3,365 matches
-
vizibil (imaginea), cu rădăcini în realitatea fenomenală (deci și în biografie), "analiza" psihologică s-ar dovedi o speculație stearpă, filozofare fără obiect și fără finalitate. Însă Ibrăileanu era departe de a restrânge arta la formula mimetic facilă a unui realism vulgar, după cum se mai crede încă, din necunoștință de cauză. Ca și Lovinescu, autorul Adelei a sesizat foarte comprehensiv importanța sugestiei în literatură, pe care a explicat-o chiar mai nuanțat, ca efect al unor procedee tehnice precise. Ibrăileanu observă, spre
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
complet lipsite de legătură cu "subiectul". Astfel, odată ajuns la Florența, călătorul în căutare de odihnă ocolește traseele aglomerate către marile galerii și, privind mai întâi viața palpitantă din jurul său, înregistrează neplăcuta impresie produsă de locuitorii legendarei cetăți toscane, indivizi vulgari și clamoroși, obișnuiți să speculeze fără scrupul naivitatea străinilor îndrăgostiți de frumos. Mai încântat se arată junele voiajor de reprezentantele sexului slab, care-l întâmpină inițial, la un han modest, în persoana unei femei agresive, masculinizate, fără pic de mister
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ingenuă precum vrea să pară. Ca atare, amintindu-și brusc că se află într-unul din cele mai frumoase orașe din lume, hotărăște să frecventeze și alte lucruri demne de admirat, în speranța purificării (de pasiune) prin artă. Însă microbul vulgar al dragostei la prima vedere nu-i dă pace, împiedicându-l să experimenteze senzații mai elevate (melodrama eludează preliminariile, prezentând îndrăgostirea ca fapt inexplicabil și irațional, coup de foudre). Nici măcar vechile plăceri, de cărturar cu gust rafinat, nu-l mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
admite excepții, limitând libertatea individului la un set de automatisme și de opțiuni previzibile, în schimb materialul faptic menit să probeze aceste automatisme poate fi cu mult mai divers așa se explică interesul lui Lovinescu pentru "intrigă", fie în forma vulgară a colportajului anecdotic, fie în maniera experimentală a "exercițiilor de digitație" din intermezzo-ul nuvelistic. Într-adevăr, în proza scurtă autorul lui Bizu nu adâncește psihologia personajelor (inexistente în afara "rolului" prescris), în schimb consemnează o serie de topoi meniți a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la metafora "fumului"). Pentru a trăi cu adevărat, eroul lovinescian trebuie să moară puțin. Scurt spus, chiar dacă aduce, pe moment, mângâierea promisă, confesiunea se dovedește a fi o formă de automistificare, o minciună (e drept, vitală), trădând slăbiciunea omului în fața vulgarei ispite de a vorbi (și de a iubi, deopotrivă). De aici și sensibilitatea excesivă a personajelor de tipul lui Andrei Lerian față de cuvânt și de limbajul sentimentelor în genere (alcătuit, pe lângă cuvinte, din gesturi, expresii fizionomice sau atitudini specifice), suspectat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
op. cit., p. 53). În aceeași ordine de idei, "apariția peisajului autonom este mai curând expresia unei crize de comunicare între natură și om" (idem, p. 17). Și, mai departe, "a avea sentimentul naturii în sens înalt nu înseamnă a con-pătimi vulgar cu ea, ci a avea sentimentul că natura este expresia unei interiorități diferite de a ta, chiar dacă ea se integrează, alături de a ta, interiorității globale a cosmosului"(idem, p. 51). În același sens vorbește și Călinescu: "A prețui natura înseamnă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
