gura știrbă, în care se mai află, pe alocuri, câte un dinte stricat. Deși strigă, apoi încearcă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sau ritmuri de tobă, care par să vină de nicăieri. Pe moment, este ca și cum fiecare ar cânta o melodie diferită, până când, cu niște ultime lovituri iritante ale alămurilor, formația tace brusc și fluierașii, ca un viespar răuvoitor, își poartă bâzâitul victorios peste terenul de paradă. Salutul. Douăzeci și unu de salve de tun care îl întâmpină. Îl întâmpină pe el, Wyndham, nu pentru el în sine, ci în calitate de umbră a regelui-împărat. Umbra clipește involuntar la asemenea zgomot, încearcă să-și ascundă tresărirea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o concentrare nepărtinitoare, consemnând scorul sub formă de puncte sau mici cifre în carnetul său dreptunghiular, cu grilă. Fiind nepărtinitor, asistă cu detașare, observând relațiile dintre jucători, pasele bărbaților - se împidică, fug, sunt prinși din urmă - șasele și patrul lor victorios, îmbinarea celor șase puncte domino ale unei bile într-un singur M sau W. Minge după minge, trimestrul de vară se îndreaptă spre o concluzie. Pe lângă catastiful în care face înregistrările, ține și propriile sale evidențe. Primul caiet de însemnări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-ți cărțile de joc lângă piept frățâne. — Lângă piept Ray, așa cum ți-am spus și eu mereu. — Așa mi-ai zis, spune el voios. Se uită prin cameră și nu-și poate ascunde dezgustul. Se ridică În picioare. Lennox cel victorios, Robertson cel Învins. Cine s-ar fi gândit la una ca asta. Poate Lennox. Oricum Bruce, treso tai. Mai e doar un lucru și presupun că e o chestie pe care o simte toată lumea când promovează, știi, ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
viață și lumină acestei atmosfere amețitoare, sărutând valul mov al mării. În noaptea neagră și rea, pe acest tărâm al veșniciei, predomină dragostea și bucuria vieții. Adina Ciomaga, clasa a VII-a C Răsărit în Deltă Sculată de ciripitul păsărilor victorioase, am ieșit din cort. Mi-am limpezit gândurile într-un mic golf. Ridicată în picioare, am rămas vrăjită de soarele care se înălța deasupra liniei orizontului. Săgeți de flăcări prinseseră viață în jurul meu. În apa de argint a canalului dunărean
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe războinici destoinici, de a le insufla curajul și bărbăția în luptă. Soarele se duce încet la culcare. Noaptea se lasă tăcută, vastă, solemnă. Luceferi nenumărați, răsar în fundul apei și tremură pe valuri. Sub tainica mângâiere a lunii, Dunărea intră victorioasă între pădurile de sălcii ale Deltei și se duce tăcută la culcare, acolo, în marea cea adâncă și mare. Mihaela Pascu, clasa a VII-a C Înserare Seara se lasă încet, nesimțită de nimeni, peste lac. Cerul se umple de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
parbrizul mașinii, strig, ce se întâmplă, iar el spune, stai liniștită, asemenea lucruri se mai întâmplă pe aici din când în când, nu ai ce face, voi conduce încet, apoi își retrage mâna blând și o privește cu un zâmbet victorios. Îmi las pe spate spătarul scaunului, privesc spre cer fericită, cât este de plăcut să călătorești astfel, am impresia că peisajul acesta sălbatic s-a cuibărit în patul meu, îl privesc pe Udi surprinsă, cu coada ochiului, da, încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un lac de mercur întunecat și greu la fund, care se ridica în mod surprinzător, urca, apoi cobora, în funcție de vremea de afară. Și tata stătea cu un aer meditativ în fața termometrului, cu un zâmbet rar pe buze, ca un general victorios survolând cu privirea câmpul de bătaie. Nu spăla rufele astăzi, îi spunea mamei, pe vremea când eram încă o familie, nu se vor usca, dar la prognoza meteo au spus că va fi cald și uscat, spunea ea și ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]