2,161 matches
-
și complexă de plante și animale; Biodegradare= proces de descompunere a unor elemente, substanțe, obiecte sau corpuri organice din natură sub acțiunea organismelor vii; Bioritm= activitate cu caracter periodic care are loc în lumea vie; Biosferăă totalitatea ecosistemelor și a viețuitoarelor din geosfere care conțin viață: hidrosfera, litosfera, atmosfera Boală= stare alterată a organismului animal sau vegetal datorată acțiunii unui agent fizic, chimic sau biologic din mediul înconjurător sau unor dereglări funcționale interne; C ,,Copacul cu rădăcini adânci nu se teme
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
Î ,, Între doi munți e și o vale.’’ Îmbătrânire= proces continuu și ireversibil de deteriorare structurală a unui organism și care se manifestă din momentul în care raportul dintre uzură și regenerare se deplasează în defavoarea regenerării; Înmulțire= însușire fundamentală a viețuitoarelor de a lăsa urmași prin formarea de indivizi asemănători părinților; J Junglă= pădure deasă, cu vegetație bogată, luxuriantă, specifică zonelor tropicale și subtropicale; Jurasic= perioadă componentă a erei mezozoice caracterizată printro expansiune a domeniului marin și o dezvoltare mai mică
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
nu este diferențiat de restul existenței: „Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului; și le-a adus la om ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela era numele”<footnote Biblia ( Geneza), 2.19. footnote>. Spre deosebire de restul animalelor care, după cum se pare, se confruntă În viața lor de zi cu zi În raport cu stimulii direcți, empiric sesizabil (iepurele fuge atunci când vede vulpea, sau simte mirosul ei, sau
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
și foarte multe aduc modificări mediului natural În care trăiesc. Omul este singura viețuitoare care, de la o anumită treaptă a evoluției sale, produce În sensul real al termenului, creând conștient, sistematic, În vederea unor scopuri, noi realități. Omul devine, astfel, acea viețuitoare care-și condiționează existența și schimbarea vieții sale (personale și colective) de producerea și consumul unor noi tipuri de realități pe care natura nu le realizează deloc sau nu le asigură În condițiile pe care omul le generează (de exemplu
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
prin prisma achizițiilor științifice și evoluției istorice a societății omenești. Pentru cititor va fi reconfortant să constate că intuiția paulesciană a acelui „maestru desăvârșit” de pildă, despre care vorbea cu atâta admirație savantul, se regăsește În codul genetic al ființei viețuitoare, entitate care prin structura sa se dovedește a fi extrem de limitativă și În egală măsură deosebit de activă În conservarea creației pe care Paulescu o argumenta atât de convingător la timpul său. Nu mai puțin reconfortante sunt și noile argumente științifice
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de vedere al bioeticii, problema care s-ar pune aici ar fi aceea de a nu perturba prea mult echilibrul dintre diversele componente ale lumii viețuitoare. În ipoteza că omul ar reuși performanța asanării acestui segment de viață din lumea viețuitoarelor (microorganismele), condamnarea lui ca existență ar fi sigură, iar planeta ar deveni repede de nelocuit datorită cadavrelor lumii viețuitoare (plante și animale), Întrucât bacteriile sunt cele care asigură integrarea acestora În lumea materială, inanimată. Și În ritualul nostru creștin ortodox
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
echilibrul dintre diversele componente ale lumii viețuitoare. În ipoteza că omul ar reuși performanța asanării acestui segment de viață din lumea viețuitoarelor (microorganismele), condamnarea lui ca existență ar fi sigură, iar planeta ar deveni repede de nelocuit datorită cadavrelor lumii viețuitoare (plante și animale), Întrucât bacteriile sunt cele care asigură integrarea acestora În lumea materială, inanimată. Și În ritualul nostru creștin ortodox, gestul ultim pe care preotul Îl face este de a arunca vin și pământ peste giulgiul defunctului, gest care
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ca știință? Pentru că, În definitiv, omul este o ființă viețuitoare ca oricare alta, a cărui existență este supusă acelorași finalități comune oricărei ființe, fie ea bacterie, plantă sau animal. Problema pusă nu este Întâmplătoare, pentru că o privire atentă În lumea viețuitoarelor, indiferent de nivelul de dezvoltare pe scara animală s-ar afla, arată că orice ființă viețuitoare Întreprinde acțiuni practice și utile ei de o acuratețe ieșite din comun. Structura adăpostului de pildă Îndeplinește aceleași funcțiuni, Începând de la vierme care-și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
unui instinct care se manifestă dincolo de rațiune și care corespunde unei cerințe biologice de bază, adică perpetuarea speciei din care individul face parte. Aș vrea să subliniez faptul că aceste deziderate existențiale care devin activități practice se regăsesc În toată lumea viețuitoare. La om Însă capătă o conotație științifică prin capacitatea lui de a observa, Înțelege și selecta, de a discerne Între util și inutil, bine și rău, frumos și urât, de a stabili relații Între fenomene, a descoperi cauzele unor fenomene
