1,599 matches
-
nu pară vizitatorilor un sacrilegiu. Dar nu a fost așa. Oamenii au simțit că doream să creez stări de grație prin culoare, reflexe, lumină. Crist, Fecioara, sfinții nu-mi apar ca personaje, ci ca prezențe stilizate, ca razele filtrate prin vitralii. Nu le poți vedea în clar, căci privirea muri toare e mărginită, dar ți le poți imagina, dincolo de contur. Am pictat dorul de Dumnezeu. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Jucării Se făcuse târziu. Auriul salonului în care ședeam de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște arbori erau ceea ce văzuse el, ci două șiruri de trunchiuri groase și înalte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un chip aplecat asupra lucrului de mână, ceva ca eternizat în ramă, și o mână ingenuă, ceva ca floarea acelui spațiu în penumbra domestică, violetă și liniștită a căminului. Lumina marca cu luminos tiv contururile feței în plumbuita pictură de vitraliu; gura sa întredeschisă părea că se roagă în liniște, în timp ce pieptul înclinat se ridica și cobora în ritm lent. Apolodoro se pierdu în viziune. Și acum iese Clarita să-i deschidă poarta, cu un surâs nefabricat, cu ochi jucăuși. Ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mijloc de sprijin, se sufocau mai repede. Iisus, fiind deja mort, nu a mai fost nevoie ca soldații să-i zdrobească oasele picioarelor. Această relatare, care ne pare unică și pe care am văzut-o de atâtea ori reprezentată în vitralii, în picturi, în sculptură, se raportează în realitate la o procedură pe care numeroase alte texte o prezintă ca pe o oroare cotidiană a justiției penale romane. Evangheliile abundă în aceste detalii, coroborate, cu alte surse, care demonstrează că se
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
202213. Vând, în Circumvalațiunii, în bloc cu interfon, etaj IV din VIII, apartament 3 camere, decomandat, foarte călduros, bucătărie mare cu ieșire în balcon mare închis, 2 băi, geam aerisire, 2 cămări, hol parchetat, cu dulap în perete, uși sticlă vitralii, gresie, faianță, gaz, telefon, cablu TV, boxă, fără intermediari. Tel. fix 424418, orele 14-16, 17-19, mobil 0740300818. Vând apartament 3 camere, zona Cluj-Complex, etaj III cu acoperiș țiglă, bloc cărămidă, centrală proprie, gaz, semidecomandat, 75 mp, parchet, gresie, faianță, preț
Agenda2004-7-04-imob () [Corola-journal/Journalistic/282070_a_283399]
-
câtva timp începură să tragă în ușă din ce în ce mai întețit, căutând a se apropia de cavou și a-l încercui. Lui Gavrilcea nu i se păru suficient de întuneric și continuă să tragă alternativ, când pe ferăstruica ușii, când prin structura vitraliului. Poziția devenea în cele din urmă intenabilă, când deodată, independent de gloanțele sale, Gavrilcea auzi două șuierături, urmate la distanță de alte două, și care veneau mai de departe în direcția vitraliului. Trecuseră o parte din agenți de partea cealaltă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alternativ, când pe ferăstruica ușii, când prin structura vitraliului. Poziția devenea în cele din urmă intenabilă, când deodată, independent de gloanțele sale, Gavrilcea auzi două șuierături, urmate la distanță de alte două, și care veneau mai de departe în direcția vitraliului. Trecuseră o parte din agenți de partea cealaltă, pe departe? Lucrul era posibil. Totuși, agenții din apropiere încetară împușcăturile, parcă la fel de surprinși. Gavrilcea sări, urcîndu-se pe mensola constituită de suprafața superioară a criptei, și cu coada revolverului sparse alte ochiuri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o parte din agenți de partea cealaltă, pe departe? Lucrul era posibil. Totuși, agenții din apropiere încetară împușcăturile, parcă la fel de surprinși. Gavrilcea sări, urcîndu-se pe mensola constituită de suprafața superioară a criptei, și cu coada revolverului sparse alte ochiuri de vitraliu, rupând cu mâna plumbul. Nu simți nici o mișcare, nici o împușcătură nu țiui în aer, dovadă că agenții nu-și schimbaseră locurile, în așteptarea unor întăriri. Convingerea lor era că un tovarăș al lui Gavrilcea îi apăra spatele din alt cavou
