1,637 matches
-
Ce știi tu despre mine ,întunericule? Mă cunoști? De ce îmi dai târcoale? Simt că ești mai mult decât o strângere de aripi a luminii, iar luna ce-mi rânjește are colți ascuțiți parcă ... ce taină ascunzi și ce mister ascunde voalul tău? Mă strigă pe nume parcă umbra neființei tale și-n sufletul meu, dezbrăcat ca și mine, încă mai cred în mistere, încă mai cred în iluzii și bine. În goana-i disperată, privirea mi se frânge și se izbește
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sau de verde în care roșul aprins al macilor întregește armonia culorilor, precum niște mimoze cu petalele lor mătăsoase și plăpânde, ce tremură la orice adiere de vânt. Alergând ca un copil sălbatic, las adierea vântului să îmi atingă chipul, voalul roșu de mătase să-mi învelească tălpile obosite de atâta alergat prin viață, iar ploaia de vară să îmi mângâie palmele și să mi le picteze în culori ca bucățile de stele căzute în nopțile de vară. Văd vara cum
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o notă, poate un MI sau un RE care se rătăcea prin aer. Se juca precum o mică vraja, iar încetul cu încetul s-a stins în îndepărtare. Un cântec providențial al unei ciocârlii se apropia de mine precum un voal de mătase. Simțeam căldura acestui cântec, intensitatea notelor, puterea mișcărilor simțeam... Flori, florile livezii mi-au acoperit trupul, le puteam doar simți, le atingeam cu vârful degetelor, parcă o frică, un sentiment de groază, mă oprea să le ating cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru-cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin ochii și iarba a prins deja culoare. După ce și-a pieptănat părul și-a pus pe cap un voal alb prin care a anunțat izvoarele că pot începe să murmure poveștile adunate în timpul iernii. Eu, bucurându-mă de toate aceste minuni ale naturii, m-am întrebat de ce oare nu este întotdeauna primăvară. Atunci natura e plină de viață și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Înaintea lui Îi spuseseră că e frumoasă. Astăzi, le dădea crezare. ZÎmbi timid necunoscutei care o privea din oglindă. Apoi se Încruntă brusc zărind-o În imaginea din oglindă pe maică-sa, care se Înălța pe vîrful degetelor ca să apuce voalul de muselină pus pe raftul de sus al dulapului. - Așteaptă, Îl iau eu! spuse ea răsucindu-se. Dar Jeanne trăsese deja țesătura către ea, antrenînd În mișcare un obiect care căzu greoi pe parchet, făcînd-o să sară Înapoi și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
copilăria ei lipsită de griji și radioasă pe insula aceea n-ar fi fost decît o minciună. Plînse Îndelung pînă ce căzu Într-un somn agitat. Furtuna continua să bîntuie pe afară cînd o pală de vînt mișcă perdelele de voal ale patului unde În sfîrșit se odihnea. În penumbră, ușa camerei se deschise Încet, pe tăcute. Pierdută În visele ei, nu simți apropierea siluetei care era acum alături, dominînd-o, dar, cînd aceasta se aplecă s-o atingă, Marie se deșteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zgomot. În așteptarea lui Lucas, Marie nu Închisese ușa cu cheia. Ușa se Întredeschise În Întunericul aproape complet. O siluetă intră și Împinse ușa la loc fără s-o Închidă. Umbra se Îndreptă spre pat, dădu la parte perdelele de voal și se aplecă peste Marie. O mînă se ivi, Îndreptîndu-se spre chipul ei și se lipi ferm de gura și de nasul ei. Marie deschise pe dată ochi Îngroziți și Începu să se zbată, dar rămase nemișcată recunoscîndu-și agresorul. Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Iar îngerii sunt triști și goi. Când seara gustă dintr-o stea Și umbrele se plimbă triste, Plătesc atâtea acatiste, Dar nu mai vrei să fii a mea. Când noaptea picură povești Și albatroșii dorm pe maluri, Plutești ascunsă pe sub voaluri, Să nu te văd și mă lovești. Când eram lacrimă din ploi Și sărutam tăceri pe frunte, Mai exista totuși o punte Să vină îngerii spre noi. Când viața noastră e un joc Și rătăcim printre dileme, Vânați de crude
