3,145 matches
-
acea viață dulce, deci acolo se găsea chiar la ea acasă. Am făcut invitații și mi-am pregătit locuința pentru musafirii care aveau s-o ia cu asalt. Cei dintâi au sosit cu câteva ceasuri mai devreme, unele femei se vopsiseră blonde, pentru că aflaseră că actrița din rolul principal era blondă, însă cu sânii nu se putea face nimic, mărimea lor nu putea fi schimbată de pe o zi pe alta. De aceea femeile au preferat să-și acopere sânii, căci faima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Cu nimeni altul decât cu cel cucerit de mine, domnule Teodorescu, se găsise ea să flirteze. Și neîndoielnic avea succes, pentru că el îi răspundea. Și toate astea, doar fiindcă e cu trei-patru ani mai tânără decât mine și și-a vopsit părul blond. Blonda cea vopsită, domnule Teodorescu, mi-a suflat mie un bărbat frumos. În aceeași secundă mi-au căzut solzii de pe ochi. Prin urmare, de aceea mă întrebase ce impresie îmi fac mie bărbații tineri și dacă, la nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în Parcul Central. Îmi rămânea destul timp până la întâlnirea cu Ariana. De la intrare, o alee largă, cu dale de piatră albă, ducea la Monumentul Eroilor. Pe mijlocul ei erau straturi de flori, iar pe margine, așezate la distanțe egale, bănci vopsite în verde. Din loc în loc, vopseaua se jupuia. Imediat în spatele băncilor, porneau cărări printre copacii la umbra cărora se odihneau sau dormeau oameni. Perechi de îndrăgostiți, bețivi, țărani. Pe băncile înguste ședeau soldați în termen cu părinții un mic ștergar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mă părăsească în starea aceasta, nu vreau nici banii lui, nici copilul lui. Mâinile ei lovesc furioase burta înspăimântătoare, burta ascunsă, o îmbrățișez, îi mângâi umerii, privirile mele sunt ațintite asupra labelor picioarelor ei lipite de mine, unghiile îi sunt vopsite cu ojă roșie, în ton cu rujul și părul, cât de frumoase pot fi labele picioarelor, sunt uimită, îmi iau apoi ochii de la silueta ei îngrijită, situația nu poate fi chiar atât de gravă, de vreme ce încă se îngrijește de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
strălucesc de parcă ar suferi de boala dragostei, trupul ei mare parcă se micșorase dintr-odată, o îmbrățișez, îi sărut fruntea înfierbântată, i-am mai dat un paracetamol, dar nu ajută la nimic, mă informează secretara emoționată, ciripind din vârful buzelor vopsite în roșu, aproape negre. A consultat-o cineva, întreb eu, nu aveți nici o asistentă aici? Iar ea spune, aveți ghinion, astăzi este una din zilele în care asistenta nu vine, apoi mă privește suspicioasă, te-am căutat peste tot, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și în urechile ei răsunase atunci o profeție mincinoasă și răutăcioasă, o voce îi poruncise să se ridice și să plece, iar acum vocea ei îngroșată din pricina fumatului, mâinile care se încâlcesc în părul meu, trebuie să începi să te vopsești, spune ea, uite câte fire albe ți-au crescut dintr-odată. Nu dintr-odată, murmur eu, nu mi-ai mai mângâiat de multă vreme părul, mă agăț de ea și mă ridic greu, un cioc de acvilă se deschide într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
copil, care exact în clipa aceea începuse să plângă, îmi plec privirile la podea, îmi este interzis să văd asemenea lucruri, asta îmi amintește de Yael, dar deodată îmi dau seama, mi se pare sau este chiar Yael, cu părul vopsit în altă culoare, un maro deschis, împăciuitor, de culoarea mierii, în locul acelui roșu țipător, trupul micșorat fără burtă, iar dacă este ea, înseamnă că s-a răzgândit și l-a luat cu ea pe Mikha cel micuț, pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
interpretat melodia Sus pe acoperiș a formației Drifter, pe care o cântam mereu când eram elev. Am fost surprins să constat că încă mi-o aminteam bine. Din scândurelele care r\m\seser\, mi-am făcut o cutie poștală. Am vopsit-o în roșu, mi-am scris numele pe ea și am pus-o în fața ușii. Până la data de 3 aprilie, singura scrisoare care mi-a onorat cutia a fost cea trimisă la cămin și de-acolo, la noua adresă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu era bine să stea pe gînduri. Odată ce Începea, pe urmă o ținea tot așa. O luă În josul străzii, trecu de mașină și de depozitul mare din stînga, de unde se Încărcau toamna pe vase merele și cartofii, trecu de casa vopsită-n alb a familiei Bean, unde mai dansau