4,976 matches
-
M-am ales cu mai multe fracturi, o manä ( antebrațul) dezlocat, multe räni.. Acum se väd doar câteva urme de la acel accident groaznic. Ele îmi aduc mereu aminte, cât de repede se poate sfârși .. totul färä mäcar sä fi avut vreo vinä.. Acestea au fost gândurile mele, care m-au urmärit astäzi, în timp ce conduceam pe "același drum" spre..Berlin. Nu uitați sä träiti cu intensitate, orice clipä! Referință Bibliografica: Pe drumul spre Berlin / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PE DRUMUL SPRE BERLIN de DOINA THEISS în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351995_a_353324]
-
cu părul alb pe care-l poartă de câteva decenii bune. La șase ani am fost îndrăgostit lulea de a fetiță ceva... cu mult mai mare ca mine! Ea era cea care-mi zdrobise inima. O chema Niura și avea vreo 16 ani. Venea adesea pe la mama sa „dea la mașină” diverse lucruri de îmbrăcăminte. Mama avea o mașină de cusut Singer cu picior, pe care o avea de la mama ei, adică bunica mea, Sultană Olarescu. Parcă aud și acum țăcănitul
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
cu părul alb pe care-l poartă de câteva decenii bune. La șase ani am fost îndrăgostit lulea de a fetiță ceva... cu mult mai mare ca mine! Ea era cea care-mi zdrobise inima. O chema Niura și avea vreo 16 ani. Venea adesea pe la mama sa „dea la mașină” diverse lucruri de îmbrăcăminte. Mama avea o mașină de cusut Singer cu picior, pe care o avea de la mama ei, adică bunica mea, Sultană Olarescu.Parcă aud și acum țăcănitul
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
cu părul alb pe care-l poartă de câteva decenii bune. La șase ani am fost îndrăgostit lulea de a fetiță ceva... cu mult mai mare ca mine! Ea era cea care-mi zdrobise inima. O chema Niura și avea vreo 16 ani. Venea adesea pe la mama sa „dea la mașină” diverse lucruri de îmbrăcăminte. Mama avea o mașină de cusut Singer cu picior, pe care o avea de la mama ei, adică bunica mea, Sultană Olarescu. Parcă aud și acum țăcănitul
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
cu părul alb pe care-l poartă de câteva decenii bune. La șase ani am fost îndrăgostit lulea de a fetiță ceva... cu mult mai mare ca mine! Ea era cea care-mi zdrobise inima. O chema Niura și avea vreo 16 ani. Venea adesea pe la mama sa „dea la mașină” diverse lucruri de îmbrăcăminte. Mama avea o mașină de cusut Singer cu picior, pe care o avea de la mama ei, adică bunica mea, Sultană Olarescu.Parcă aud și acum țăcănitul
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
ți-l săturam pe loc. Să lovească un soldat!? ... Frate, au avut mare noroc... Prea ușor mi i-ai lăsat. - De ce nu fuseși pe aproape? Cred că praf făceai din ei ... - Ia dă arma, măi nepoate! Să-ți arăt mișcări vreo trei. Soldat prost și fără minte, Îi dă arma, vrea să vadă, Cum îi arată-un părinte - Mișcări scurte, de paradă. - Pe umăr, arm'! ... Rezemat, Apoi ... la piept, pentru onor! Ia privește-acum, soldat... Cum se lasă la picior. Ce zici
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
de ireversibilitatea acestei categorii filozofice inexorabile în lupta cu omul, abordate de toți poeții de-a lungul mileniilor. “Se scurge timpul și viața-n el se varsă, / Părând a fi mormânt pentru ce-i viu / Fără speranța de-a fi vreo cale-ntoarsă / Din lumea veșniciei ori pustiu... // Trec anotimpuri și-n iarnă se revarsă, / Trecutele-amintiri sub argintiu; / Se scurge timpul și viața-n el se varsă / Părând a fi mormânt pentru ce-i viu // Se trec păduri și câmp se trece
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
cu ea cu atâtea mașini și câini în oraș. Acum Norica este din nou cu burtica plină cu pui și tot în camera mea doarme. Se așează la capătul patului,la picioarele mele și acolo doarme, iar puiul său de vreo șapte luni în partea cealaltă a patului. Când are nevoie să iasă afară vine și începe să-și frece boticul de obrazul meu, până mă trezește să-i dau drumul afară. Cred ca până la 1 martie va da naștere unei
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350590_a_351919]
-
am tot rugat, ca să m-ajute, El a fost sincer de la început, Făcându-mă să înțeleg, că-i cer prea mult Și nu e treaba lui, că eu nu mă descurc, Totuși, asigurându-mă, ca mai e generos cu mine... Vreo câțiva ani, cam o sută trei zeci de mii, de ore Și suficient, îmi zice el, s-ajungi la EA Și-n glumă, apoi îmi spune, si la ELE... Păi dacă e așa, cât mi-ar trebui, ca să găsesc o
DRUM ÎNCHIS de COSTI POP în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350615_a_351944]