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rochie. Draga mea, dacă nu-ți place... — A, îmi pare rău. Chiar îmi place, sincer, numai că sunt epuizată... a fost o săptămână așa de lungă. Mama n-a părut pe deplin satisfăcută, dar n-a mai insistat. — și acum, voaluri, a continuat Lucille, după ce croitoreasa fusese concediată. Mă gândeam la un voal amplu, cu o bordură cu broderie bogată... Vera are o selecție superbă. M-am uitat la ceas. La birou mă așteptau, cu siguranță, cel puțin cinci mesaje vocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
îmi place, sincer, numai că sunt epuizată... a fost o săptămână așa de lungă. Mama n-a părut pe deplin satisfăcută, dar n-a mai insistat. — și acum, voaluri, a continuat Lucille, după ce croitoreasa fusese concediată. Mă gândeam la un voal amplu, cu o bordură cu broderie bogată... Vera are o selecție superbă. M-am uitat la ceas. La birou mă așteptau, cu siguranță, cel puțin cinci mesaje vocale enervate - acum, că Stanley ieșise din peisaj, se părea că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de la muncă. Nici măcar preț de-o secundă. Week-end-urile nu făceau nici ele excepție. — Îmi pare rău, Lucille, dar trebuie să mă întorc la serviciu. — Muncești prea mult, a bolborosit ea, ajutându-mă să dezbrac rochia. Ei, eu o să cumpăr un voal. Numai așa, să-l avem. Numai așa, să-l avem? Voalurile de la Vera Wang costau cam 3000 de dolari - nu se putea spune că intrau în categoria cumpărăturilor pe care le faci sub imperiul unui impuls de moment. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ele excepție. — Îmi pare rău, Lucille, dar trebuie să mă întorc la serviciu. — Muncești prea mult, a bolborosit ea, ajutându-mă să dezbrac rochia. Ei, eu o să cumpăr un voal. Numai așa, să-l avem. Numai așa, să-l avem? Voalurile de la Vera Wang costau cam 3000 de dolari - nu se putea spune că intrau în categoria cumpărăturilor pe care le faci sub imperiul unui impuls de moment. I-am spus lui Lucille, cu fermitate, că preferam să aștept - în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
insistat. Cu toate astea, când ieșeam din magazin, Lucille și-a „amintit“, dintr-o dată, să-i mai dea un sfat croitoresei și-a fugit înăuntru, pretinzând c-o să ne prindă ea din urmă. — știi că s-a dus să cumpere voalul ăla, a murmurat mama, în timp ce amândouă urmăream retragerea grăbită a lui Lucille. E un gest incredibil de generos din partea ei, dar a devenit așa de insistentă... — Claire? Tish? a spus o voce familiară în spatele nostru. Luke. Am simțit că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spun nimic și - ei, da, nu exista nici o explicație de bun simț. — L-am luaaaaat! Țipătul vocii lui Lucille mi-a înmuiat, din nou, picioarele. A, nu. Lucille bălăngănea o pungă Vera Wang, care era aproape la fel de mare ca ea. — Voalul tău! știu c-ai spus că vrei să aștepți, Claire, dar, pur și simplu, n-am putut să rezist! Iartă-mă, draga mea! Poți să-l probezi acasă și-apoi trebuie să-l returnezi la magazin, ca să-l trimită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi-a întins rapid punga de la Vera Wang. — Mă bucur că te-am văzut, Luke, a strigat mama peste umăr. Sper să stăm de vorbă curând! și cu asta, ne-au lăsat pe mine și pe Luke singuri, pe trotuar. — Voalul tău? m-a întrebat Luke, scărpinându-se pe cap. Doamne, sunt așa de idioată! am mugit eu, lovindu-mă cu palma peste frunte. Cred că în tot haosul de la muncă și în goana de a-ți trimite cartea la tipar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Iată! Adevărul ieșise la lumină. — Doamne, ce stânjenitor e, a spus el, forțându-se să râdă. Îmi pare rău. Poate că ăsta era un lucru pe care ar fi trebuit să-l țin numai pentru mine. Te văd cu un voal, tu îmi spui că te măriți cu altcineva, iar eu mă apuc să-ți torn... — Nu. Mă bucur că mi-ai spus, Luke. Doar că - doar că eu nu sunt sigură ce să-ți răspund. Luke și-a mușcat buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai puțin de două luni. Cu un tip extraordinar - am simțit cum încep să-mi curgă lacrimile pe obraz - un tip cu-adevărat extraordinar - cum mi se prelingeau de pe maxilar, pe bărbie - și nu pot să - înțelegi... — Ți-ai uitat voalul, mi-a spus Luke, întinzându-mi punga. — A, am zis eu, simțindu-mă umilită, în vreme ce lacrimile continuau să-mi curgă de pe față. femeie care târa mai multe sacoșe de cumpărături s-a oprit în mijlocul străzii. Se uita la mine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
