4,713 matches
-
România, mamă, se înroșeau ecranele! Ciuvică și verișoarele, bufnițele mov, făceau apoplexie. Între timp, piețele financiare ale lumii tresaltă. Aproape 50 de miliarde s-au dus pe apa Sâmbetei. Tinerii din California (Calexit!) și alte state protestează. Sunt și ceva vitrine sparte. Bine că nu au scos pistoalele. În timp ce maturii s-au consolat cu mesajele transmise de ambele părți. Constat că discursul lui Trump are acum o cu totul altă coloratură față de cel din timpul campaniei electorale! Se va izola USA
TABLETA DE WEEKEND (173): DONALD DEMOLATORUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368692_a_370021]
-
că ceva sau cineva să-l smulgă din brațele gândurilor obosite și să-l readucă la realitate. Urcă pe trotuar în ultima clipă și i se păru deodată că în fața lui sclipea ceva. Ridică ochii și se uită stupefiat la vitrina imaculată dincolo de care, pe un panou mare de circa trei metri, se înfățișa o fotografie veche, alb-negru, cu două chipuri extreme de cunoscute. Inima începu să-i bată cu putere, reînviind brusc din starea letargică în care se cufundase. Nu
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
afiș, iar deasupra stătea scris: “Expozitie de artă fotografică - Henri Miller”. - Incredibil! Aceștia sunt chiar părinții mei..., murmură emoționat. Păși cu încredere în sala mare și se îndreptă spre un domn care vorbea unui grup de persoane. - Reușită fotografia din vitrină..., întrerupse el cu glas tare discuția înflăcărată. Cei prezenți își întoarseră privirile spre locul de unde se auzise vocea. - Mulțumim. - Domnul Henri Cartier Bresson este aici?, continuă Matei nestingherit. - Da, eu sunt. Lumea asistă curioasă la dialogul celor doi. - Îi cunoașteți
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
aici? - Cum să nu? Matei ieși în fugă din sala aceea și alergă spre casă. Intră precipitat și se repezi la albumul vechi cu fotografii de familie, dădu paginile până la ultima filă și zâmbi larg atunci când recunoscu aceeași fotografie din vitrină, doar că mult mai mică. Părinții lui adormiseră îmbrățișați în tren, într-un compartiment de clasa I și un necunoscut imortalizase pentru totdeauna acea secundă magică de odihnă. O luă cu grijă din album și alergă înapoi, către locul unde
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
element recalcitrant”, aș fi avut parte, cine știe, de posibile consecințe ș.a.m.d. La întâlnirea cu Marin Preda din aceeași zi, Bologa n-a mai venit. M-a însoțit doar Dănilă. Ne adunaserăm mai mulți admiratori ai romancierului lângă vitrina unei librării de pe Magheru, străduindu-ne să ne ferim cât puteam mai bine de stropii repezi ai unei ploi de vară. Maestrul întârzia să-și facă apariția. S-a ivit în cele din urmă, odată cu primele raze ale soarelui, îmbrăcat
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
argintie care-i acopereau încheieturile, iar cerceii lungi îi mângâiau umerii. Când ducea țigara îngustă la gură sau când apuca cu mâna paharul din fața ei, toate acele bijuterii zăngăneau suficient de tare cât să le poți compara cu geamurile unei vitrine care se zguduie ușor la un cutremur nu prea mare. Spre deosebire de Cara, Mitch părea un bărbat banal, simplu, cu o figură comună, o față rotundă zâmbăreață, dinți regulați și un început de chelie. Avea pe el o haină în carouri
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
scuar sau de o biserică. Am apucat-o pe o stradă pe care nu mai fusesem până atunci. După câteva case tip, în fața mea a apărut ceva aproape supranatural. La parterul unui imobil cu etaj și cariatide, se afla o vitrină luminată, în care, așezate pe postamente îmbrăcate în catifea și mătase, mă așteptau să le admir, poșete pe care nu le-ai fi putut găsi nicăieri în oraș. În culori vii, îmbinate cu gust, având modele îndrăznețe și ornamente ce
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
așa cum mi le închipuisem eu. Iată de ce, nu mi s-a părut neobișnuit, un lucru surprinzător: că nu mai întâlnisem până atunci, nicăieri în oraș, un asemenea magazin. În acea seară, am rămas preț de o jumătate de ceas în fața vitrinei, studiind cu un interes plin de stimă, poșetele expuse. Am plecat apoi spre casă, cu sufletul numai bucurie, cu o lumină scânteindu-mi în ochi, știind acum că văzusem într-adevăr, ceea ce chiar și închipuirea mea cu anevoie putea crede
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
