161,013 matches
-
dintre conaționali, iar mai pe urmă, în ceaușistă epocă, de 99,99 %, da-uri civice. Apoi, nu-mi a-mintesc, însă este probabil să fi votat și la acele înălțătoare alegeri când 100 la sută dintre românași - de maghiari nu mai vorbesc - s-au pronunțat pentru. Încă nu ploua, pe lângă mine Anastasia duios trecea, apoi, ca trași de mecanice pluguri, niște pensionari mistuiți de beteșuguri - centrul de votare mă aștepta cu poarta mare, decizia mea de a vota noua Constituție era irevocabilă
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
celui care simte că pierde. N-ar fi mai bine să votăm amândoi? Poate că se poate! - Deci, sigur că se poate, dar uite că nu vroiesc. Nu rabd ca această Justiție care mi-a fript zilele, să mai și vorbească pe ungurește, ca brazda noastră strămoșească să fie cotropită de cei ce n-au izbutit să ne-o ia pe cale militară, ca ultima fabrică să instre în ghearele străinilor. Nu mă duc, nu mă duc, nu mă duc... Mi se
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
gînditor catolic și jurnalist, GianPaolo Salvini, directorul revistei „La Civiltà Cattolica” explică această relație în termeni strict raționali, mult mai aproape de limbajul limpede al politologiei decît de cel religios: „Biserica nu are de făcut o «propunere economică», așa cum nu putem vorbi pentru că nu există o «economie catolică». Biserica poate însă indica dimensiunile umane și etice din care trebuie să se inspire un sistem economic sau politic, astfel încît să nu lezeze drepturile fundamentale ale oamenilor, bărbați și femei deopotrivă, ce iau
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
din care trebuie să se inspire un sistem economic sau politic, astfel încît să nu lezeze drepturile fundamentale ale oamenilor, bărbați și femei deopotrivă, ce iau parte la procesul productiv și distributiv, fie ca protagoniști, fie ca beneficiari. Azi toată lumea vorbește de economia de piață, ce pare acum rămasă fără concurență. În realitate, însă, există mai multe forme de economie de piață și Biserica nu intenționează să canonizeze capitalismul” (p. 10-11). Efectele sociale ale postomodernismului provoacă neliniște la noi (mă refer
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
forumurile din Internet; exemplele care urmează provin din mesaje păstrate în liste de discuții (majoritatea din lunile iunie-august 2002, din FanClub Forum). Surprinzător, persoane de vîrste neprecizate, care par (abia) crescute în plină eră informatică, dominată de jocurile pe calculator, vorbesc despre jucăriile lor de pluș, liniștindu-ne: nu a dispărut încă dimensiunea concretă, tactilă și afectivă a jocului; e minunat contrastul între pseudonimele crunte - Devil, Nightmare, Oribilul - și detaliile din descrierea propriilor ursuleți de pluș, evocați în genere cu ironie
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
E. Simion se constituie parte civilă, ca să zicem așa, într-un proces cu discipolii săi; „Obsedat de trădare și trădători - obsesie veche, nemuritoare! - dl E. S. se simte trădat, părăsit și trist, în loc să fie bucuros că tineri discipoli «încep să vorbească de alte modele» decît cele stabilite de doctrina «caietismului» (de la Caiete critice - nota Cronicarului). Curioasă pedagogie, ca și aceea dintr-o frază care nu-mi iese din minte: «Încerc să-i susțin pe tinerii care împărtășesc ideile mele»”. l O
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
s-au consacrat, de fapt, pe hârtie: Adrian Buz (Premiul de Debut al României literare), Florin Lăzărescu (cu o cotă critică foarte bună după romanul publicat la Polirom), Bogdan Suceavă (mai multe premii pentru Imperiul generalilor târzii), ca să nu mai vorbim de Ioan Es. Pop, Ioana Drăgan sau Horia Gârbea, veterani ai hârtiei. Ce se observă din prima este diversitatea tematică și stilistică a acestei antologii: texte așa-zis realiste, altele fantastice sau de-a dreptul S.F., unele în ton grav
Antologia prozatorilor internauți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13411_a_14736]
-
ar fi fost iarbă. Și mai era și fata de la farmacie - „nu c-aș crede așa ceva, dar dac-ar fi adevărat, ce îngrozitor!” - ba chiar și don Emilio, întotdeauna discret asemeni creioanelor și carnetelor lui cu coperte de vinilin. Toți vorbeau de Delia Mañara cu un rest de pudoare, nefiind deloc siguri că putea fi adevărat, dar în cugetul lui Mario își croia drum cu îndârjire o pală de furie urcându-i-se la cap. Brusc și-a urât familia într-