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mai bun medicament”. Hipocrate Scurt istoric În evoluția firească a existenței oricărei ființe viețuitoare, fie ea bacterie, plantă, animal sau om, alimentația are rolul primordial ca mijloc de existență devenind astfel o preocupare majoră. La anumite nivele pe scara existenței viețuitoarelor s-ar putea spune că este preocuparea de bază, dezvoltarea lor fiind determinată În mod hotărâtor de oportunitățile de a-și procura hrana. Va rog să priviți cu atenție viața păsărilor, cu câtă cerbicie Își apără teritoriul de unde-și asigură
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
finalitatea spirituală și materială a ființei umane. Această finalitate ține prin urmare de imanența formei respective de viață și orientarea ei către un scop izvorât din predestinația ei. Se Înțelege astfel că finalitatea mișcării este concordantă cu cea a ființei viețuitoare, va avea prin urmare un scop, o formă și o modalitate de execuție. Scopul de regulă se identifică cu mobilul mișcării care În lumea animală nu poate fi subordonat decât celor trei nevoi fundamentale (nutriție, apărare și reproducție), căpătând În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
individului cu mediul său de viață, pentru că ține organismul Într-o stare de reactivitate satisfăcătoare privind nevoile sale fundamentale și menținerea În siguranță a integrității sale. Astfel stressul se poate constitui Într-un adevărat ghid În căutarea oportunităților favorabile ființei viețuitoare, dar și pentru contracararea unor efecte nocive cum ar fi: variații de temperatură, agresiuni externe, pericole, foame, sete etc. În acest context stressul, dimpreună cu reacția la stress, va tinde de fiecare dată, În baza legii entropiei, să restabilească echilibrul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
iubirea părintească și iubirea frățească. Instinctul de reproducere, Împreună cu derivatele sale, depășește cu mult pragul individual și se răsfrânge asupra speciei din care individul face parte, În cazul nostru specia umană În sensul perpetuării ei, realitate valabilă Însă pentru toate viețuitoarele planetei. Ca un corolar a acestor instincte apar și se dezvoltă cele două instincte sociale și anume; instinctul de dominație și subordonare, și instinctul de proprietate. Primul (dominație și subordonare), se manifestă cu scopul de a menține unitatea familiei, a
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
la nesfârșit. Intervenția brutală În acest echilibru, pe care o exercită omul cu civilizația sa, poate perturba acest echilibru și genera efecte ireversibile. Câteva exemple pot fi evocatoare În acet sens: scăderea concentrației oxigenului În atmosferă poate conduce la dispariția viețuitoarelor aerobe (inclusiv a omului) și dezvoltarea formelor anaerobe de viață, așa cum creșterea cantității de oxigen ar provoca incendii devastatoare prin Întreținerea și favorizarea arderii; poluarea aerului atmosferic reduce radiația solară cu 30% și este În legătură directă cu creșterea incidenței
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
să coborâm puțin În sfera biologicului, de aici În sfera socialului și mai departe la realitățile concrete ale timpurilor noastre. Din punct de vedere biologic nașterea copilului este rezultatul instinctului de reproducție, poate cel mai puternic instinct pe care lumea viețuitoare Îl are și căruia i se subordonează (În viziunea lui Paulescu) În finalitatea sa Întreaga fenomenologie vitală, adică funcțiile de nutriție și funcțiile de relație. Acest instinct este secondat de un altul cel puțin la fel de puternic și anume instinctul matern
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și copil, ce completează În plan psihologic legătura biologică realizată prin așa zisa intermediere maternă. Intermedierea maternă și rolul ei biologic Intermedierea maternă este de fapt un factor biologic absolut indispensabil dezvoltării ființei umane și În general a oricărei ființe viețuitoare superioare. Procesul intermedierii Începe odată cu nidarea oului pe mucoasa uterină și se Încheie odată cu ablactarea, fiind continuată apoi În plan psihologic-afectiv până la desprinderea individului de familia nucleară. Intermedierea maternă biologic efectivă cuprinde perioada de graviditate și cea de alăptare. Depinde
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Poate unul din simbolurile cele mai importante În existența omului o reprezintă casa, locul unde Își Începe existența, Își continuă evoluția și Își Încheie viața. Este căutată intuitiv de orice ființă viețuitoare, indiferent la ce nivel de dezvoltare pe scara viețuitoarelor ar fi. Sub formă de cuib, vizuină, adăpost, colibă, casă sau palat, casa Își are propria valoare biologică În sensul că este locul Împlinirii destinului biologic al oricărei ființe viețuitoare și implicit al omului. Pentru om Însă are și o