fiecare dată când timpul îmi îngăduia, treceam după ore, pe la magazin. Nu intram niciodată și niciodată nu zărisem măcar în treacăt, o vânzătoare sau un client înăuntru. Firmă, magazinul nu avea, iar prețurile nu apăreau nicăieri. Nu încape îndoială că vitrina era permanent înnoită de cineva, căci poșetele erau mereu altele. Cu toate acestea, nu se întâmplase nicicând ca lângă mine să se mai oprească și altcineva să le contemple. Preocupată de învățătură și de poșete, nu am băgat de seamă
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
am întrebat cu inocență; dar Fălticeniul unde este? La care tata mi-a răspuns că ceea ce vedeam, era chiar orașul Fălticeni. Ajunși în oraș eram cu ochii tot pe sus, ne știind încotro să mă uit? La clădirile înalte, la vitrinele micilor dughene, unde erau expuse diverse lucruri străine pentru mine. Întrând mai bine în oraș aglomerația creștea, iar eu eram din ce în ce mai atent la vitrine decât la altceva, așa se face că în scurt timp m-am pierdut prin mulțime, fără
AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349474_a_350803]
-
eram cu ochii tot pe sus, ne știind încotro să mă uit? La clădirile înalte, la vitrinele micilor dughene, unde erau expuse diverse lucruri străine pentru mine. Întrând mai bine în oraș aglomerația creștea, iar eu eram din ce în ce mai atent la vitrine decât la altceva, așa se face că în scurt timp m-am pierdut prin mulțime, fără să-mi dau seama că tata se dusese mai departe, iar eu am rămas gură cască la o vitrină. Spre norocul meu fiind zi
AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349474_a_350803]
-
eu eram din ce în ce mai atent la vitrine decât la altceva, așa se face că în scurt timp m-am pierdut prin mulțime, fără să-mi dau seama că tata se dusese mai departe, iar eu am rămas gură cască la o vitrină. Spre norocul meu fiind zi de târg, era multă lume și din satul nostru, așa se face că m-a găsit cineva cunoscut, de care nu m-am mai dezlipit, iar respectivul consătean m-a predat viu și nevătămate tatii
AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349474_a_350803]
-
minus 15 grade, nămeți ce îți trezeau regretul că te încumetasei să ieși din casă, străzile luminate doar de lună, eu, singură, preocupată să mă văd cât mai repede la magazinul de poșete... În sfârșit, iată-mă la magazin. În vitrină, totul schimbat: dacă poșetele expuse până atunci arătau ca și cum ar fi fost croite după același calapod, adică atractive și interesante, dar gândite să acopere oarecum, o necesitate, cele de acum surprindeau prin lux, fiind complicat de simplu alcătuite. În mijlocul lor
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
într-o frizură impecabilă, îmbrăcat în stilul sport elegant. - Bună seara, mi s-a adresat, indiferent. Ce doriți? - Bună seara, i-am răspuns, fericită că în sfârșit, mă luase cineva în seamă. Aș vrea să știu cât costă poșetele din vitrină. Amabil și glacial, acesta a început să risipească mirajul și splendoarea pe care eu le imaginasem în jurul acelor poșete. Toate erau aduse din Occident și aveau prețuri ce depășeau cu mult posibilitățile oricui de a le cumpăra, nu doar pe
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
o mângâiere, mi-a închis degetele asupra ei și m-a întrebat, cu o uitătură iscoditoare: - Întotdeauna ești așa de sinceră? Un sentiment de revoltă s-a iscat în mine. Înțelegeam enormitatea situației. Perindările mele pe la magazin, minutele petrecute în fața vitrinei, drumul acesta în noapte, totul semăna cu o cursă din care în sfârșit, mă oprisem. De ce provocasem acest eveniment și prin ce putere a gândului și a emoției izvodisem apariția unei minaudiere în acea vitrină? De câte ori mă privise acel bărbat
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
pe la magazin, minutele petrecute în fața vitrinei, drumul acesta în noapte, totul semăna cu o cursă din care în sfârșit, mă oprisem. De ce provocasem acest eveniment și prin ce putere a gândului și a emoției izvodisem apariția unei minaudiere în acea vitrină? De câte ori mă privise acel bărbat, dând târcoale vitrinei? Poate că ieșise în ușa magazinului, urmărindu-mă până dispăream? Ce gândise pe când mă observase fără ca eu să știu? Ce răbdare avusese să aștepte acest moment și cum de putuse să prevadă
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
în noapte, totul semăna cu o cursă din care în sfârșit, mă oprisem. De ce provocasem acest eveniment și prin ce putere a gândului și a emoției izvodisem apariția unei minaudiere în acea vitrină? De câte ori mă privise acel bărbat, dând târcoale vitrinei? Poate că ieșise în ușa magazinului, urmărindu-mă până dispăream? Ce gândise pe când mă observase fără ca eu să știu? Ce răbdare avusese să aștepte acest moment și cum de putuse să prevadă că oricum, într-o zi, tot voi păși
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