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Lui Héctor...” începu maică-sa pe un ton plângăcios, și nu mai zise nimic ca să nu-l supere pe Mario. Mai târziu și-au dat seama că pe Mario nu-l deranja faptul că logodnicii erau pomeniți. N-au mai vorbit despre lichioruri până când Delia și-a revenit de tot și a vrut să încerce noi rețete. Mario își amintea de seara aceea pentru că tocmai fusese avansat, și primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i cumpere Deliei
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
dar era parcă transfigurată în vreme ce Mario sorbea cu apreciere din micul degetar bătând în violet plin de lumină portocalie, cu parfum arzător. „O să mă facă să mor de căldură, dar e delicios”, spuse o dată sau de două ori. Delia, care vorbea puțin când era mulțumită, declară: „L-am făcut pentru tine”. Soții Mañara o priveau dornici parcă să-i afle rețeta, alchimia minuțioasă a cincisprezece zile de lucru. Lui Rolo îi plăcuseră lichiorurile Deliei. Mario aflase acest lucru din câteva cuvinte
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
dacă a sărutat-o și el, poate că a rămas liniștit și pasiv, degustător al Deliei în penumbra salonului. Ea cânta la pian, ca mai niciodată până atunci, și-l rugă să vină iar a doua zi. Nicicând nu-și vorbiseră cu vocea aceea, nicicând nu tăcuseră astfel. Soții Mañara bănuiră ceva pentru că apărură fluturând ziarele cu știrea că un aviator se pierduse în Atlantic. Pe vremea aceea mulți aviatori rămâneau la jumătatea Atlanticului. Cineva aprinse lumina și Delia plecă supărată
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
priveghiul lui Rolo - prinsă pe o ilustrație pe dosul ușii dulapului. Înainte de a pleca a cerut-o în căsătorie pentru la toamnă. Delia n-a spus nimic, s-a apucat să privească pardoseala căutând parcă o furnică în salon. Nu vorbiseră niciodată de căsătorie, Delia părea că vrea să se obișnuiască și să reflecteze înainte de a-i da un răspuns. Apoi se uită la el cu ochii strălucitori, ridicându-se brusc. Era frumoasă, gura îi tremura ușurel. Făcu un gest parcă
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
trecere în revistă a suspecților și și-a propus să-i spună Deliei tot ce are pe suflet, s-o salveze în sinea lui de balele care o umpleau, de prelingerea de neîndurat a acelor zvonuri. După cinci zile (nu vorbise cu Delia și nici cu părinții ei) a sosit a doua. Pe cartonașul albăstriu era mai întâi o steluță (nu se știe de ce) și apoi: „Eu în locul dumitale aș avea mare grijă cu scara de la glasvand”. Arse și anonima aceea
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
colț cu Pueyrredón, îl copleși cu bere și cartofi prăjiți fără a-l smulge dintr-o vigilentă toropeală, ca și cum n-ar avea încredere în întâlnirea lor. Mario îi spuse râzând că n-avea de gând să-i ceară bani, îi vorbi pe șleau de anonime, de nervozitatea Deliei, de cutia poștală de pe Medrano colț cu Rivadavia. - Știu bine că de îndată ce ne căsătorim vor înceta ticăloșiile astea. Dar am nevoie ca dumneavoastră amândoi să mă ajutați, să aveți grijă de ea. O
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
grijă de ea. O astfel de poveste îi poate face rău. E atât de delicată, de sensibilă. - Vrei să spui că poate înnebuni, nu-i așa? - Mă rog, nu-i asta. Dar dacă primește anonime ca și mine și nu vorbește de ele, și asta se adaugă la... - Tu n-o cunoști pe Delia. Anonimele o lasă rece... vreau să spun că n-o impresionează. E mai tare decât îți închipui. - Dar parcă e speriată, parcă o chinuie ceva, izbuti să
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
să iasă din tăcerea aceea, însă ea prefera să cânte Rose Marie și puțin Schumann, tangouri de Pacho cu un ritm sacadat și plin de avânt, până când soții Mañara își făcură apariția cu fursecuri și malaga și aprinseră toate luminile. Vorbiră de Pola Negri, de o crimă din cartierul Liniers, de eclipsa parțială și de boala pisicii. Delia credea că pisicii i se aplecase de atâta păr cât înghițise lingându-se, și susținea să-i dea ulei de castor. Părinții îi
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
cam făcut potecă la ușa casei unde admirabilii administratori al banilor oferiți de „Leonardo da Vinci”, Puwak senior și junior, au fost obligați să întoarcă buzunarele pe dos și să restituie la caserie mărunțișul. Aceasta e România suprarealistă de care vorbeam: hoți la drumul mare țin pagina întâi a ziarelor fără să li se întâmple nimic, pe când „talpa țării” e batjocorită fără milă. Inconștiența guvernamentală a ajuns la limite inacceptabile chiar și în țările musulmane și, în lipsă de ceva mai
