KorAP: Find »[drukola/base=vrăjmaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...64 >

1,597 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

limpezi, dar erau ușor de priceput. Pădurea dădea tot soiul de sunete. Scârțâituri. Foșnete. Cârâituri. Pfuuh, pădurea era loc de oameni lași. Aveau unde să se ascundă ca să lovească fără să fie văzuți, nu ca pe munții mei Înalți unde vrăjmașul te vede din zare. Pe munții mei ne luptam știind că o să ne luptăm. De aia și făcuse Moru mai mult cuvinte pentru lucruri limpezi. Nu m-aș fi gândit la cuvinte precum aici și acolo la mine În munți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
crezi tu că nu e doar o singură clipă potrivită ca să Începi ceva? Tu trebuie să le dai lor, Îi arătă el pe oamenii din jur, ceea ce urmăritorii tăi n-ar dori să le dea niciodată. Vindecătorii care ne sunt vrăjmași au avut o grămadă de vreme ca să zădărnicească cele puse la cale de Moru. Așa că, te mai Întreb o dată: dacă ai plecat prea târziu la drum? Am tăcut mâlc. Îmi părea rău că nu știam să vorbesc ca oamenii uscățivului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
spre crâng. - Moru trebuia să-ți zică să iei cu tine măcar bâtă. - Sunt toiagul și bâta Tatălui, am rostit În minte cu vorbele cele grele meșteșugite de Vindecătorul meu din munți, dar Enkim nu păru convins de asta, iar vrăjmașii nici atât: se repezeau pe urmele noastre din toate părțile. Auzirăm din nou șuierul acela - părea el Însuși cuvântul ce spunea moarte. Ne-am azvârlit În colb, rostogolindu-ne mai departe spre crâng. Îi văzurăm și pe vrăjmași, din ce În ce mai mulți - răsăreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de asta, iar vrăjmașii nici atât: se repezeau pe urmele noastre din toate părțile. Auzirăm din nou șuierul acela - părea el Însuși cuvântul ce spunea moarte. Ne-am azvârlit În colb, rostogolindu-ne mai departe spre crâng. Îi văzurăm și pe vrăjmași, din ce În ce mai mulți - răsăreau de peste tot și erau mari cu toții, de parcă Tatăl le greșise Întreg neamul când Îi pusese la cale. - Bune ar fi fost femeile alea acum, măi Krog! - scrâșni Enkim, cu furie, În spatele meu. - Cin’ te-a pus să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
petrecea mereu când curge sângele Între oameni: frica n-apuca să-și facă loc În mintea proștilor. Își reveni iute, așadar, și aținti spre mine o suliță din cele subțiri. Eu aveam deja bolovanul În mână. L-am azvârlit În vrăjmaș. El s-a ferit, dar eu n-aveam nevoie decât două-trei clipe ca să ajung lângă el. I-am repezit capul În burtă, numai că era mai neclintit decât copacii bătrâni. - Enkim! am strigat, iar prietenul meu azvârli cu un bolovan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
când te uitai prin satul lor. Era răcoare. Stâncile din jur erau netede și lucioase, ca niște spinări de bouri grași. Se auzeau zgomote potolite de peste tot, de parcă neamul lor n-ar fi cunoscut niciodată necazul, furtuna, sau fuga de vrăjmași. Păsări de toate felurile se opreau fără frică printre casele lor, ciugulind fără ca nimeni să Încerce să le prindă. Până și mistreții mergeau În voie - Îi auzeam cum grohăiau liniștiți prin pădurea apropiată și nici un vânător nu se repezea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
sus, am dat peste o salcie pitică. I-am tăiat un mănunchi de crengi și ne-am Întors alături de Enkim. - Acum, hai să tragem bulumacul În apă, am spus, și m-am cățărat pe malul scund, pe cât puteam de grijuliu. Vrăjmașii tot ne pândeau, răspândiți prin ascunzișurile pădurii. Sigur aveau să ne simtă când aveam să tragem de bulumac, așa că ne-am mai uitat o dată spre Enkim, ca să știm și cu ochii Închiși unde-l lăsasem. Era chiar pe marginea apei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
