1,403 matches
-
CIUREZU Originalitatea poeziilor lui D. Ciurezu stă în interpretarea haiducismului printr-un simț de sine viguros și optimist: De câte ori trec sara prin colnic Spre Golul-Drincii-n sus, la răgălii, Se vânzolesc în mine patimi vii Și pe prăsea strâng pumnul meu voinic. Chiotele și gesturile vitejești din poezia populară, convenționale acolo, sunt dezvoltate plastic, în sensul unei pure risipe a energiei: Dinspre Parâng Din urmă luna un vânăt rîng pe oblânc, cu trap prelung pe brâu, se pierde-n crâng, pe frâu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Regulii, să facă alegerea (p. 157-159). O viață de episcop și de principe 28. A șaptea vină a fratelui Elia a fost că voia să trăiască într-un mod luxos, în comoditate și bunăstare; avea cai de rasă grași și voinici și mergea mereu călare, chiar dacă trebuia să meargă de la o biserică la alta doar o jumătate de milă, încălcând porunca Regulii... Avea și tineri laici în calitate de paji, asemenea episcopilor, îmbrăcați în haine de culori extravagante, care îl asistau și îi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de lirică erotică „obiectivă” nu este, În cazul lui, nepotrivită. De la el s-a inspirat Coșbuc cînd a cîntat ritualurile țărănești ale dragostei. Alecsandri a Înfățișat, totuși, și femeia virilă. Fulga din Dan, căpitan de plai este tipul de femeie voinică, năprasnică la mînie, vitează, nelipsită, cu toate acestea, de obișnuitele calități ale feminității: gură rumioară, mers legănat de fecioară gingașă, pielea albă... Fulga e o Ioana d’Arc a Moldovei: „Frumos odor e Fulga! și naltă-i e făptura! Sub
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pe mine mie redă-mă", nu e deloc "formula identitară potrivită individualității eminesciene" (op. cit., p. 323). 158 Așa este definit, în toate lucrările de specialitate, voyeurismul. 159 Neagoe ilustrează un tip masculin pur, de o virilitate naturală, opus "efeminatului" Eminescu: "voinic ca un taur, cu gâtul scurt, brun; om dintr-o bucată, țăran necioplit din părțile Șălimbarului, fără frîmântări intelectuale și sentimentale", "ochi negri de cărbune", "frunte îngustă și creață", "păr negru, des, aproape creț, până și pe ceafă și în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
până iese spumă Și de aceea pe Ionel Dinții nu-l mai dor de fel. Gimnastică Gelu, Barbu, Gică, Gina Fac gimnastică spunând: Unu doi, unu doi! Faceți toți la fel ca noi! Așa creștem noi cei mici, Sănătoși, voioși, voinici. Iubește curățenia de Florin Cristescu Vezi tu mică pisicuța Vezi micuțul porumbel? De la aste mici fapturi Cum tot mișcă din lăbuța? O, cât e de frumușel! Ia și tu învățături. De ce face ea așa? Trupul pentru ce-i lucește? Hainele
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
te-nvăț prietene, să iubești ceea ce-i tânăr și crește ceea ce-i nou, ceea ce se ridică nu ceea ce se usucă și putrezește. (Ă)”. (Fabulă din lumea coniferelor, Ibidem, nr. 148, 5 aug.) „La gara Huedin Între linii Seara Întâmpină trenurile voinice, Iar vântul Încurcat printre traverse nu știu ce tot caută și tot zice. Câteva mașini pe linii mai Îndepărtate respiră Încet și rar; lângă primele șine se mișcă un copilandru cu un felinar. (Ă). Vine aici de undeva din sat și aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
atașamentului clasei muncitoare pentru tot ce este mai avansat În cultura trecutului nostru”. Într-adevăr presa vremii este plină de poezii adresate lui Eminescu; reținem, fragmentar, doar două, din același număr festiv al Contemporanului 3: „Dacă-ai vedea cum tinerii voinici Se-ntrec să spargă normele În stâncă Și leagă munți de valea lor adâncă Ți-ai așeza luceafărul aici” (Petre SOLOMON - Lui Eminescu) * „Luptând acum pentru o viață bună În contr-acelor pe care-i urai Noi peste veac Îți dăm
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
înapoia noastră. Bătrînul stătea în ambarcațiunea lui, suspendată la prova, cu piciorul de fildeș la vedere, sub ochii căpitanului străin, care stătea nepăsător la prova propriei sale ambarcațiuni. Era un bărbat ca la vreo șaizeci de ani, tuciuriu la față, voinic, chipeș și cu o expresie de om cumsecade, îmbrăcat într-o haină largă, din pînză de pilot, albastră, ale cărei broderii îi atîrnau de jur împrejur; o mînecă a hainei fîlfîia goală în spatele lui, aidoma mînecii brodate a unei uniforme
