1,526 matches
-
180 de elevi-muzicieni, care de care mai dornic de afirmare. Unii, într-adevăr, motivați, reprezentând creditul de perspectivă al artei interpretative românești: Trio-ul de coarde al Liceului de artă "S. Toduță" din Cluj (câștigător al Marelui Premiu), foarte tânărul violonist Tudorel Iordache de la Liceul "Dinu Lipatti" din București sau pianista Ioana Ilie de la Liceul de artă din Sibiu; alții, marea majoritate, constituind debitul unei școli muzicale în care se încurajează aspectul cantitativ ca parte indispensabilă articulării unor notabile reliefuri calitative
Primăvara artelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13825_a_15150]
-
dar industria hollywoodiană ne-o tot pune pe tapet. În al treilea rând, Casanova din filmul ăsta e necultivat rău de tot, ori omul nostru avea ceva merite din acest punct de vedere. Doar a fost scriitor, secretar de cardinal, violonist, politician, nu în ultimul rând diplomat. Ei nu, în film nu își bate capul cu asemenea dificultăți. Plus că Inchiziția, care îi era pe urme, e portretizată caricatural, ca incapabilă de a prezenta vreun pericol real. Acum aflu că Tom
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10812_a_12137]
-
emulat nu numai în România ci și oriunde altundeva: căci Brâncuși e fără rival cel mai mare sculptor - cel mai mare artist al materiei și spațiului - din întrega epocă modernă. Iar reputația minunatului compozitor Enescu a fost umbrită de reputația violonistului virtuoz și de cea a tînărului autor al rapsodiilor române, atît de populare încît s-au asociat numelui lui în dauna compozițiilor mature, inclusiv opera Oedip. Paradoxul e că faima generației 1927 a devenit din multe puncte de vedere paralizantă
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
curăție și putere a sunetelor vioarei sale, Sarasate privea cu ochii lui mari și de-o liniștită energie, netrădând prin nici o mișcare a feței acea simțire adâncă care inspiră și dictează o atât de măiastră execuțiune... Din nefericire numele marelui violonist fiind mai puțin cunoscut în părțile noastre semiorientale, sala teatrului nu era îndestul de plină. Acești artiști executori iau arta lor cu sine și cine nu se folosește de puținele ocazii ce li se oferă pentru a-i auzi au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
echivalează pierderea de-a nu fi ascultat pe acesta, care-și are feliul lui de-a executa, puterea și geniul lui individual, cum nu se mai află în altul. Sperăm că, știindu-se odată cumcă abia mai există un alt violonist în lume de talentul lui Sarasate, publicul se va grăbi a da semne mai vii de respectul ce-l are pentru arta adevărată și se va grăbi a asista în număr mai mare la concertele sale. [18 februarie 1882] ["ÎN URMA
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dregeri de voce bărbatul masiv le percepea cu ușurință prin ușă. Când însă eram singurul "client", mâinile lui mi se plimbau pe față și cîte-o oră-ntreagă, uneori concentrate, apăsând, vibrând și tremolînd anumite grupe de mușchi ca degetele unui violonist, alteori distrate cu totul, atingîndu-mi doar, extrem de ușor, globii ochilor, comisurile buzelor, arterele jugulare ce-mi zvâcneau încet în carnea caldă a gâtului. În timpul primelor ședințe, orbul îmi masase fața în tăcere, aruncând cel mult cîte-o remarcă la care nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cerneală roșie în colțul foii - pe când alți copii erau abonați la B și FB. Copilul nu-și bătea însă capul cu asta, ca părinții lui. Știa foarte bine că Pena era cu mult mai bună ca el, tatăl ei era violonist, iar când tovarășa, la lecția despre Eminescu Și Ion Creangă, întrebase copiii dacă mai puteau da exemple de niari prietenii, Mircea stârnise râsul tuturor spunând "Danieluța și Așchiuță", pe când Pena spusese "Oreste și Pilade" și fusese foarte lăudată. Când avuseseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru bătrâni, tineri, copii, să se adune după-amiaza pe tăpșanul ca un amfiteatru din spatele școlii și să privească cum joacă tinerii, uneori chiar și să participe. Pe prispa casei lui Lișman erau muzicanții care cântau: uneori orchestra unui țigan,Horghidan, violonist din GuleaDolhasca, așteptat de toată lumea să cânte Ciocârlia, demonstrându-și talentul; orchestra lui Tudorică, trompetist tot din Gulea; fanfara satului, condusă de mai mulți muzicanți, printre care Ilie Ciubotaru, Vasile Pascal sau Mihai Slătineanu. Hecenii își mai amintesc de Ilie
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