culcuș pentru el, ne-am uns toți trei cu măruntaiele ciutanului și am pornit prin pădure, căutând să nu ne Îndepărtăm prea mult de apa care curge. Când și când, unul din noi cobora spre apă, căutând urme de-ale vrăjmașilor, dar până la miezul zilei n-am dat de ei. Se făcuse de prânz când le-am auzit glasurile. Horcăiau și se scremeau așa cum se Întâmplă mereu când sunt mulți oameni și femei laolaltă. Câțiva umblau după urme prin pădure, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de neînțeles. Știau cu toții Însă că la mijloc era vorba de soarta Întregului sat așa că, ori de câte ori se Încingea discuția, restul oamenilor mormăiau Încetișor, după cum credeau că le e interesul. - Cuvintele astea o să ne aducă numai chin, tot spunea unul dintre vrăjmașii lui Moru. Îl chema Scept și era ditamai omul, mare și falnic, spătos, cu pletele și barba neagră. Când vorbea, Își rostogolea ochii bulbucați peste cei strânși În poiană. - Ați văzut unde s-a ajuns cu casele lui Dilc, zicea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
foc și se uită la vânătorii lui care Înlemniseră privindu-mă. - Hm. Ia zi: cum se cheamă sulițele alea mici ale lui Krog? Întrebă Vindecătorul după o vreme, micșorând ochii. - Săgeți. Le pui În arc așa, și le ațintești asupra vrăjmașului. Runa! am strigat În minte, iar ea s-a ridicat, cu burta mare de-acum, și a scos arcul cu săgețile din traiste. A văzut un trunchi de copac rătăcit În peșteră și a tras În el trei săgeți care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Miazănoapte și Îi zăriseră pe urmăritorii mei. - Știam că-s plecați pe urmele tale, căci așa mi-au lăsat bătrânii: că o să vină unul să ne spună că trebuie să vorbim cu vorbele Tatălui, numai că va fi urmărit de vrăjmași mulți-mulți. Eh, cu bătrâni sau fără, eu oricum auzisem de tine și mai aflasem și că ți-au luat unii urma... Dar, nu știam că-s așa de mulți. Cică sunt câtă frunză și iarbă. Sunt din patru sau cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
dacă nu-mi ieșea chiar din ochi, așa eram de supărat. Enkim, Enkim, mi-am spus. Of, of, Enkim, tu m-ai trecut prima apă mare pe care am văzut-o vreodată și tot tu m-ai scos din mâinile vrăjmașilor, iar eu te-am cărat peste munte când aveai piciorul frânt și ți-am purtat pruncul În brațe prin inima nisipului - ne-am tot scăpat unul pe altul din brațele Umbrei și ne-am Împărțit mâncarea și apa, iar acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mi-a zis un lucru care m-a pus pe gânduri: - Tu ești mai norocos decât oricare alt om. Chiar și decât noi, care l-am văzut pe Dogon. Tu și toți cei din jurul tău sunteți tare norocoși... Până și vrăjmașii tăi, despre care Logon mi-a spus că te urmăresc Încă de la plecare, până și ei sunt tare norocoși. - Vrei să spui că am avut noroc că am scăpat cu viață când am trecut prin inima deșertului? - Nu. E vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
bine Înfipt În minte. Mai Întâi am aflat că, dacă era rău și nemilos, ceva mic putea să ucidă ceva mare. Pe urmă, am aflat că, dacă pleci la lupta de sânge cu tovarășii potriviți, n-ai ce alege din vrăjmaș. Și, În sfârșit, am aflat că noi, oamenii neamului meu, ne meritam numele de scoborâtori din lupi. De ce nu se repeziseră bourii ăia asupra lupilor? Ce-i făcuse să stea locului? De ce erau atât de nepăsători? - mă gândisem atunci deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
erau mulți. - Fiecare cu limba lui... am Înțeles, În sfârșit. Vor ca fiecare neam să vorbească pe limba lui, of, of... - Da. Asta spus Minos să spun la tine. Fiule Logon, du-te la Krog și spune că asta vor vrăjmașii: fiecare cu limba lui. Asta Învață la toți: voi ăștia din pădure, ce să vorbiți ca pelticii ăia de munteni? Dacă vreți vorbe, spuneți vorbe de pădurari! Tatăl spune că suntem mulți oameni acum. Tatăl spune că ne trebuie multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ăștia răi vor să nu vorbim În vecii vecilor unii cu alții, că-și pierd ei puterea. Ei știu vorba lui Tatăl și doar ei vor s-o știe, nu și ăilalți. Dar oamenii au prins gustul vorbei și atunci vrăjmașii vor să-i Încurce, așa, ca să le țină piciorul pe grumaz. Asta spune la Krog și dă-i asta, fiule, și dat la mine scoica și spus că la tine place mai mult Selat decât Dilc. Ca să știe Krog că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ne-am potolit, i-am zis: - Mai bine m-ai ajuta pe mine, măi, N’jamo. - Și să ne spulbere, ca pe Dogoni?! - se holbă