2,754 matches
-
Documente ale procesului C. Noica, D. Pillat, N. Steinhardt, Al. Paleologu, A. Acterian, S. Al-George, Al. O. Teodoreanu ș.a., București, 1996; Principiul bumerangului. Documente ale procesului Lucrețiu Pătrășcanu, București, 1996. Traduceri: Edgar Wallace, Asasinul de la capătul lumii, București, 1992, Misterul vrăjitoarei africane, București, 1992, Cei trei fii ai dreptății, București, 1993; Jean Giraudoux, Bella, București-Iași, 1998; Vladimir Grigorieff, Religiile lumii, București, 1999. Repere bibliografice: G. Dimisianu, „Fata și bătrânul”, GL, 1968, 16; Mircea Iorgulescu, „Condotierul”, RL, 1970, 35; Lucian Raicu, „Condotierul
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
cu Mia Morogan), București, 1984; Amnezii de iarnă (în colaborare cu Mia Morogan), București, 1985; Să nu ne enervăm! (în colaborare cu Mia Morogan), București, 1990. Traduceri: Jan Martenson, Aurul dragonului, București, 1991 (în colaborare cu Teodor Atanasiu), Moartea vizitează vrăjitoarele, București, 1992; Nicholas Luard, Capcană pentru o nălucă, București, 1993, Serialul Robespierre, București, 1995; Laurence Henderson, Carambol, București, 1994. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Lectură de vacanță, RL, 1980, 26; Sultana Craia, La revedere, pe cât mai curând!, LCF, 1980, 33; Dana
SALOMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289449_a_290778]
-
Mare, propunând patru ipostaze posibile ale feminității; Alb și negru, Rachierița (1934) și Chiajna (în Teatru, 1968) dezvoltă subiecte din trecutul istoric național, ultimele două relevând puternice caractere feminine; Dumitra (Fata din flori) (1958), Cuza-Vodă (în Teatru, 1968) și Leana vrăjitoarea (în Teatru, 1968) evocă evenimente și personalități din secolul al XIX-lea; Javra pământului (1942) așază în centrul acțiunii figura enigmatică a lui Rasputin; Neliniștea Doamnei (nepublicată) abordează problema maternității; Morișca (1937) este o satiră socială inspirată de realități românești
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
membru al vulpilor îl capturează pe unul al echipei găinilor, el diminuează forța echipei găinilor care, încercând să captureze vipere, protejează astfel, indirect, echipa vulpilor. Un joc de rol similar este „Uriași, vrăjitoare și pitici” (Clegg, Birch, 2003): uriașii înving vrăjitoarele lovindu-le în cap; vrăjitoarele înving piticii aruncând asupra lor blesteme; piticii înving uriașii lovindu-i din spate peste genunchi. Un rezultat al acestei tehnici este acela că se obțin informații despre modul de planificare și de comunicare în cadrul echipelor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pe unul al echipei găinilor, el diminuează forța echipei găinilor care, încercând să captureze vipere, protejează astfel, indirect, echipa vulpilor. Un joc de rol similar este „Uriași, vrăjitoare și pitici” (Clegg, Birch, 2003): uriașii înving vrăjitoarele lovindu-le în cap; vrăjitoarele înving piticii aruncând asupra lor blesteme; piticii înving uriașii lovindu-i din spate peste genunchi. Un rezultat al acestei tehnici este acela că se obțin informații despre modul de planificare și de comunicare în cadrul echipelor. Cei doi autori precizează: „Nu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
tradus, cursiv, din Heine, Lenau și din Sully Prudhomme. A transpus din limba franceză câteva lucrări ale lui Vasile Conta (Încercări de metafizică materialistă, Teoria fatalismului, Teoria ondulațiunii universale și Bazele metafizicii) și din germană scrieri dramatice de Carmen Sylva (Vrăjitoarea, Ullranda, Loiza, Mărioara). Pentru teatru a mai tălmăcit din P.-E. Hervieu și din Adolphe D’Ennery și Philippe Dumanoir. În traducerea lui S. au fost jucate pe scena Teatrului Național din Iași piesele Cadavrul viu de Lev Tolstoi (1912
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
Poezii, pref. trad., Craiova, 1896; Heine, Ierusalim, Pleacă, în Sărăcie, Iași, 1897, Don Ramiro, Mâhnitul, în Lirice, Iași, 1898; Racine, Fedra (fragm.), în De recitat, Iași, 1897; Adolphe D’Ennery, Philippe Dumanoir, Don Cezar de Bazan, Iași, 1897; Carmen Sylva, Vrăjitoarea, Craiova, 1897, Ullranda, Iași, 1904, Loiza, Iași, 1906, Mărioara, Iași, 1911; Rudolf von Gottschall, Rahab, Iași, [1907]; Victor Hugo, Torquemada, [Iași], 1916. Repere bibliografice: Caragiale, Opere, VII, 425-435; Gala Galaction, Opere alese, II, îngr. Teodor Vârgolici, București, 1961, 204-206; B.