oboseala era singura cauză a stării lui apatice. Apoi au discutat despre preocupările lor, despre serviciu, despre faptul că erau singuri cu copiii la mare. Pe Pavel Îl părăsise soția În urmă cu câțiva ani, plecase În străinătate cu un violonist dintr o orchestră Însemnată. Nu o mai interesase nici băiatul nici soțul. Au semnat actele de divorț fără să se prezinte și au devenit liberi. Pe Liviu Îl afectase foarte mult la Început, apoi, s-a mai obișnuit. Teia Îi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
despre bani, Însă, la noi sunt În foarte mare siguranță pentru moment. — Mersi, dar nu vreau să par nerecunoscător, numai că aș prefera să-i țin la ciorap sub saltea. Generalul Își Împreună palmele-i lungi și subțiri, ca de violonist, de parcă se pregătea să ne Îndemne să spunem Împreună vreo rugăciune, și-și presă meditativ vârfurile degetelor de buze, după care mă Întrebă: — Ia spune-mi, dumneata te-ai gândit vreodată să intri În Gestapo? Mi-am Închipuit că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ține fără să-și folosească mâinile. De fapt, cred că mama ar fi putut să gătească și să-și poarte vioara în același timp sub bărbie. În locul unde o prindea totdeauna, mama avea o pată roșie. Pata care îi rămâne violonistului de la dezmierdarea viorii n-are nimic de-a face cu un sărut supt. Pe acela îl primești de la fete. Vioara era foarte ușoară. De neînțeles că se cânta așa greu la ea. Mama o acorda. Când ea cânta în sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
într-o pătură și să te uiți cum apune soarele. Iar eu o să stau lângă tine. Era exact cum visasem, la 16 ani, la 26 de ani, la 36 de ani. Dacă ar fi apărut chiar atunci un cvartet de violoniști țigani cântând „O Sole Mio“, aș fi plâns chiar. Și nu de râs. Am stat amândoi în liniștea aceea perfectă, împăturiți împreună ca o coală de hârtie, sub pătură, urmărind lumina cum trece de la strălucitoare la difuză, la roșie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tată, muncise mult să ajungă la Conservator și pentru că nu avusese bani sa-și cumpere o vioară, în primul an învățase să cânte exersând mișcările degetelor peste corzi imaginare. Toți profesorii erau convinși că aveau în față un viitor mare violonist. Dar războiul trecuse peste el cu tăvălugul lui aducător de drame și nenorociri. Înfruntările germano-române din București care au urmat zilei de 23 august 1944, transformaseră în praf și pulbere casa bătrânească din cartierul Rahova. Sora lui, infirmieră voluntară, murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pagina unui blog atașat „Cotidianului“, singura sugestie ar fi ca băieții să renunțe la orice bursă din partea elvețienilor și, în semn de protest, să nu mai concerteze la Geneva. Dar, vă spuneam, nu toată lumea e așa de supărată și un violonist de talia lui Vadim Repin lăuda zilele trecute Geneva, unde s-a stabilit, pentru că „totul funcționează de minune, în cel mai mic detaliu“ și fiindcă acolo găsește atmosfera calmă de care are absolută nevoie. Vadim Repin este unul din cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
setul include Concertul de vioară al lui Beethoven și, în compania pianistei Martha Argerich, Sonata a 9-a pentru vioară și pian „Kreutzer“. Nu am ascultat decât fragmente și nu știu dacă este un disc ce trebuie avut neapărat, chiar dacă violonistul este acompaniat de Filarmonica din Viena sub bagheta lui Riccardo Muti. Repin însuși se revendică din înregistrările clasice ale lui Menuhin și Oistrach, fără să uite să le amintească pe cele ale lui Heifetz și Kreisler. Deja patru înregistrări ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
un solist de muzică de orice fel - persoana respectivă trăind numai din banii colectați dela consumator - și cunoscând acest mănunt, te jeneji să nu-i oferi o sumă din mai multe cifre: solistul vine la masa ta acompaniat de un violonist și privindu-te Într-o așa manieră Încât imediat introduci mâna În buzunar...! În cele din urmă ajungând acasă și făcând o mica socotelă a banilor cheltuiți constați cu surprindere: ai plecat flămând dela restaurant iar cu banii plătiți acolo
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și bucurându-se de patru instrumente Stradivarius din colecția Fundației Gertrude Clarke Whithall, Budapest Quartet, reușește o performanță admirabilă de sonoritate excepțională, echilibru perfect și mesaj muzical substanțial. Nu mă pot abține să nu repet aici cunoscuta butadă lansată de violonistul Jascha Heifetz pe seama cvartetului: „Ce este un rus? Un anarhist. Doi ruși? Jucători de șah. Trei ruși? O revoluție. Patru ruși? Cvartetul Budapesta“. Istoria acestui cvartet, constituit în 1917 și desființat în 1967, este însă ceva mai complicată. La origine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