el. Ce folos ar avea Tatăl ca eu să fac ce a spus el, iar vrăjmașii tăi să ne facă apoi una cu pământul? - Vrăjmașii mei sunt și vrăjmașii tăi. - Deocamdată sunt doar vrăjmașii tăi și dacă pun mâna pe tine, o să te ucidă doar pe tine. Dar, dacă vor fi și vrăjmașii mei, o să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ai ajuta pe mine, măi, N’jamo. - Și să ne spulbere, ca pe Dogoni?! - se holbă el. Ce folos ar avea Tatăl ca eu să fac ce a spus el, iar vrăjmașii tăi să ne facă apoi una cu pământul? - Vrăjmașii mei sunt și vrăjmașii tăi. - Deocamdată sunt doar vrăjmașii tăi și dacă pun mâna pe tine, o să te ucidă doar pe tine. Dar, dacă vor fi și vrăjmașii mei, o să-mi stingă tot neamul. - Fugi din calea lor. - Unde? S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
măi, N’jamo. - Și să ne spulbere, ca pe Dogoni?! - se holbă el. Ce folos ar avea Tatăl ca eu să fac ce a spus el, iar vrăjmașii tăi să ne facă apoi una cu pământul? - Vrăjmașii mei sunt și vrăjmașii tăi. - Deocamdată sunt doar vrăjmașii tăi și dacă pun mâna pe tine, o să te ucidă doar pe tine. Dar, dacă vor fi și vrăjmașii mei, o să-mi stingă tot neamul. - Fugi din calea lor. - Unde? S-au Întins precum norul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ne spulbere, ca pe Dogoni?! - se holbă el. Ce folos ar avea Tatăl ca eu să fac ce a spus el, iar vrăjmașii tăi să ne facă apoi una cu pământul? - Vrăjmașii mei sunt și vrăjmașii tăi. - Deocamdată sunt doar vrăjmașii tăi și dacă pun mâna pe tine, o să te ucidă doar pe tine. Dar, dacă vor fi și vrăjmașii mei, o să-mi stingă tot neamul. - Fugi din calea lor. - Unde? S-au Întins precum norul, peste toate pământurile pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
spus el, iar vrăjmașii tăi să ne facă apoi una cu pământul? - Vrăjmașii mei sunt și vrăjmașii tăi. - Deocamdată sunt doar vrăjmașii tăi și dacă pun mâna pe tine, o să te ucidă doar pe tine. Dar, dacă vor fi și vrăjmașii mei, o să-mi stingă tot neamul. - Fugi din calea lor. - Unde? S-au Întins precum norul, peste toate pământurile pe care le-ai lăsat În urmă. Dacă fug din calea lor, o să dau peste cei ce le țin partea. - Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ai lăsat În urmă. Dacă fug din calea lor, o să dau peste cei ce le țin partea. - Și dacă o să dai peste cei ce-mi țin mie partea? N-ai auzit că oameni credincioși Tatălui au luat și ei urma vrăjmașilor mei? Și ei sunt mulți, așa că, de ce ești așa de sigur că o să fiu Înfrânt? - Eu nu vorbesc de tine, Krog. Eu vorbesc de neamul meu, care e mic. Suntem viteji dar, iată, decât să dăm piept cu alții, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
surâse N’jamo, făcându-mă să-mi dreg glasul. Câți oameni vrei? - Cât toate degetele unui om. - Adică cinci de patru ori, ha, ha, ha, hohoti el. - Cinci de patru ori, l-am Îngânat. Stătu un pic pe gânduri. Dacă vrăjmașii lui Krog o să Învingă, Îmi rămâne tot neamul aici, să se Înmulțească. Iar dacă o să Învingă tovarășii lui Krog, o să se Înmulțească mai departe cei ce-l vor Însoți În călătorie pe Însuși Krog. E bine și-așa. - Nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
plecasem În călătorie, of, of. Însă, făcăturile meșteșugite de Enkim nu-mi spuneau decât un singur lucru: lui Krog Îi era lăsat să călătorească, iar Enkim trebuia să nu-l scape din ochi - să nu care cumva să-i piardă vrăjmașii urma. - Vrei să câștigi timp. În preajma mea. Bine, făcu Enkim. Logon dormea În culcușul său, la câțiva pași mai Încolo. Cred că visa frumos, căci plescăia În somn precum un copil. Enkim se ridică deodată și se grăbi spre culcușul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
luat de ai lui. Și, cu asta, plecarăm. I-am povestit lui Logon Întreaga pățanie, iar el se Înegură. - Mai bine Îl mai țineai pe Enkim cu noi, ca să-i Încurcăm semnele, Îmi zise. - Enkim Îmi era și prieten și vrăjmaș, i-am răspuns. Nu puteam să mă mai joc cu el. Pe de altă parte, ai lui sunt tare departe. S-au Împotmolit la intrarea În pădurea deasă În care stăpânește N’jamo, iar semnele pe care le-am schimbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]