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unui material pietros excepțional. Ș-apoi n-avea decât ciment. Atunci concepu coloanele grandioase care înconjurau de jur împrejur monumentul ieșit din întretăierea a două temple eline, ca pilaștri groși, foarte adânci, de ciment, între care se vedeau ferestrele în vitraliu, cu schelet de metal. Pilaștrii erau tratați ca contraforți, acoperișul de olane nu acoperea capătul lor de sus, ci se oprea la marginea lor interioară, astfel că sistemul de contraforți impresiona ca o pădure geometrică de pilaștri. Bazilica era de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mitologică, prin care se apropia de mentalitatea mamei sale. Primind însărcinarea de a ridica biserica, își zisese că ar putea caza pe Pica acolo, dacă nu corporal, cel puțin în efigie. Îi trecu prin gând de a executa pe un vitraliu chipul Pichii, travestit într-o figură din iconografia bisericească. Astfel Pica ar fi rămas încă în populația Capitalei la o adresă precisă, suspendată între sol și cer, și el, Ioanide, ar fi întîlnit-o din când în când duminica. Gluma semiserioasă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
schema ei geometrică în forma unui grătar de linii. De altfel mijlocul fusese acoperit cu covoare. Mobilele nu umpleau interiorul, ci ședeau ca niște ornamente de sine stătătoare, în grupuri. Dar detaliul esențial care producea impresie asupra vizitatorului era un vitraliu, care se întindea de la ușa exterioară de intrare a casei (făcută din fier și sticlă mată și părând relativ scundă) și până sub acoperiș, constituind astfel un perete translucid al scării de piatră și al vestibulului ce ducea la salonul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întindea de la ușa exterioară de intrare a casei (făcută din fier și sticlă mată și părând relativ scundă) și până sub acoperiș, constituind astfel un perete translucid al scării de piatră și al vestibulului ce ducea la salonul de sus. Vitraliul reprezenta în toată înălțimea lui o fată în profil și în gest hieratic, alergând parcă în vijelie cu părul suflat de vânt. Asta era Pica. Ioanide plănuise vitraliul pentru biserică, însă de când Cioarec devenise sfântul oficial acolo, renunțase la ideea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scării de piatră și al vestibulului ce ducea la salonul de sus. Vitraliul reprezenta în toată înălțimea lui o fată în profil și în gest hieratic, alergând parcă în vijelie cu părul suflat de vânt. Asta era Pica. Ioanide plănuise vitraliul pentru biserică, însă de când Cioarec devenise sfântul oficial acolo, renunțase la ideea primă. Acum se poate înțelege substratul mondenității lui Ioanide și a Elvirei. De fapt, ei dădeau recepții în memoria Pichii și contau pe surpriza la intrare și ieșire
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
biserică, însă de când Cioarec devenise sfântul oficial acolo, renunțase la ideea primă. Acum se poate înțelege substratul mondenității lui Ioanide și a Elvirei. De fapt, ei dădeau recepții în memoria Pichii și contau pe surpriza la intrare și ieșire, când vitraliul, puternic luminat de lumina electrică, cădea în atenția musafirilor. Atunci puteau face o aluzie cât de mică la Pica și aveau certitudinea că acela care pleca lua cu el o impresie neștearsă. Pe pereții interiori, de-a lungul scării, Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
negru, însă cu amănunte înviorînd tonul sumbru al veșmintelor (cravată cu dungi roșii ori albastre la unul, colier și brățară la cealaltă), primeau musafirii de o parte și de alta a ușii, aproape totdeauna având a răspunde la întrebări asupra vitraliului. Exact la ora legiuită, se auzea mașina lui Gaittany, care curând după aceea apărea în ușă cu brațele întinse superlativ. - Sărut mîinile! Să trăiești! se adresa el succesiv cătrecei doi, apoi, exclamând cu mâinile spre tavanul cu lustre de cristal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
incinta mănăstirii Antim mutată 28 m în anul 1985, biserica SF. Gheorghe Nou - Capra, amenințată cu demolarea încă din 1978, a fost mutată în cele din urmă între 10-22 septembrie 1985, biserica Sf. Ioan Piață, care din cauza reflectării ei în vitraliile nou așezate la magazinul Unirea, dar și a ieșirii „cu un pas înainte” spre bulevard, a fost mutată în 1986. (anexele 16-17) Reamenajarea Bucureștiului și a altor orașe, distrugerea monumentelor istorice și a lăcașurilor de cult au stârnit reacții, dezbateri
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