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
În vederea procreerii și aceasta În virtutea unui instinct de care nu este conștientă, către o finalitate pe care nu o cunoaște, dar care operează cu o exactitate inimaginabilă”. Iată cum biologic vorbind casa apare ca o necesitate instinctuală Întâlnită În lumea viețuitoarelor, iar omul nu face excepție. Casa din perspectiva familiei În societatea umană, dincolo de semnificația pur materială de construcție-adăpost al casei, mai importantă este semnificația sociodemografică, prin care Înțelegem totalitatea persoanelor care trăiesc Într-o casă formând familia. Familia care ancorată
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
fără spațiul care să-i delimiteze intimitatea și să-i asigure identitatea, cu alte cuvinte casa. De aceea orice colectivitate umană nu poate pierde din vedere acest aspect fără să-și riște existența. Casa, simbolistica ei și timpurile moderne Familia viețuitoare care se identifică cu casa, poate fi comparată În acest context ca un arbore a cărui tulpină o reprezintă părinții, rădăcinile și ramurile reprezentând de fapt generațiile În derulare, de la ascendenți la descendenți. Legătura biologică și În egală măsură spirituală
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
topirea calotei glaciale, creșterea nivelului mărilor etc. Concentrația mare de oxid de carbon din atmosferă ajunge mai devreme sau mai târziu în oceanele lumii, unde formează acidul carbonic. Or, creșterea acidității oceanelor reprezintă o catastrofă pentru ecosistemul marin, pentru existența viețuitoarelor marine; către sfârșitul secolului actual, spun specialiștii, vor "muri" zone întregi ale oceanelor, datorită concentrației scăzute de oxigen. Nimeni nu se mai îndoiește că schimbările climatice reprezintă cea mai mare sfidare a erei noastre. Lucrurile stau diferit când este vorba
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
care trebuie să o rezolve în timp ce în descoperire - elevii sunt concentrați mai ales asupra soluției de răspuns la sarcina de învățare trasată. Cunoștințe vechi servesc pentru a desprinde elemente noi pe baza unor imagini din grupe diferite de viețuitoare. Elevii sunt puți în situația să descopere trăsături comune prin care să ajungă la stabilirea de noțiuni și concepte. 2. Descoperirea deductivă Elevii învață pe baza raționamentului deductiv să facă aplicații prin particularizare și individualizare, prin căutarea de exemple în
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
conduce la însușirea de cunoștințe, ei înțeleg numai materialul științific în care operează. Se poate spune că elevii gândesc inductiv într-un sistem deductiv. e. Descoperirea ipotetico-deductivă are la bază emiterea de ipoteze asupra cauzelor și relațiilor dintre structurile prezentate, viețuitoarele prezente, pe baza cărora formulează clasificări. 3. Descoperirea transductivă (prin analogie) Elevii compară diferite formațiuni, structuri, procese și descoperă la cele pe care nu le cunosc elemente și însușiri comune cu cele pe care le-au mai întâlnit. Elevii vor
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
la ierburi și la grăunțe Își limitează dorința sa - deși miturile grecești răsună de Armăsarii traci Încrâncenați În sfârtecarea oamenilor. Îndemnată de puterea nicicând rătăcitoare a instinctului, Fiecare făptură Își știe hrana potrivită; Dar omul, locuitorul oricărei clime, Cu toate viețuitoarele de rând ale Naturii se hrănește! Îndrumați, stăpâniți de această putere lăuntrică a lor, Dorințele lor sunt bine intenționate: voluptuosul om E Înșelat prin facultăți superioare; Îndepărtat de la bucurie chiar În căutarea fericirii, Satisfăcut cu avantajele Naturii, ceea ce caută mii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
genului natural; femininele cătană, ordonanță, sentinelă, calfă denumesc ființe de sex masculin. • Opoziția masculin-feminin pe baza sufixelor diminutivale caracterizează și unele adjective: frumușel-frumușică, curățel-curățică etc. B. Substantivele epicene se caracterizează prin nemanifestarea opoziției de gen; în interpretarea lingvistică a lumii viețuitoarelor, subiectul vorbitor a rămas indiferent la distincția de sex, sau pentru că aceasta este imperceptibilă în cunoașterea empirică sau pentru că el a fost interesat doar de specia în sine. Substantivele au fost înscrise, în consecință, la un gen sau altul, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
personal; se întrebuințează la vocativ substantive caracterizate prin trăsătura semantică + uman, în mod frecvent, substantive proprii: „Am și uitat, de când te-aștept, Maria, aș zice că am și îmbătrânit de când te aștept.” (Ibidem). Mai pot sta în vocativ substantive denumind viețuitoare individualizate de om prin substantive proprii sau substantive denumind aceste animale: „- Țibă! Hormuz; na! Balan; nea Zurzan; dați-vă în lături, (cotarle)!...” (I.Creangă, p. 170) sau orice substantiv înscris într-o relație de personificare: „Lună tu, stăpân-a mării
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]