ruși? O revoluție. Patru ruși? Cvartetul Budapesta“. Istoria acestui cvartet, constituit în 1917 și desființat în 1967, este însă ceva mai complicată. La origine a fost format de patru șefi de pupitre ai Orchestrei Operei din Budapesta. Trei dintre ei, violoniștii Emil Hauser și Alfred Indig (înlocuit în 1920 de Imre Poganyi) și altistul Istvan Ipolyi, erau unguri. Al patrulea, violoncelistul Harry Son era de origine olandeză. Cvartetul s-a transformat treptat într-unul cu muzicieni de origine rusă, într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
era de origine olandeză. Cvartetul s-a transformat treptat într-unul cu muzicieni de origine rusă, într-o tranziție ce a durat până în 1936. Odată cu muzicienii s-a modificat, evident, și tradiția interpretativă din care se revendica cvartetul. Dacă primii violoniști erau elevi ai maestrului Jenö Hubay și reprezentanți ai unei tradiții central-europene, urmașii lor, Joseph Roisman și Alexander Schneider, intrați în grup în 1927, respectiv 1932, erau atașați școlii de vioară imperiale ruse și celei germane. Schneider, de exemplu, și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
1930, iar altistul Boris Kroyt a încheiat tranziția în 1936, înlocuindu-l pe Istvan Ipolyi. Toți au fost mari maeștri ai instrumentului lor și plecarea unora, definitivă sau temporară, a fost în relație cu poziții de prestigiu. Poganyi devenea prim violonist în orchestra de la Cincinatti, invitat de Fritz Reiner. Alexander Schneider a fost înlocuit în anii 1944-1955, de Edgar Ortenberg și Jac Gorodectzki, timp în care a făcut o carieră de dirijor strălucit la Festivalul de la Marlboro, în Statele Unite, și l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Ortenberg și Jac Gorodectzki, timp în care a făcut o carieră de dirijor strălucit la Festivalul de la Marlboro, în Statele Unite, și l-a convins pe Casals să organizeze Festivalul de la Prades. În integrala Beethoven din 1952, Gorodetzki este al doilea violonist. Pentru cei care iubesc muzica de cameră, United Archives a lansat pe piață anul trecut și o remarcabilă integrală a ultimelor cvartete de Mozart și, tot cu Budapest Quartet, un ultim disc, cu interpretări de o rară frumusețe ale cvintetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
că am rămas profund impresionați după concertele lui Murray Perahia, Martha Argerich, extraordinarul Trio Beaux Arts, cu un Menahem Pressler în mare vervă și la 80 de ani sau mai junele și puțin cunoscutul la noi Joshua Bell, un excelent violonist. Am mai putea adăuga excelente momente, să nu uităm, neapărat, să evidențiem seara-concertul cu Arta fugii a lui Bach în varianta Eric Bergel, sub bagheta măiastră a lui Cristian Mandeal. Destule clipe de mare muzică, astfel ca toate aceste mici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
bună dacă ar suna ca și cum aș retrăi permanent durerea. Subiectul este în sine dureros... cel care trebuie să reacționeze este cel care ascultă.“ La proiectul acestui disc au participat, alături de mezzosoprană, pianistul ei en titre, Bengt Forsberg, baritonul Christian Gerhaher, violonistul Daniel Hope (pe care l-ați putut auzi la Festivalul „Enescu“ în Trio Beaux Arts), altistul Philip Dukes și alți câțiva muzicieni. SECRETUL ADRIANEI 35 de ani, 4 luni și 26 de zile Adriana BABEȚI Poate și pentru că n-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
nu știam că vă întâlniți cu Vadim. Și doar suntem prieteni. Vă rog mult să serviți. După ce Sonia încuviință din cap, Iag se așeză pe marginea unui scaun, proptindu-și sticla de genunchi și ținând-o de gât ca un violonist care se odihnește. Sonia lipise paharul roșu de fața ei îmbujorată și, cu ochii plecați, zâmbea încurajator de parcă ar fi spus: „ei, hai, continuă“. — În seara aceea, Sofia Petrovna, continuă Iag, privindu-i zâmbetul, ca să mă exprim delicat, ne-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cădea imediat. Pe un raft și pe suportul unei oglinzi, șepcile și căciulile se înghesuiau în rânduri strânse, iar pe podea galoșii și bocancii stăteau unii peste alții, numerotați cu cretă. Tocmai când îmi făceam loc spre mijlocul sălii, un violonist, cu vioara sprijinită de bărbie, mișcă solemn arcușul și, ridicat în vârful picioarelor, cu umerii încordați, începu să cânte (trăgând după sine pianul și violoncelul). Postat lângă muzicanți și privind sala arhiplină care a amuțit când orchestra a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]