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atitudine de simpatie pentru tipurile sale. În Dăomnulî Goe, în Vizită etc. se știe cu câtă antipatie zugrăvește Caragiale pe copii, pe mame, raporturile dintre copii și mame - din clasele ce formează "mahalaua". Acum iată începutul nuvelei Păcat: " Un băietan voinic - barba de-abia-i mijește, și sub căciula de oaie părul creț și des... și niște ochi blânzi - și mintos tânăr. Când a plecat de-acasă să meargă la București, p-atîția ani în școli, mama lui - de treabă femeie! - l-a sărutat
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Aceasta însă nu contrazice cele zise mai sus și nu înseamnă că arta poate împăca clasele. Dar despre aceasta, altă dată. care nu poate ține slugi acasă. El va admira pe acel artist care va avea ca ideal o femeie voinică, harnică, muncitoare, gospodină. Alt exemplu: Zola, ale cărui romane, în mare parte, sunt cantaridă 1 tipărită, va plăcea, va fermeca pe burghezi, cari din pricina trândăviei și a bogăției, făcând abuzuri sexuale, sunt storși, dar care totuși voiesc cu orice preț
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dădea și soluții pentru remedierea ei, lupta ca să o înlăture și, astfel, amintirea lui a rămas aceea a unui spirit în veșnică nemulțumire. Foști elevi ai doctorului Brăescu din acea perioadă își amintesc de el ca fiind un bărbat înalt, voinic, bine legat, cu fața negricioasă, părul negru pieptănat cu grijă, mustața groasă, ochii mari, cu o privire pătrunzătoare, dar liniștită. Totdeauna umbla foarte elegant și corect îmbrăcat, în haine de culori serioase, de cele mai multe ori negre. Iarna, purta un palton
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ati alipit în timpuri grele pentru Țara Mamă ca un copil tânăr, însă cu inima adevărat românească. Salutăm în voi o parte frumoasă a unui vis care niciodată nu se va șterge [...]. Trăiască copilul cel mic, dar poate cel mai voinic al României Mame !”. În răspunsul său, Ion Inculeț și-a exprimat fericirea pentru vestea unirii adusă oficial la Iași. În context, președintele Sfatului Țării s-a referit la necesitatea adoptării reformelor democratice, a celei agrare în special, reamintind gestul Regelui
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
pruncie, Mândricel fusese crescut la curțile domnești, ca un copil de pripas ce era. Domnii Țării Românești se schimbaseră, dar el a rămas la curte. Anii trecuseră astfel și, o dată cu ei, crescuse și Mândricel. Acum devenise un flăcău În lege, voinic și mândru la privit, Încât numele acesta de pripas i se potrivise de minune. Când se urcase pe tronul Țării Românești, Țepeș Îl găsise la curte. Aflând despre viața umilă pe care o dusese băiatul, se posomorî. Îl chemă la
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
tresare de un ropot venit de pe deal. Un călăreț se oprește În fața ei, trudit, cu calul În spume. Sunt Ștefan, turcii ne-au călcat țara, vin din război, oastea mi-i spartă și-s singur ! Am șapte feciori, frumoși și voinici, și mi-s dragi ca lumina ochilor...ai tăi sunt, doamne. În zori sunau din corn, pe munții Moldovei, cei șapte voinici. Curgeau plăieșii roiuri de pe sub poalele codrilor. Oastea nouă ieși ca din pământ. S-a pornit domnul cu ea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
frunte. Mai mergem mult ? Cum poruncește Măria ta. Ajungând pe malurile Putnei, În dulcea și frumoasa Bucovină, Înconjurat de ostașii săi, viteazul domn se sui cu dânșii pe o muchie de deal. Porunci apoi la doi dintre arcașii cei mai voinici să-și Încerce puterea. Copii, trageți! Astăzi vreau să mă-ntrec În arc cu voi, zise Ștefan. Voinicii Își pregătiră săgețile, Își Încordară arcurile cu putere și au tras. Săgețile lor se duc ca vântul, de nu se mai zăresc
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
o cunoaștem bine! Cuvinte: uliță = drum Îngust care străbate un sat sau un oraș; stradă mică; străduță; alvițar = fabricant sau negustor de alviță (produs alimentar zaharos, făcut din: miere, nuci sau migdale, albuș de ou) mușteriu = cumpărător, client; vlăjgan = tânăr voinic, zdravăn; tiranie = conducere bazată pe asuprirea celor mulți; aici, atitudine, comportare de tiran. CÂNTEC LUI AVRAM IANCU Urmaș a lui Horea, Avram Iancu a fost un cărturar luminat, cu dragoste adâncă față de poporul asuprit. El a condus cetele Înarmate ale
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
către domnu, zice d-abia stăpânindu-și tremurătura bărbii: Maria ta, Dumnezeu știe numai ce se petrece acuma În sufletul unui biet dascăl ca mine, venit aici din părțile românești de dincolo. Rog pe Dumnezeu să te ție sănătos și voinic pentru fericirea poporului românesc. Mintea, brațele, sângele nostru și al acestor copii sunt de acuma Închinate neamului român, patriei române, domnului român, Măriei tale ! La aceste vorbe, toată lumea s-a ridicat În picioare, și vodă asemenea; nimeni nu mai putea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