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
efortul recuperator fiind prezent în primul rând în articolele exegetice. Astfel, în volumul Clio și Melpomena (1977), cea mai amplă secțiune, intitulată Piesa uitată, atrage atenția asupra unui repertoriu marginalizat sau de-a dreptul necunoscut, de la hasdeiana Răposatul postelnic la Vrăjitoarele lui Dimitrie Stelaru, trecând prin dramaturgia lui Iacob Negruzzi, I. L. Caragiale (Începem!), Al. Macedonski (Moartea lui Dante Alighieri), Barbu Delavrancea (A doua conștiință, piesă ibseniană, atipică în ansamblul operei scriitorului), Ion Minulescu, Caton Theodorian, Ion Agârbiceanu, Ion Luca, Dan Botta
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
persoane cu o situație materială precară, precum acea ciobăniță în vârstă din Aiud, acuzată de vrăjitorie în 1683427), din femei singure ori căsătorite (ca acea jupâniță Neacșa, soția lui Ion Logofătul, acuzată de nepoata ei, nevasta popei Badea, că este „vrăjitoare și strigoaică” și că „îi otrăvea pe fiii popei”; pe reclamanți - aflăm din hrisovul dat de Mihnea Turcitul în 1586 - pâra i-a costat moștenirea 428) se îndreptau spre practici magice acute. Mereu în campanie diabolică și cu auxiliari specifici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vrajele și descântecele ce caută, stinge cărbuni, pune lacăte, și cuțite și sorți să-și vadă norocul lor, nu împrumutează la-nceputurile lunelor pe nimene, nici foc nu dau câteva zile; cred în glasurile cocoșilor și altele asemenea vrăji fac...”. Vrăjitoarele legau și dezlegau, „făceau” de dragoste (româncele erau cele mai abilitate, se pare, în această direcție [cronicile săsești le amintesc]; când au vrut să-l atragă în mrejele lor pe principele Gabriel Bethlen, soția cancelarului Ioan Imreffi și văduva Ecaterina
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
văduva Ecaterina Dengelegi au apelat la vrăjitoare românce; ultima avea la reședința ei din Vințul de Jos o româncă pricepută în facerea farmecelor 429), stimulau recoltele sau le compromiteau, sporeau fertilitatea femeilor (de aici învinuirile privind îndemnul la destrăbălare; chiar vrăjitoarele erau socotite exponente ale imoralității) sau, dimpotrivă, o stârpeau, știau să manevreze ierburi și poțiuni miraculoase, interveneau distructiv în viața cuplurilor, cauzau suferințe și răspândeau boli, stârneau conflicte, își transmiteau „meșteșugul” diavolesc din generație în generație. Stârneau, într-un cuvânt
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sau, dimpotrivă, o stârpeau, știau să manevreze ierburi și poțiuni miraculoase, interveneau distructiv în viața cuplurilor, cauzau suferințe și răspândeau boli, stârneau conflicte, își transmiteau „meșteșugul” diavolesc din generație în generație. Stârneau, într-un cuvânt, spaimă. La cele spuse despre vrăjitoare a plecat urechea și Edmund Chishull, epigrafist și secretar al ambasadorului Paget, trecător pe la curtea lui Constantin Brâncoveanu și prin Ardeal: [...] populația ajunge să fie încredințată, cel puțin ea, că este bântuită de vrăjitorie. Căci femei de toate vârstele sunt
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Transilvania - și catolicii, dar și calvinii, după ei - au aprins rugurile, pe care cei/cele învinuiți/te de vrăjitorie ajungeau după ce erau întâi supuși/se la proba focului și a apei. Muntenii și moldovenii nu le ardeau în foc pe vrăjitoare, dar și dincoace de Carpați manipulatoarelor de farmece li se putea întâmpla moarte. Astfel, au fost spânzurate - spune Anonimul Brâncovenesc - din porunca lui Ștefan Cantacuzino două călugărițe de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, învinuite că ar fi provocat, prin farmece, „îndrăcirea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mijloacelor