-
m-am lipit de câteva înjurături și una după ceafă că nu l-am ascultat dar ce mai conta? Am văzut zidul morții și aveam ce să povestesc prietenilor mei de joacă. Tata terminase de vândut sacii cu cereale, cumpărase vreo doi-trei bolovani mari de sare pentru oi și vaci și alte cumpărături necesare în casă după indicațiile mamei. Urcați în căruța acum goală, caii mergeau parcă mai veseli. Erau mâncați și bine odihniți ca și noi de fapt. Când am
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
prea găsise clienți pentru fabricarea cărămizilor. Despre tehnologia manuală a fabricării cărămizilor aveam să aflăm destule de la vagonetarul - cărămidar Murgu. Personal cunoșteam câte ceva, căci chiar în valea Ciofului la noi în satul Petia, unul din oamenii înstăriți ai satului făcuse vreo trei cuptoare de cărămidă și copii fiind eram toată ziua plini de pământul frământat de țiganii aduși de respectivul sătean să fabrice cărămida. Dar eu lucrasem ceva timp și la fabrica de cărămidă de la Bucov de lângă Ploiești atât la verde
MURGU CĂRĂMIDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351268_a_352597]
-
Mielu a vrut să-l lovească cu toporul milițianul s-a opus, dar în acelasi timp casa a fost invadată de o mulțime de milițieni îmbrăcați civil și repede i-au imobilizat pe membrii familiei Sărindar. Pentru fiecare membru erau vreo trei-patru milițieni. Contrar așteptărilor cei implicați nu au opus rezistență. Au fost preluați de câteva GAZ-uri ale miliției și duși într-o mare liniște la arestul miliției. Un procuror le-a spus acuzațiile și atunci în toiul nopții au
PERDELE DUBLE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351286_a_352615]
-
culegea în atelajul lui răniții. O durat o zi până am ajuns la ambulanță, la Gromki. Aveam cizmele umplute cu sângele scurs din trup. Glonțul îmi intrase prin spate și-mi ieșise prin față, partea dreaptă. La această ambulanță eram vreo sută de răniți. Am fost pansați și lăsați în voia Domnului, căci toți cei sănătosi erau în panica retragerii. Se făcuse a treia zi de când nu dădusem nimic în gură și pierdusem atâta sânge. Nu voiam să mor și m-
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
care a făcut ca A. Usatiuc, Gh. Ghimpu, A. Șoltoianu, V. Graur să fie condamnați la ani grei de Siberie), iar securitatea sovietică - să-i monitorizeze pe românii care călătoreau în URSS?!” Ne aflam la „Lacul ascuns în codru”, la vreo 5 km de Ipotești, cu mai mulți scriitori străini, când de noi s-a apropiat Florin Cârlan, deghizat în țăran român. El venise tocmai din Caracal, de unde era, ca să se intereseze „ce mai face Basarabia?!”. Dar mă întreb: de unde știuse
GALERIA SPURCAŢILOR: FLORIN CÂRLAN – SECURISTUL LUI CEAUŞESCU de NICOLAE DABIJA în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350727_a_352056]
-
care parcă simțeai o irepresibilă dorință de a i te opune, deși n-ai fi putut să explici și de ce. Poate era numai senzația de relaxare dintr-o nedorită chingă pe subconștient sau insuficient acceptată de eul meu interior. Eram vreo sută șaptezeci de elevi interni găzduiți în două dormitoare gen stadion, eu mă aflam în ultimul, chiar la capăt de tot unde, alt paradox, se afla comutatorul. Cine știe ce modificări fuseseră aduse încăperilor sau poate că un instalator beat îl montase
ĂLA MICU , APRINDE LUMINA! de ION UNTARU în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350828_a_352157]
-
despre formarea planetei. Distanța dintre pereți variază între 800 metri și 29 kilometri. Ca sa coboare până la adâncimea de 1,6 kilometri, râul Colorado a cărat în aval în medie de 400.000 tone de rocă și pământ, pe zi, dezvelind vreo 2.000.000.000 ani de istorie terestra. Ar fi necesare 80.000 de camioane de 5 tone pentru a echivala munca zilnică a apei. Dar odată sosit la imensele prăpăstii toate aceste cifre nu mai valorează nimic.Deodată solida
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
parcarea a circa o sută de mașini plus zeci de trailere.Mă duc pe partea cu mașinile mici,în speranța că mă va lua cineva,înspre Chicago.Se oferă o familie sămă ducă până în Madison, capitala statului. Dar ce rezolvamcu vreo 35 mile?Cei mai mulți se scuzau,ori că n-aveauloc,ori că nu merg la Chicago.Până acolo mai erau vreo 200 de mile.Niște asiatici cu un„van” (dubă),se oferă să mă ducă până în Milwaukee.Mai reduceam din distanță,dar
O VIZITĂ LA CHICAGO de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350815_a_352144]
-