dispăream? Ce gândise pe când mă observase fără ca eu să știu? Ce răbdare avusese să aștepte acest moment și cum de putuse să prevadă că oricum, într-o zi, tot voi păși în magazin? De ce se înnoia atât de des acea vitrină și unde dispăreau poșetele? Le cumpăra cineva? Cine avea așa de mulți bani încât să îi cheltuiască pe astfel de poșete? - Întotdeauna ești așa de sinceră?, a insistat el, repetând întrebarea. Fără să îi răspund, mi-am luat la revedere
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
acest Espacio Niram? António CALDERÓN DE JESÚS: Între multele colaborări pe care le are Artejescal, cea cu Espacio Niram este una deosebită și aș vrea să subliniez acest lucru, datorită a tot ce reprezintă Espacio Niram în Madrid. Este o vitrină de promovare și un sprijin oferit tuturor celor care fac cultură, fie în artă, literatura sau teatru. Multiplele lor activități, nivel artistic ridicat, intrare liberă, au făcut ca Espacio Niram să devină un punct de atracție culturală pentru nenumărați iubitori
INTERVIU CU ANTÓNIO CALDERÓN DE JESÚS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349584_a_350913]
-
sună astfel: „Străzi aglomerate, oameni cu pungi, genți, plase, troleibuze, autobuze, tramvaie, metrou. Milițieni la colț de stradă, mașini grăbite, care nu acordă nici o prioritate pietonilor, ci trec printre ei, ca la circ. Magazine aglomerate, murdare și fără reclame sau vitrine. Pardoseli de dușumea mirosind a motorină, dale de marmură, date de curând cu talaj, uși unsuroase de miile de mâini ce le deschid și închid toată ziua. Pereți afumați și murdari. Galantare neluminate și cu marfă puțină.” Ne dăm seama
O CARTE DESPRE SFINTENIE SI RENASTERE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349649_a_350978]
-
piesei. * Epilog. Nu mai știam pe ce lume sunt, încotro mă îndrept, pentru ce mai trăiesc. Eram amețit complet, bulversat de toate cele ce se întâmplaseră. Am pierdut vremea prin cafenele, apoi pe bulevarde, uitându-mă la afișele filmelor, la vitrine, la trecători cu același aer egal, absent. În cele din urmă, m-am apropiat de binecunoscutul parc, martorul unei părți a peregrinărilor mele. M-am așezat pe o bancă, privind soarele cum pătrunde printre ramurile copacilor, oglindindu-se apoi în
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
politică și morală care protejează infractorii, intelopii, cămătarii, judecătorii corupți, politicienii etc. Prea mulți se dau disidenți, când de fapt sunt prea puțini, iar cei care se dau disidenți, sunt precum niște boarfe pudrate, cu tocuri înalte și împăiate în vitrinele unor magazine. Cuțitul democratic a spintecat burta comunismului- care totuși avea ce oferi și unor oameni ai străzii-, această tăietură fiind neoperabilă momentan. Democrația actuală, condusă de generali cu pentagrame în frunte din palatele lor de jad, este pur și
VIOLUL ŞI DEMOCRAŢIA de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350271_a_351600]
-
Catedralei Normande - zidită din piatră de râu atunci când William Cuceritorul preluase frânele puterii în 1066 - ridicată în vremi cu domnițe-n rădvane și cavaleri cu armăsari și armuri - În centrul orașului cu creneluri, Strada Mare, cu prăvălii luminoase etalează-n vitrine superlative Arcade în străzi pietruite, Hotare caselor din cărămidă. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Balene asasine, balene ucigașe Blazoane ale apelor sărate Făpturi tainice din alte lumi Un pescar între viață și moarte... Mântuit de-o
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
crăpată în anii din urmă - erau lungi coridoare de zăpadă - nimeni nu era ispitit s-o repare apartamentul tainic cu prea multe pisici treierând printre scaune alergând la galop sub paturi, peste paturi peste bufetul cu ceai șI cafea peste vitrina cu amintiri ce-ar fi trebuit reparate becurile cu lumina prea slabă - de abia vedeai ca să coși sau să repari rufăria - în nopțile cu crivăț lunar cu basme cu fiare dezlănțuite ce-ar fi cârmuit demult pe moșie planuri și
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
eu sînt cel defect. Așadar, într-o zi, după multe scene de gen recepționate în plin în cursul drumurilor mele întîmplătoare prin oraș, am decis să trec la acțiune și să încerc să înțeleg. Din moment ce femeile se fac frumoase în vitrină, mi-am spus, înseamnă că trebuie să ne uităm, ăsta e chiar rostul vitrinelor. Mi-am pus cea mai serioasă mutră de care sînt capabil și m-am postat în fața unui salon de frumusețe. Înăuntru, ofertă diversă. Am pus ochii
”UN ROMAN DE RAHAT”-ADRIAN SUCIU de DALELINA JOHN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350426_a_351755]