anticoncepționale), întrucât intraseră într-un conflict acut cu normele moralei și simțeau că în preajma lor erau suspendate dezonoarea și sancțiunea, să facă apel la modalitățile de întrerupere a sarcinii. Erau mijloace empirice, puse în mișcare de „specialistele” comunităților („vrăcițe”, „vrăjitoare”, la care se apela și în cazul altor boli 551), posibile instrumente și metode „tradiționale” („trăsuri” și „frecături de poale”, cum scrie bănățeanul Virgil Pop; Cronica sa parohială este de la începutul secolului al XIX-lea, dar ea transcrie, desigur, niște
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de expresie maghiară, București, 2000), consemnată și în cercetări utilizate de autoarea amintită [A. Kiss editor] - Boszorkányok, Ruruzslók, szalmakoszorús parázaák [vrăjitoare, fermecătoare și femei imorale], București - Cluj-Napoca, 1998; autoarea trimite și la F. Schram (editor), Magyaroszági boszorkány perek [Procese ale vrăjitoarelor din Ungaria], vol I-III, București, 1970-1982). 426. Șarolta Solcan, Vrăjitori..., p. 27. 427. Vezi DIR. B. țara Românească, veacul al XVI-lea, vol. V, pp. 247-249; Șarolta Solcan, Femeile..., pp. 83, 264. Pentru acuzațiile de vrăjitorie din Ardeal vezi D.I.R.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de... țigări, nepoeme, micropegăși... etceterisme”, îl ține la subsuoară, coaja neoului se sparge, iar din găoace iese un nepui. Altă schiță, Coada de mătură, este construită pe convenția poveștilor populare, în care interdicțiile și sancțiunile sunt frecvente. Îndrăgostit de o vrăjitoare, naratorul o regăsește seară de seară în apartamentul lui, preschimbată într-o serafică domnișoară. Condiția ca să nu redevină bătrâna zgripțuroaică este stranie: autorul nu trebuie să se atingă de o coadă de mătură (ținută în balcon), „vehicul” cu care vrăjitoarea
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
vrăjitoare, naratorul o regăsește seară de seară în apartamentul lui, preschimbată într-o serafică domnișoară. Condiția ca să nu redevină bătrâna zgripțuroaică este stranie: autorul nu trebuie să se atingă de o coadă de mătură (ținută în balcon), „vehicul” cu care vrăjitoarea pleca în zbor în timpul zilei. Poanta este însă nerelevantă: rațiunea interdicției vine din faptul că femeia era hoață - fura aur și bijuterii și ținea totul ascuns în coada măturii. Turnuri de acest tip sunt evidente și în Metamorfoza, O jumătate
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
Doine din război, Arad, 1925; Vadul hoților, București, [1926]; Seara a 13, București, [1927]; Cuza Vodă, [București], 1928; Lucrătorul viei, București, [1929]; Pelerina verde, București, 1929. Traduceri: Guy de Maupassant, Duminicile unui burghez din Paris, București, [1908]; Karl Emil Franzos, Vrăjitoarea, București, 1908; Honoré de Balzac, Colonelul Chabert, București, 1910; Al. Dumas, Cei doi studenți, București, 1913. Repere bibliografice: M. Sd. [Mihail Sadoveanu], Balzac, „Colonelul Chabert”, VR, 1910, 7; Andrei Braniște [Tudor Teodorescu-Braniște], „Între rețele”, „Avântul”, 1920, 115; Ion Foti, „Pribeag
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
Sebastian și Profesorul, RL, 1995, 46; Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, București, 1995, passim; Mihail Sebastian, DRI, IV, 327-364; Z. Ornea, Jurnalul lui Sebastian, RL, 1997, 5; Vasile Popovici, Evreitatea mea, O, 1997, 2; Nicolae Manolescu, Vânătoarea de vrăjitoare, RL, 1997, 23; Monica Spiridon, De ce scrie Mihail Sebastian un jurnal?, VTRA, 1997, 5; Cornelia Ștefănescu, Din nou despre „Jurnalul” lui M. Sebastian, JL, 1997, 13-22; Dan C. Mihăilescu, Adeverirea unui mit, „22”, 1997, 362-364; Gheorghe Grigurcu, A doua viață
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
