1,491 matches
-
elină prin autohtonizare, prin relevarea legăturilor sale cu folclorul românesc : așa cum demonstrează studiile de specialitate, mitul jertfei creatoare, universal răspândit, dovedește o vitalitate remarcabilă în spațiul sud-est european. Există în Iphigenia un indiciu al acestei consubstanțialități. Agamemnon e exasperat de vuietul vântului, care-i amintește mereu de necesitatea sacrificiului. Să remarcăm cu acest prilej că în piesa românească navele sunt împiedicate să pornească de furtună, iar nu de acalmia la care se referă Euripide : inovația este de detaliu, dar ea îi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
contra zonei care nu-i lăsa niciun răgaz. Curios, fantomele doamnei Segal începură să-i facă și lui vizite. Câteodată, noaptea, auzea prin somn zgomotul mașinii de cusut duruind nebunește. Se trezea și ciulea urechea. Liniștea, și mai adâncă din cauza vuietului mării, ca o amenințare perpetuu amânată, era totală. Adormea la loc și visul începea iar. Într-o seară, într-o cârciumă din Cetatea Albă, un camarad care băuse mai puțin îl luă deoparte: "Ce nu-ți merge bine, Aldan?" Era
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
maturizării mele de adolescent. Mama și bunica sunt la biserică. Tata concentrat în armată. Zi frumoasă de vară, cer senin, zumzet de albine în grădina cu flori, liniște deplină întreruptă din când în când de dangăt de clopot. Deodată un vuiet de explozie puternică dă vibrații gata să spargă geamurile. Ce să fie? Instalații industriale se aflau la mari distanțe spre Cernăuți sau Dorohoi. Explozia părea să se fi produs la câțiva kilometri. După câteva ore vine vecinul să ne spună
AMINTIRI DUREROASE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Mihail Malaşincu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1690]
-
cum ardeau rafinăriile și uzinele de la Cîmpina și Ploiești, după ce trecea valul de avioane. Ziua, avioanele americane zburau, mai întotdeauna, pe deasupra Sinaiei, în drum spre Ploiești și București. În formație de zeci, dacă nu de sute, se auzea de departe vuietul elicelor și erau așa de vizibile străluceau la lumina soarelui -, că Mihai al nostru le număra și, emoționat, ne spunea cîte au fost. 78 După 23 august 1944, au început să treacă armatele sovietice, în drum spre Germania. Aceste "victorioase
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Suceava, de lângă Costișa, fiind divizat în trei ramuri, din cauza ploilor abundente și a topirii zăpezii se unea, formând tot prundul o apă tulbure, de culoare mâlului. Costișenii se înspăimântează la vederea colosului de apă și mai cu seamă auzind acel vuiet sinistru al valurilor. De sus, de la munte cară crengi rupte, bușteni întregi, șindrilă, frunze uscate, mult nisip și mâl, aluviuni, care ajung departe în mama Sucevei, care nu este altul decât Siretul. Era prin anul 1947, o primăvară foarte capricioasă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
casă și acareturi în comuna Cobusca ș.a.), puteau să asigure un trai decent și un viitor promițător nouă copiilor. Într-una din zilele de sfârșit de iunie ale anului 1940, liniștea generală din oraș s-a spart și cu un vuiet înspăimântător s-a răspândit știrea: VIN RUȘII!!! Un vacarm de nedescris a cuprins întreaga zonă, militarii au început să se retragă în grabă, oamenii alergau în toate părțile, zvonurile, din ce în ce mai înfiorătoare, băgau groaza în populația din Tighina. Tatăl meu a
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
Păzește-te stăpâne, apucă el să strige și se prăbuși stră puns de trei sulițe. Conrad tocmai se Întreba dacă ai lui vor putea sau nu să țină piept când, deodată, ca la un semn, se auzi Înspre pădure un vuiet adânc, de parcă valuri uriașe s-ar fi prăvălit peste țărmuri, și dintre pomi apăru un puhoi de țărani, Înar mați cu ghioage, securi, țepușe, fiecare cu ce apucase. Johannes Îi adunase În graba mare și-i conducea acum ca un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