a unei făpturi alcătuite din rafinamente decadente, căuta să ajungă la inima acelei curtezane cerebrale, indolente, semănând cu o orhidee fragilă și care îl lăsa să spere mereu zadarnic. Și alături de ei - servitoarea, tânăra ce se îmbăia, cu trupul ei voinic și sănătos. La prima lectură, nu deslușisem decât triunghiul acela, care îmi părea artificial și fără vigoare: într-adevăr, cele două femei nu puteau nici măcar să se considere rivale... De acum înainte, aruncam o privire cu totul nouă asupra acelui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ritual de jale, spun ei, pentru tânărul mort. E vorba de cântecul bradului pe care Îl redăm aici: - Bradule, bradule,/ Cin-ți-o poruncit/ De mi-ai coborât,/ De la loc de piatră,/ Aicea la apă./ - Mie mi-o poruncit/ Tinerel voinic/ Numit (numele propriu),/ Și el mi-o trimăs,/ Doi voinici din sat,/ Cu capu legat,/ Cu cârpe spălate,/ În lacrimi udate./ Și ei mi-o plecat/ De la cântători,/ De dalbe zori./ Și ei mi-or umblat,/ Tot din văi În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau să-l desfășoare pe sub poalele cerului. Ariciul, socotind În mintea lui, că mai bine ar fi dacă ar fi pământ mai mult, a urzit o câtime mai mare decât i se poruncise (T. Pamfile, 1913, p. 22). Ariciul era voinic cu barbă mare când urzea Dumnezeu pământul și chemându-l să-i ție două ghemuri, unul de urzeală și altul de bătătură, ariciul s-a-nfiorat de fața Domnului, a scăpat un ghem din mână: din astă pricină, pământul, din lat și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este un copac, în timp ce fagul este un copac, iar stejarul un stejar răsare." Frecvența contradicțiilor este un indiciu al încălcării maximei calității: " Deși are trăsături regulate, nu se poate spune despre ea că este frumoasă. E prea inaltă și prea voinică. Trăsăturile ei nu sunt regulate, dar se poate spune despre ea că este frumoasă. E cam prea scundă și prea slăbuță." Nonsensul, contradicția, oximoronul se înlănțuie amețitor în conversația despre Bobby Watson, a cărei ambiguitate rezultă în principal din inversarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
păsări moa, decimată de sute de ani În urmă de vremea moriorilor sau moa hunteis (vânători de moa), după un schelet; pasărea hoia a cărei imagini se mai păstrează pe monezile de șase pence; pasărea takahe, Împăiată, cât o găină voinică, fără aripi, cu penajul negru și picioarele roșii, cuiburi de albatroși giganți care Împart cuibul cu tuatara (hateira), rămășiță vie a șopârlelor fosile, alte păsări dispărute, dar și păsări ce se mai pot vedea În natură, precum tui, pasărea neagră
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
prezenta simpatic (...). Dar ceea ce nu am întâlnit, sau am întâlnit rar în lucrările anterioare, sunt neglijențele stilistice, neglijențe atât de grave încât se ajunge la ridicol (...). Începutul nuvelei sună astfel: «Ușa se deschide într-un scârțâit lung, intră un bărbat voinic, cu picioarele suflecate, ud tot. Mâlul i se uscase pe sprâncene». Ce salturi acrobatice de gândire! Până acum știam că-ți poți sufleca mânecile (...). Și mai sunt posibile și alte minunății: prin ușa «care se deschide într-un scârțâit lung
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
al socialismului și luptă pentru idealurile pentru care au luptat și au murit comuniștii. Poetul urmărea în această parte să facem cunoștință cu eroii și să ne introducă în problemele care îl frământă. Și facem cunoștință cu ei. Gavrilă e voinic, foarte masiv și se pare că suferă din această pricină, deoarece mormăie ori de câte ori tovarășii glumesc pe seama staturii sale. Gavrilă e «un uriaș cu suflet de prunc», Călin e cumpătat, Iordache și Bucur «se-mpung în cuvinte», cei doi munteni care
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
acord? Vedeți? Vedeți cum e? Nici un „Ce mai faci?“ sau „Arăți excepțional“. — SÎnt gravidă, i-o trîntesc. Și se pare că o să am un copil destul de mare. Expresia lui Elinor nu se Îmblînzește. Nu exagerat de mare, sper. Bebelușii prea voinici sînt vulgari. Vulgari? Cum Îndrăznește să-mi facă splendida mea odraslă vulgară? — Mă rog. Eu una mă bucur c-o să fie mare, zic sfidătoare. Așa, o să aibă mai mult loc pentru... tatuaje. Parcă-parcă am zărit o undă de șoc traversîndu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]