era surprinsă de veste. Dat fiind nivelul ei general de interes în viețile oamenilor din jurul ei, părea complet posibil ca Vivian să-și dea seama abia atunci eu eram îmbrăcată într-o rochie albă și că pe cap aveam un voal brodat, amplu și greu. Vivian stătea înșurubată în apartamentul nupțial de patruzeci și cinci de minute, deși stabilisem o întrerupere de doar cinci, iar Mandy și Lucille începuseră să ne dea târcoale, ca o haită de câini gata de atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
amputate. Accident de muncă. L-au Îngropat Într-un sicriu mare, deși ar fi intrat Într-unul mai scurt și mai ieftin. Pantofii negri de lac au fost lipiți cu clei de tâmplărie de lemnul masiv al sicriului acoperit cu voal alb. La Început au vrut să-i bată În cuie, Însă cineva a zis că nu e Isus să merite o asemenea onoare. A fost o Înmormântare fără preot pentru că era vorba de un sinucigaș și a fost dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am holbat la toate cât mi-a poftit inima. Servitoarea de lângă mine nu părea să se grăbească și m-a lăsat să hoinăresc pe unde am vrut. M-am oprit aproape la fiecare prăvălie și m-am uitat la fiecare voal, uimită de varietatea și cantitatea de lămpi, de fructe, de țesături, brânzeturi, vopseluri, unelte, animale, coșuri, bijuterii, flauturi, ierburi, de toate. Dar smochine nu se vedeau pe nicăieri în acea zi. Am căutat după ele până când aproape am amețit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
decât aceea de a ușura viața și moartea bătrânilor de care se ocupa. Și întotdeauna exista o aluzie respectuoasă la mâhnirea cu care Bătrânul urmărea din singurătatea lui suferințele celorlalți, poruncind, când era cazul, ca oglinzile să fie acoperite cu voaluri negre. Mai ales acest amănunt le plăcea tuturor. Îi emoționa gândul că oglinzile despre care toată lumea vorbea vor fi îndoliate și la moartea lor. Retorica obișnuită nu acceptă că poți să fii fericit la o înmormântare decât dacă îl urăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zeci de grade cu minus În Înălțimile acelea... Da, știu, ar trebui să raportez totul la ”planul liric al existenței”, cum ne spunea profa’ de română. La spirit. La... bull shit-uri. Nu e decât o prostie. O mare farsă. Un voal urât mirositor peste ochii noștri bovinici. Peste sufletele noastre deformate și speriate. Nicio speranță. Nimic! Un mare gooooool totul... Ze rooooo... și nimic altceva. Nimic! Îmi aprind o nouă țigară tremurând, dar nu pot trage decât trei - patru fumuri și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ne gândi la puțe Într-o adunare de șaptesprezece bărbați? Și că veni vorba, chiar trebuie să se holbeze așa la mine? Mă uit În jos. Port sutien roșu Agent Provocateur cu jumătate de cupă sub o bluză albă de voal pe care am Înșfăcat-o din sertar În semiîntunericul de la patru și jumătate dimineața. Iisuse, arăt ca Pamela Anderson la Oscaruri. 11.37: Stau În toaleta femeilor, cu obrazul lipit de peretele cabinei ca să-mi calmez roșeața intensă. Îmbrăcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-mi să-l mîngîiu și pe el ". Din vârf de munte-n lună în spațiu iar s-aruncă, În clipă-ajunge-n norii ai astrului natal, Cu-amor el îl privește, cu o privire lungă, În funii lungi el rupe al nourilor voal. L-întinde, l-împletește, din el își face scară, O-aruncă-în zarea lungă de flutură în vânt, Apoi pe ea cu-ncetul bătrânul se coboară Pe mare, care-și mișcă mii valuri tremurând. Din norii cei mai deși el luase o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prin ușa deschisă, acoperită de oglindă. Amîndouă erau Îmbrăcate pentru nuntă, mireasa purtînd o rochie cu crinolină de mătase crem, cu corsaj de dantelă care lăsa la vedere gîtul ars de soare și claviculele puternice. Avea fața ascunsă sub un voal, dar am reușit să Întrezăresc o bărbie drăguță și o gură cu buze pline, care-mi aminteau de Alice Hollinger În perioada petrecută la J. Arthur Rank. Domnișoara de onoare purta rochie lungă pînă la jumătatea gambei, mănuși albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]