tablourile alea în holul cu pardoseală de marmură și lambriuri. Ramele erau din nuc sculptat și acoperit cu foiță de aur, dar holul era întunecos, pentru că nu erau ferestre, în afară de luminator, care nu prea era de folos, fiind acoperit cu vitralii. Cînd am terminat, am deschis ușa din față și am coborît treptele spre trotuar, rămînînd acolo să mă uit prin ușa deschisă. Era o dimineață de primăvară, friguroasă, dar soarele strălucea destul de puternic. A venit o fată și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din vecinătate îrespirația lui Macbeth, o linguriță care se atingea de o farfurie) erau amplificate și deslușite. Molly Tierney apăru în raza lui vizuală. Culorile părului, pielii, gurii și rochiei deveniră tot mai limpezi, ca ale unei figuri dintr-un vitraliu, cu lumina crescînd în spatele ei. Clipă de clipă, corpul ei căpăta semnificația sirenelor de pe stînci și a Cleopatrei în barjă. Auzi pe cineva întrebînd: — A început cineva tema lunară? Eu nici măcar nu m-am gîndit la ea. — Eu am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scoțiană? — Pe cînd eram elev. — Atunci, poate c-ai observat că am revenit la anumite trăsături de care străbunii noștri s-au descotorosit. Desigur, nimic dăunător, cum ar fi cărțile de rugăciune și episcopii, cîteva mici înfrumusețări: amvoane laterale, orgi, vitralii și chiar, în cîteva situații, crucifixele de pe masa de împărtășanie. Dar o pictură murală modernă ar fi o noutate absolută; ziarele, radioul și chiar televiziunea ar putea remarca, ne-ar da un atu în fața presbiteriului. Așa că domnul Smail i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
larg de perete, prin care se zărea, în interior de data aceasta, tot un tablou olandez: un hol alb, o altă ușă deschisă, dând într-o odaie cu mobilă veche și afumată, un can-delabru-n tavanul de bârne, o fereastră cu vitraliu. Câteva fiare de călcat din fontă, cu capac zăvorit și mâner de lemn, așezate pe un raft cafeniu. Neprimind nici un răspuns, tânărul intrase cu pași șovăitori. I se păru că străbate un număr nesfârșit de camere, fiecare așezată cu câteva
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ar fi putut avea dimensiunile sălii în care îl aștepta pe te. Văzuse încă de pe orbită zidurile gigantice ale Fortăreței profilîndu-se precum un contur neregulat în Câmpia Pannoniei și se așteptase să fie primit într-o sală imensă, luminată prin vitralii și cu pereții acoperiți de fresce, cu mii de lumânări al căror fum parfumat să se ridice stâlp până la bolțile arcuite gotic. Acum era surprins. În loc de o asemenea încăpere imensă, stătea într-o cameră cu puțin mai mare decât sala
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Dar pe mine?! Lucrurile nu mai sunt la fel de stricte ca odinioară și nu trebuie să fii cine știe ce popă rafinat în dogme ca să constați asta. Ajunge să privești în ce fel s-au schimbat în ultimii două sute de ani basoreliefurile și vitraliile ca să înțelegi că frații noștri nu mai sunt nici pe departe atât de religioși. Iar eu știu prea bine toate lucrurile astea, nu trebuie să le deduc. Și atunci, te întreb, la ce bun? Abatele privise podeaua pe tot timpul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în cuvinte, dar ea găsise o asemănare pe care o credea destul de bună: se prefăcea că este o muscă într-un castel. Cu cât insecta e mai mică, cu atât ea trece mai neobservată. În acest fel poate admira liniștită vitraliile, poate lua parte la discuții dintre cele mai secrete ba chiar, dacă așteaptă un curent de aer potrivit, stârnit de o ușă deschisă imprudent, poate ajunge și în dormitorul stăpânilor, acolo unde se consumă cele mai ascunse mistere. Există însă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se oferi bătrânul și luă vasul din mâinile unui aprod. Sala cea mare, o încăpere pătrată având pe toate patru laturile ziduri comune cu odăile și culoarele reședinței solilor Țării Românești, își primea lumina slabă doar printr-un fel de vitralii din tavan. Zăpușeala de afară nu putea pătrunde și nici zgomotul orașului. Pe pardoseală și pe lavițele largi din jurul pereților erau covoare mătăsoase de Tabriz și Ispahan, pe mesuțele joase, stranii lămpi arăbești aducând cu opaițele, pe pereții văruiți panoplii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
monumentală. Aceasta se deschide neașteptat de ușor și împins de forța propriului său avânt se prăbușește în holul bisericii cu un icnet înăbușit. Ca trasă de un resort invizibil, ușa se închide tăcută în urma lui. Înăuntru, lumina cernută zgârcit printre vitraliile strâmte cade peste câteva rânduri de bănci simple din lemn, așezate de-alungul zidurilor îngălbenite de vreme. Miroase a lumânări arse și tămâie. Darie se ridică cu greutate și sprijină copilul de perete. După o examinare rapidă își dă seama, ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]