comitetul de redacție fac parte frații Alexandru A. Naum și Teodor A. Naum, precum și Eugen Boureanul. Cu un accentuat caracter de valorizare a literaturii greco-romane, publicația înscrie în sumar numeroase traduceri. Astfel,Teodor A. Naum transpune din Idilele lui Teocrit (Vrăjitoarea, Trebuie să bei, Căprarul sau Amarilis ș.a.) sau din Anacreon (Unui greier, Femeilor ș.a.). Tălmăciri din Shakespeare semnează State Dragomir (fragmente din Othelo), versiuni din Victor Hugo și din Giosuè Carducci dau cei doi frați Naum. Se publică inedite eminesciene
SANZIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]
-
Terentiu vedem însă și avatarurile bătrâneții: „Senectus insanabilis morbud”, spunea Seneca, iar Trentiu, „Senectus ipsa est morbus”. În Evul Mediu, bătrânețea apare ca o infirmitate, ca o boală în sine (R. Bacon). Bătrânul este un personaj proscris, fiind asociat cu vrăjitoarea, artele malefice, relațiile cu diavolul. În Renaștere, bătrânul este privit cu multă rezervă, ca o formă de degradare a omului, cum vedem, de pildă, la personajele lui Shakespeare. În iluminism se produce o reevaluare a imaginii bătrânului, pentru ca el să
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
alegerii titlului publicației, redactorii fiind „călăuziți de oarecare sentimente de simpatie și de admirație către acel ce a fost Traian Demetrescu”. Primul număr conține un omagiu adus poetului. În sumar intra proza de Al. Macedonski (Moară pe Dunăre, Palatul fermecat, Vrăjitoarea, O noapte în Sulina, Pădurea Ulmilor), D. Călugăru, I. C. Romașcanu, C. Seche, Dim. Orfănescu, Radu D. Rosetti, versuri de Dim. Orfănescu (Amurgul pe ocean, Vis straniu, Seara la țară, Sub umbră de salcii), D. Călugăru, Constant Teodorescu, M. Munteanu, Dumitru
TRAIAN DEMETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290236_a_291565]
-
literară - Martor ocular (1983), Regăsirea numelui (în limba rusă, 1990) sau Bunul simț (1996) -, Ț. a tipărit mai multe culegeri de versuri, între care Cămașa lui Nessos (1988), Elegii pentru mintea cea de pe urmă (2000), precum și eseul Sabatul sau Noaptea vrăjitoarelor politicii moldovenești (2000). I s-au decernat Premiul Centrului Independent de Jurnalism (1999) și Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2000). Zgârcit în aprecieri atunci când face comentarii referitoare la scrisul din Basarabia, conștient de anacronismul unei literaturi „acefale”, Ț. răbufnește adesea
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
de o mahnă adâncă/ se mai resimte melancolia stăpânilor de altădată”. SCRIERI: Martor ocular, Chișinău, 1983; Cămașa lui Nessos, Chișinău, 1988; ed. 2, Chișinău, 1996; Bunul simț, Chișinău, 1996; Elegii pentru mintea cea de pe urmă, Chișinău, 2000; Sabatul sau Noaptea vrăjitoarelor politicii moldovenești, Chișinău, 2000. Repere bibliografice: Gheorghe Mazilu, „Cămașa lui Nessos”, „Tinerimea Moldovei”, 1989, 26 februarie; Gheorghe Mazilu, Riscul experimentului, „Nistru”, 1990, 2; Vladimir Beșleagă, Mitul ca un avertisment sau Resurecția unei conștiințe critice, LA, 1995, 36; Valeria Grosu, Teroarea
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
de un fior de poezie. Prin sondaje în timp se ajunge la momente tragice ale istoriei dinainte de al doilea război mondial, precum anii terorii legionare sau ai perioadei ’50, faimoasa perioadă a „cotelor”, a „înscenărilor”, a „vigilenței”, a „vânătorii de vrăjitoare”. Mai multe secvențe introduc în cotidian, în atmosfera dintr-un teatru și dintr-un spital, unde se întâlnesc protagoniștii romanului, doctorul Radu Harega și solista de operă Domnica, două destine similare prin obstacolele sociale și morale ce le stau în
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]