uneori la lumina felinarelor, pe podeaua din lemn tare, și ajunse la doc, unde lumea ieșise să Înoate. Erau cu toții la celălalt capăt al docului. În timp ce mergea pe scîndurile negeluite, Înălțate mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zice pe un ton ferm. Știu mai bine ca oricine ce înseamnă toate astea. Ai devenit dependentă și trebuie să te oprești. Mă ia de mână cu blândețe. —Rebecca, trebuie să te ajut cumva. Capitolul II Pereții dormitorului meu sunt vopsiți în roșu închis, iar patul este în întregime alb. Pe pat sunt perne albe de dantelă, o pătură și două perne mari și moi de catifea albă. Pe peretele de la capătul patului am o gravură în roșu și negru semnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Jake într-un bar foarte colorat pentru a învăța din principiile Alcoolicilor Anonimi. Peretele din fața mea e galben, cel din dreapta și cel din stânga sunt albastru deschis. Mai mult, peste tot au fost pictate spirale galbene și violet. Scaunele au fost vopsite în portocaliu și albastru, iar mesele par un mozaic nebunesc. Fără îndoială, acest design a fost conceput pentru a-i binedispune pe clienți, însă, pe de altă parte, îi împiedică să stea prea mult. La mine asta funcționează. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe jar, să nu aibă certitudinea poziției sale în ochii mei. Dar descopăr că îmi place grozav Whitstable. Și casa este grozavă. E un soi de cabană cochetă înconjurată de alte căsuțe drăguțe, chiar lângă strada principală, cu o ușă vopsită în albastru șio grădiniță pătrată decorată cu pietricele și scoici: exact așa cum ar trebui să arate o casă de la malul mării. Ușa de la intrare dă direct într-un fel de sufragerie cu parchet de culoare deschisă, cu canapele colorate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și un zid de piatră îngrădește un petic de iarbă care ține loc de grădină. Niște boscheți anemici marchează, împreună cu aleea îngustă, proprietatea sa de a vecinului de alături. Celelalte case de pe strada aceea, deși construite la fel, au ușile vopsite frumos sau felinare neo-georgiene amplasate asimetric sau grădini minunat îngrijite. Casa lui Jim se remarcă prin lipsa totală de personalitate, care, din nefericire, explică și țicneala lui Jim. Ben urcă treptele de la intrare și sună. Ceilalți stăm pe trotuar, bucuroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe fereastră... La capitolul păr, pielea mea nu va pune probleme insolubile. Fiind o blondă patinată, vă dați seama că pilozitatea nu este punctul meu forte. Adesea, spre sfârșitul verii, renunțam să mă epilez; după două săptămâni puteam să-mi vopsesc părul de pe picioare într-un negru-cărămiziu, care dădea foarte bine cu minijupele ecossez, alea cu 5 nasturi la spate. Encore une fois: alegerea vă aparține. În fond există stiliști și decoratori de interioare care vor ști să găsească tonurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trenul spre Cluj. Mama Sabinei ne aștepta deja acolo, rezervase o cameră la hotel Haiduc. Își cumpărase o pereche de ochelari cu rame aurii și umbla sub braț cu o mapă din vinilin verde. Ne-a arătat entuziasmată orașul: băncile vopsite în roșu-galben-albastru și uriașa statuie a lui Avram Iancu, care costase vreo două milioane de euro. Primarul orașului, Hunar, și președintele Caritas-ului, Stoica, făcuseră din Cluj centrul politic și financiar al țării. Oamenii din toate provinciile își vindeau avutul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Urcă în autobuz câte zece. Îi recunoști după figurile de bidon turtit, după căutătura impertinent-vicleană, după mirosul de transpirație și după vocabular: „Cirică, vezi că, mardeiașu’ ăsta își ține hepatita lângă plămân”, „Ciupeală, rupe tu biletele în față, că eu vopsesc papagalii din spate”. În prima zi de navetă îmi șterpelesc portofelul dar, văzând că e gol, mi-l dau înapoi cu dispreț. Toți își țin gențile și poșetele în față, pe burtă. Dacă te-ai atins de cineva, imediat omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și, urmând linia trenulețului de vacanță, ne îndreptăm spre Mamaia. Malul mării e pustiu. Gheretele care vara umplu miile de burți cu mici, bere și gogoși sunt acum prada vântului puternic. Hotelurile jerpelite aduc și ele cu niște blocuri bucureștene vopsite ca de carnaval, înaintea alegerilor. Litoralul e deprimant și asta îmi face bine. Nisipul, altă dată galben, e plumburiu, valurile înalte par de păcură. Albi au rămas doar pescărușii, dar și ei țipă disperați. Briza îmi ridică părul în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