Arad și Timișoara, mi se pare lungă... La frontiera sârbească se întunecă. E seara deja! N-am fost reținuți mult aici. Pe stânga rămâne în urmă un muntișor cu luminile unei localități la poalele lui. De la frontieră până la Belgrad sunt vreo o sută de kilometrii... Capitala sârbilor rămâne în urmă... pasagerii noștri dormitează, fiecare ocupând câte două scaune. În întunericul nopții nu se văd decât creste de munți și tunele. Coborâm direct spre sud, unde Serbia se îngustează, între Kosovo și
O VACANŢĂ ÎN GRECIA de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/350848_a_352177]
-
de trecere... și apoi... cu toții la drum mai departe! Am traversat și Macedonia, tot în plină noapte. Am trecut prin Bitolia, oraș situat cam la mijlocul peninsulei balcanice, cu o concetrație foarte mare de aromâni. La frontiera grecească am fost reținuți vreo două ore fără motive. Ca între toți vecinii există și între aceștia fricțiuni: bunăoară Grecia nu a recunoscut Repubica Macedonia când aceasta a fost desprinsă de la Serbia. Prin urmare și așa deci... este vorba despre greci... așa deci și prin
O VACANŢĂ ÎN GRECIA de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/350848_a_352177]
-
pleca doar la 18:30, așa că ne-am învârtit prin localitate după un loc în cre să mâncăm. Ani a ales un local unde am cinat bine pentru 9 euro. Am intrat apoi și pe la supermagazinul „Larisa”, unde am cheltuit vreo 25 euro pe nimicuri. Într-un parc, la umbră, ne-am mai întreținut un timp cu un cuplu de tineri sârbi din apropierea Belgradului. Am vorbit mai pe sârbește mai pe englezește... dar ne-am înțeles foarte bine. La plecarea trenulețului
O VACANŢĂ ÎN GRECIA de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/350848_a_352177]
-
comentariilor, m-am aplecat spre urechea Licurișcăi și am întrebat-o: Chiar ai fost colegă cu Manethon? Da, și prietenă cu Oannes. Tot un înger? Nu, un zeu. Și asta s-a întîmplat demult? Nu, parcă a fost ieri, cu vreo patru mii de ani în urmă ... Tatălui meu i se spunea Oane ... D'aia ai tu ochi albaștri ... Țineți calea cea dreaptă, băieți! perora Caiafa; nu lăsați fofoloancele să se usuce ... Da, asta era Shinto, calea noastră, adică a zeilor
CAP 8 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350912_a_352241]
-
se apropie și să se așeze. Cineva l-a împins în pat cu brutalitate și l-a îndemnat să se culce căci mâine va începe lucrul la obiectiv. Încet, încet a început să observe cam cine este în cameră. Erau vreo șase băieți care mai de care mai zdrențăroși, desculți și ei. Unii vorbeau despre ce avea să facă la obiectiv! Cum nu știa ce este acela obiectiv a îndrăznit să întrebe, dar nici unul nu a dorit să-i dea vreo
CICLUL TUNICA SI SUMAN; CAMERA NEAGRA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351558_a_352887]
-
energetice din trecut, care urmau acum calea spre vindecare, pentru că fiecare durere somatică are componenta ei energetică, și trebuia acum refăcut sistemul în întregime. Norocul meu a fost că reușisem să șlefuiesc în ultimii 22 de ani cu mâinile mele vreo 64 de metri de coloană din lemn, pentru ca să mă vindec de propria mea coloană. Despre aceste dureri și suferințe am încercat să scriu câte ceva în Scrisoarea Nr.142. Dragi prieteni, haideți să ne apucăm să procesăm și apoi să machetam
SCRISOAREA NR.141 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351588_a_352917]
-
din cearta lui Jupiter cu Luna lui Saturn (Luna lui Saturn care este de fapt chiar luna care ne-a “blocat mareic” luna noastră de pe Pământ); deci, spuneam, Venus a fost aruncată nu de prea mult timp, ci doar de vreo 10.000 de ani. Mai concret, în anul 9500 î.Hr. fragmente din supernava Vela au intrat în sistemul nostru solar și au distrus ecologia de pe Marte. Marțienii, cu vreo 1500 de ani mai avansați decât noi, s-au refugiat o
SCRISOAREA NR.141 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351588_a_352917]
-
care se luptă acum cu viclenie să extermine de 23 de ani o țară verde, numită de toți comentatorii antichității Terra Mirabilis. O țară care în 1989 avea 23 de milioane de locuitori, iar acum a mai rămas doar cu vreo 15 milioane în țară, dintre care trei sferturi din locuitorii i-au adus deja în sapă de lemn, iar un sfert i-au exilat forțat, prin război economic. În concluzie, Iranul pregătește bomba atomică, pentru că vrea cu orice preț să
DESPRE CRIZA MONDIALĂ ŞI VIITORUL ROMÂNIEI ÎN NOUA EUROPĂ UNITĂ ( APEL CĂTRE TOATE FEMEILE TUTUROR POPOARELOR ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346524_a_347853]