posturile, să vedem cât de bună e apărarea noastră! Doar nu vrem să ne dăm prinși fără luptă! Porniră de-a lungul zidurilor, cercetând parapetele, Încredințându-se că porțile erau Închise și punând arcașii În locurile cele mai potrivite. Un vuiet amenințător se ridica din mulțimea care se apropia, strângând cetatea În cercuri tot mai strânse, ca Într-un inel de fier. Părea vuietul mării pe timp de furtună și răz bătea până jos, În adâncul temnițelor unde zăceau pri zonierii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cercetând parapetele, Încredințându-se că porțile erau Închise și punând arcașii În locurile cele mai potrivite. Un vuiet amenințător se ridica din mulțimea care se apropia, strângând cetatea În cercuri tot mai strânse, ca Într-un inel de fier. Părea vuietul mării pe timp de furtună și răz bătea până jos, În adâncul temnițelor unde zăceau pri zonierii. „În sfârșit, au venit“, Își spuse Simeon. „Trebuie să fie Conrad cu oamenii lui. Numai că până la noi n-au cum să ajungă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și tranșee. Craiovenii își adaptaseră viața după orarul acestor "oaspeți" ucigători. Dar apropierea păsărilor metalice aducătoare de suferințe se auzea de departe, așa că părinții își luau repede copiii și fugeau disperați din fața morții. Bombardierele veneau în formații compacte, producând un vuiet prevestitor de nenorociri. La câteva secunde după lansarea bombelor, izbucneau explozii care zguduiau pământul, asemenea unor cutremure. În timp ce clădirile se transformau în moloz, sfârtecând și înghițind oamenii sub dărâmături, trâmbe uriașe de praf și fum se ridicau spre cer, întunecând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de o mulțime de ambalaje: cutii de conserve de toate mărimile, hârtii de împachetat, sticle de toate dimensiunile și formele, batiste mototolite, mănuși desperecheate, pantofiori de copii și chiar păpuși. Totul era călcat în picioare, strivit și înecat în noroi. Vuietul avioanelor era tot mai puternic. Silvia m-a ținut tot timpul de mână, tot timpul, de acasă și până la tranșee. Hai, Titi, să coborâm. Dă mânuțele la mine. Așa. Ținându-mă strâns de mâini, mi-a dat drumul, ușor, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
poate manifesta mai delicat, mai blând, mai uman? Trebuie neapărat să ne treci prin foc și sabie? Unde am greșit? Cu ce? De-a lungul tranșeelor era o umanitate suferindă: plânsete, gemete, urlete, strigăte de disperare, peste care dominau impasibile vuietele motoarelor, combinate cu zgomotul și suflul năprasnic al exploziilor succesive. Capul mă durea îngrozitor, urechile îmi vâjâiau și îmi țiuiau: nu mai auzeam nimic. Mă gândeam că am rămas surd. O teamă animalică, disperată m-a cuprins și trupul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Să fie lumină! strigă Cel de Sus, într-un acces de iubire Divină. Ordinul s-a transmis pe canale nevăzute și, de la pupitrul unui dispecerat celest, impalpabile butoane acționând instantaneu au declanșat prăbușirea a miliarde de fotoni rătăcitori, într-un vuiet prelungit, preluat de un ecou cu redundanțe infinite... Să fie lumină! Să fie lumină! Atârnată de un cui în partea de răsărit a camerei, lângă Icoana simplă a Maicii Domnului cu Pruncul, lampa cu petrol numărul 8, bine curățată, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
după Revoluție s-a transformat Într-un pilduitor editor. Vorbind la rândul meu, m-am arătat puțin intrigat de această „diagonalitate destinală”, mărturisind că, În ce mă privește, indiferent de cele ce se Întâmplă „afară”, În lumea socială, nestingherit de vuietul și tărăboiul schimbărilor, eu, autorul care sunt, Înțelegeam să-mi urmez calea și obsesiile. - Se pare, am spus, cu „aroganța” mea cunoscută, se pare că nu scriam rău Înainte, cel puțin așa m-au lăsat să cred cei mai importanți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ar drapa acești oportuniști de „școală nouă” sub fraze iritate și moralizatoare. Viața și patrimoniul unei națiuni nu au ce face cu aceste reproșuri și „scaune de judecată” ținute, În sfârșit, Într-un moment când acestea au devenit posibile, Împreună cu vuietul și scoriile unei, oarecum, firești perioade de anarhie și de „destabilizare a valorilor”. Cultura unei țări vitale și tinere, din punctul de vedere al creației mari, europene, nu va ceda nici unul dintre realii ei creatori care, nu rareori, s-au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înțelept și viclean, laș și tată iubitor, o pildă a adaptării Înalte, a „pactului cu existența” și cu cei puternici ai ei! E greu s-o apăr, să mă așez de „partea ei”, să-i găsesc rațiuni și virtuți În vuietul enorm al văicărelii aproape generale și nu rareori a blestemelor care o acoperă și o defăimează pentru fiecare Înainte chiar de a ajunge să-„i” treacă pragul, Încât orice tânăr, dar și fiecare copil, aproape, e „avertizat” că viața se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de sat, un bărbat își învață nevasta să pedaleze la o bicicletă, ca să economisească banii de tramvai și metropolitan, pecând aproape, în străzile moderne, huruie zgomotul vieții și sforăie neîntrerupt