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
Baconsky și alții - citez cu prudență numele, poetul mărturisește că: „Eu însumi am suferit pe vremea aceea - dar interesează asta pe cineva? - de mari invidii.” Fabuloase și nenumărate paranteze ritmează poemele lui M. Ivănescu. Lumea poeziei sale se petrece, tipografic vorbind, între paranteze verticale alternate de altele orizontale. Lumi întregi se ivesc și dispar între aceste paranteze-oglinzi, deschizându-se și închizându-se. Autorul ar putea renunța la o parte din universul specular resemnându-se la folosirea unui delir de virgule, dar
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
mult înainte de a se apropia de fereastră: „de teamă că ne-am vedea, lunecător și cu ea-n brațe/ trecând prin cercuri de ninsoare tot mai departe”. Ce vor să spună aceste acțiuni fantasmatice, minuțios descrise? Cred că M. Ivănescu vorbește despre femeia cucerită, dar spre care nu încetează să aspire dureros. Fie pentru că ea nu există (prima sintagmă a poemului: „să ne închipuim că ea...”, poate spune și: „să ne închipuim că ea există și că s-a dus la
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
religiilor, autorul unor povestiri de neuitat, precum La țigănci sau tînărul propagator al ideologiei legionare, a urii de rasă? În cazul lui Eliade și al altor prestigioși gînditori români de dreapta evoluînd în contextul social al epocii interbelice se poate vorbi de rătăciri ale tinereții, pe care le-au regretat sau dezavuat ulterior prin opera lor (în paranteză fie spus, nu văd - repet - de ce ar trebui judecate cu mai multă severitate rătăcirile lor decît cele nu mai puțin încărcate de consecințe
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
că nu sîntem îndeobște nici demoni nici îngeri, sau că sîntem într-o măsură și una și alta. Să subscriem la părerea (de bun simț) a dramaturgului Peter Schäffer, a Margueritei Yourcenar și a multor altora, că scriitorul și artistul vorbesc în primul rînd prin opera lor? Sau, dimpotrivă, să întoarcem spatele artistului din cauza omului? Răspunsul nu poate fi unul singur.
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
al divertismentului. În înțelegerea comună, jocul ține de copilărie, de alint sau de sport - zone bine delimitate, fiecare cu setul său de reguli și de rezultate relativ previzibile. Dar tot atît de bine, dacă e un joc lingvistic, se poate vorbi de poezie (exemplul lui Arghezi) sau de teatru (Ionesco), de calambur (Șerban Cioculescu sau Gr. C. Moisil) sau de figuri de construcție și de scriitura automată a suprarealiștilor. “Jocul nu se asociază facilului și neseriosului, ci creației și sensibilității.” (p.
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
de scriitura automată a suprarealiștilor. “Jocul nu se asociază facilului și neseriosului, ci creației și sensibilității.” (p. 20). Deși este performat în limite atent trasate, jocul se individualizează în cele din urmă în memoria noastră culturală. Totuși, libertatea despre care vorbește titlul cărții nu se regăsește neapărat aici, ci în faptul că jucătorul poate alege în principiu să intre sau nu în joc, indiferent dacă e profesor, actor, scriitor, jucător profesionist sau sportiv, olimpic la matematică sau agent de bursă. Cu
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
său, mai înainte ca orice alegere să se pronunțe, Ionel Mihăilescu (Anucikin) franțuzit, prețios în atitudinea cu care se ia în serios, fiind înfrînt chiar de propriile limite, Marius Chivu (Panteleiev), un personaj care nu apare în piesă, doar se vorbește despre el, pe care regizorul îl aduce pe scenă, cu bîlbîielile lui cu tot, sporind umorul, Șerban Pavlu, servitorul lui Podkolesin, Irina Petrescu (Arina Panteleimonovna, mătușa fetei de măritat), Ana Ioana Macaria (Duniaska). Doar Răzvan Vasilescu și Doru Ana nu
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
le-a cunoscut pe surorile și pe fratele lui Liviu Rebreanu. Emil îi scria de pe frontul transilvan, cu puțin înainte de a fi spînzurat. Revista publică fotografii cu Leontina Macrea (1900-1989) și cu Emil Rebreanu. l Tot acolo, neobositul Niculae Gheran vorbește despre Începuturile lui Rebreanu, între care cîteva scrisori, una fiind adresată „ilustrului domn G. Ibrăileanu” în 1908 cu solicitarea de a-i fi publicată în „Viața românească” povestea Domnul Ionică, scrisă de Rebreanu în ungurește și tradusă de el însuși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13447_a_14772]