este îmbrăcată într-un capot lung, bufant, de alcov, din atlaz de culoarea stânjeneilor, cu guler dantelat, încălțată cu papuci de atlaz, cu vârfuri întoarse ienicerește și având picioarele elefantiazice înfășurate în fâșii așijderi de atlaz, de aceeași nuanță. Părul, vopsit tot mov, îl poartă strâns într-un coc monden, probabil pentru a contra-balansa ochelarii uriași, cu lentilele precum fundul buteliilor uzate de sifon și care, cățărați cu parapon pe șaua îngustă a nasului ei, coroiat ca un plisc, o fac
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
câțiva arbori de vârsta satului în partea de sud-est a cimitirului. Biserica parohială cu hramul ”Sfinții Trei Ierarhi”, construită din lemn de stejar și vălătuci, pe o temelie de piatră în formă de cruce, este pardosită la exterior cu scândură vopsită în ulei, acoperișul din scândură fiind înlocuit în anul 1880 cu cel de tablă. Lăcașul de cult are un aspect simplu, cu o singură turlă din scândură, pe care se află două clopote mici. Stilul arhitectonic este cel specific moldovenesc
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
înfuleca zdravăn din tocana ardelenească păstrată caldă. Gavrilaș era tot atât de mic la statură ca și nevastă-sa, avea niște mustăți groase și prea mari pentru chipul lui, fruntea foarte încrețită și o roșeață pe toată fața, parc-ar fi fost vopsit pentru o reprezentație de circ. Urmă o dezbatere amplă asupra perspectivelor tânărului. Se amestecă și doamna Gavrilaș cu amintiri discrete despre administratorul din Vlașca. Numai Marioara tăcea, pufnea din când în când spre Titu și-l bombarda cu cocoloașe de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Totuși simțea uneori nostalgii nelămurite, pe care nu i le astâmpăra viața modernă cu artificiile și convențiile ei. Nadina glumea și nu înțelegea cum poate o femeie frumoasă ca Eugenia să fie fericită cu Gogu, care a ajuns să-și vopsească și părul ca să pară mai berbant. În realitate, Eugenia, deși își însușise felul de a fi și obiceiurile lumii în care trăia, rămăsese sufletește fata preotului Pintea de la Lechința. De aceea se simți în tovărășia tânărului Herdelea parcă s-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i încătușa pe toți, plutonierul Boiangiu murmură cu un glas răgușit de spaimă: ― Mi se pare, măi creștini, c-a sosit revoluția! Capitolul IX FOCUL 1 Joi dimineața, soarele răsărea în Amara prevestit de zori mai roșii ca totdeauna. Orizontul vopsit de flăcările pământești se împurpura tot mai mânios, până ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sânge proaspăt. Atunci lumina vîlvătaiei începu să pălească înăbușită de lumina zilei, scufundîndu-se parcă în zidul de foc ce tivea marginile cerului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și acoperită cu stuf. Marile cutremure din 1940 și 1977 au lăsat-o tot în picioare de parcă ar fi fost zidită din granit. Familia care a cumpărat-o nu i-a schimbat nimic din înfățișarea ei. Aceleași geamuri și uși vopsite în albastru, acoperișul cu stuf schimbat din când în când, căci astfel de case acoperite cu stuf pe timpul verii țin camerele răcoroase și iarna sunt mai călduroase. Ajunși la fosta casă părintească, gospodarul l-a primit cu aceeași bucurie în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
bucătărie de vară unde dormea. Era singură. Nu mai avea pe nimeni pe lângă ea. Cunoșteam și eu casa, datorită ție. În tindă avea lada de zestre. Un lădoi mare de doi metri lungime, unul lățime și un metru înălțime. Era vopsit maro. Cum trebuia să ne pregătim de plecare în armată și cum nici tu nu aveai valiză, ți-am propus să furăm lădoiul mătușii Milica și ai fost repede de acord. Câinele ne cunoștea pe amândoi și într-o noapte
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
casa ta. Am ajuns la tine și am băgat lădoiul în grajd. A doua zi, mama ta a plecat la Huși, iar noi ne-am pus pe treabă. Din scândura lădoiului ne-am făcut valize pentru armată. Am schimbat culoarea, vopsindu-ne valize cu ulei verde. Mătușa Milica s-a plâns că i-a fost furată lada de zestre, dar nu și alte lucruri din casă. Cu toții au râs, chiar și el care acum râdea tot mai rar. Ambii au mai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]