automobile, autobuze, tramvaie, iar sub fața pământului, în subterane, cu vuiet de tunet și furtună trec metropolitanele electrice. La Pat și Patachon, la cinematograf, lumea din sală râde cu atâta poftă, cu hohote mari și nestăpânite, cu chiote de râs, încât e o plăcere să vezi un public așa de bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mistic. Popa Ionescu ciubotă, cu fete și băieți buni. Moș-Pilescu "Omul care-a prăpădit procesul cu boii" o vorbă al cărei înțeles în general lumea nu-l cunoștea. hirurg = ciuruc Cucoșul bătu din aripi între mine și lună cu mare vuiet și spaimă. am furat o țâră de somn. Tăcerea pune dușmănie între oameni în tren, la drumuri lungi. Vorba dizolvă ostilitatea. Keyserling: Statul ideal nu constă într-o cuminte neutralizare sau în preponderența unui element, ci într-un ritm superior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vremile viitoare. [GHERGHIȚA VÂNĂTOARE]2 28.12.948 În pădure la Gherghița, la vânătoare, pe un vânt aspru din crivăț, cu fulguiri de ninsoare. Îmi venea rândul să stau în aripa dreaptă a vânătorilor, unde fusese un răstimp frământare și vuiet de automobile. Mă hotărăsc să trec în aripa stângă, unde socotesc să găsesc un loc mai liniștit. Când ajung cu însoțitorul meu în țiitoare și ne oprim, văd la treizeci de pași înaintea mea, între tufărișurile uscate, o căprioară stând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Chirilă, redactorul-șef adjunct al "Familiei", și susținut și de colegul echinoxist și filolog Ion Simuț, am ajuns redactor la revista orădeană, am primit locuință (era încă epoca de aur, dar parcă se simțea ceva în aerul ei, ca un vuiet surd), a venit și familia mea la Oradea, din toamnă, a venit apoi revoluția și în atmosfera febricitară, patetică, plină de toate tensiunile unor eliberări multiple, din ianuarie 1990 am devenit redactorul-șef al "Familiei". Am rămas la Oradea, acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acel moment, iată și evreul care venea cu perciunii fâlfâind în vânt. Domnule polițai, gewalt! gewalt!93 M-a necinstit, m-a bătut, m-a omorât, striga el cât îl lua gura, arătând spre mine. No... No... Langzam 94. Fără vuiet. Spune, mă rog, ce a fost. Însă jidanul, de pornit ce era, se-ncurcă în vorbă, repeta aceleași cuvinte de zece ori, se văicara ca și când ar fi fost pe moarte, în fine, făcea un scandal, de începuse neamțul iarăși a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
spuse: Cucoane, nu-i chip să străbați până la Palat. În dreptul caselor Roznovanu sunt adunați o mulțime de oameni care se bat cu armata. Am crezut că servitorul glumește și am ieșit. Apropiindu-mă însă de casa Roznovanu, începui să aud vuiet surd, lugubru, întrerupt din când în când câte o detunătură de pușcă. În același timp, clopotul cel mare a Mitropoliei prinse să sune alarma întocmai ca la foc. Era ceva înfiorător. În sfârșit, ajunsei în fața caselor Roznovanu la un colț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
neplăcere, să ni se schimonosască numele strămoșesc. Nu târziu după aceea, însuși Maiorescu a revenit asupra acestui pedantism și ne-a redat numele legitim înscris în cartea veacurilor. Tout est bien qui finit bien106. Dealtfel, articolul său a făcut mult vuiet și a fost prima provocare la adresa școalei literare din București, reprezintată mai târziu prin Revista contimporană. În numărul al 3-lea venii și eu cu prima mea novelă, Fluierul lui Ștefan. Când m-am prezentat la "Junimea" cu manuscriptul, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în muzică poezii de-ale noastre între care și o baladă a mea; Domnița și robul. Deseori se organizau serate la Maiorescu și Nicu Burgheli, la care luau parte mulți din membrii "Junimei", afară de Pogor pentru care muzica era un vuiet supărător urechilor. Niciodată el n-a priceput o notă, n-a gustat un instrument. Era o natură cu totul refractară acestui gen de artă. Muzica, zicea el, e un mod confuz și barbar de a-și exprima cineva simțirile. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ochii mei marele merit de a fi rodul muncii noastre proprie. Ce frumoase, ce odihnitoare îmi par aceste odăi astfel împodobite. Nicăiurea nu simt o liniște mai complectă, o mulțămire sufletească mai nețărmurită decât în aceste odăi retrase unde nici un vuiet de afară nu pătrunde, unde au răsunat cele întâi glasuri de veselie ale copiilor mei, unde am îmbătrânit cu condeiul în mână pe vechiul meu jilț ros de lungă ședere, odăi pline de visurile unei vieți întregi. Fiecare colț, fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]