menționată deja de Bh³vamiïra, Bh³vaprak³ïa (secolul al XVI-lea), cf. G.J.Meulenbeld, HIML 2000, IIA, p. 244. 286. Mai multe plante din familia Scitaminea, una dintre varietăți purtând chiar numele de Grana Paradisi. Folosit drept condiment. 287. Semințele de Foeniculum vulgare, cunoscut de medicina antică, folosit drept corectiv aromatic la unele medicamente (În infuzii, de pildă În Tinctura Rhei et Sennae, apud US Dispensatory, pp. 410-412). 288. Extractum Glycyrrhizae din rădăcină de Glycyrrhiza glabra (US Dispensatory, pp. 395 și 433), recomandat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fond pe tânăr, că lucrurile nu erau ele însele, ci orice altceva.” (C. Noica, Povestiri, 120), „Ceea ce unora li s-ar părea de o grotescă absurditate, anume ca un om ca Ladima să se sinucidă din pricina unei femei atât de vulgare ca Emilia, mie mi se păru destul de explicabil.” (C. Petrescu, Procust, 364), „Veneau spre mine, pe dig, un bărbat și o femeie, în costume de baie, cam de aceeași vârstă, mijlocie.” (G. Bogza, 429), „Amândoi, tatăl și fiul, se așază
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Dinastii, imperii, nații au supraviețuit prin simbolul trecut pe toate hemisferele. Crucea Sfântului Gheorghe, a Sfântului Andrei, malteză, greacă, latină nu sunt noutăți, ele găsindu-se din America, Asia, Polinezia, Africa, Asia și până în Europa în aceeași măsură. Crux ansate, vulgar denumită și cheia Nilului, era simbolul misticului Tau, înțelepciunea ascunsă, a egiptenilor, caldeenilor, fenicienilor, mexicanilor și peruvienilor. Ea putea reprezenta zeitatea, născând dintr-o inimă, atât în mormintele faraonilor, cât și pe zidurile palatelor din America. La Ninive sau Babilon
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
realizând pe deplin adevărul din cărțile sfinte pe care le prețuiesc. Pentru ignoranți omul înțelept pare sărac, el ține ascunsă în suflet o comoară nepieritoare. Pentru el marile plăceri, marile intensități ale vieții sunt extatice. La ignoranți și la ființele vulgare, lipsa înțelegerii vidului este umplută cu letargie și moarte. De aceea patimile sunt teribile pentru profan, tendința descendentă a drumului său posedându-l literal și teologic. Eternitatea Clipei e un timp în care Sinele nu poate fi hipertrofiat, decât la
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
evoluția de la sublim la burlesc. Euripide, cu noua lui comedie antică, renunță la elementul purificator, la conceptul nemuririi și construiește ideea de teatru în care spectatorul vede alter-egoul său. Adrian Marino definește burlescul drept „un comic excesiv, extravagant și adesea vulgar” sau „un tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere”. Timpul prezent, mai cu seamă, secolul al XXI lea a readus în atenție noțiunea grotesc, ca o categorie estetică a cărei trăsătură specifică este sinteza dintre umorul negru, polemică
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Liniștea mea, Odihna toată Nu le mai aflu Ah, niciodată” Prin contemplare, stând lipit de tâmpla Margaretei, Faust soarbe clipa în toată beatitudinea ei; dar odată clipa consumată, contemplația devine tragică. În fața eșecului, Mefisto smulge violent pe Faust, oferind tentații vulgare în noaptea Valpurgiei; cuprins de remușcări intră în celula unde este închisă Margareta, dar aceasta la propunerea acestuia de a fugi cu el refuză. Din aceste fragmente Faust apare din anumite perspective ca un Don Juan, căci amândoi aspirau la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
-o altruism, acest a-ne-fi mutual va trebui să se cheme "nostrism" sau "nostritate"260. Ea este prima formă de relație concretă cu celălalt și, ca atare, prima relație "socială" - dacă vrem să utilizăm acest cuvânt în sensul său cel mai vulgar, care este totodată al mai tuturor sociologilor, chiar și al unor dintre cei mai buni, precum Max Weber"261. Un economist nu trebuie să facă eroarea de a privi cu ochii, de acum, ai specialistului secolului XXI, și să spună
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
pur și simplu un mod de a face. Ea reprezintă mai degrabă procesul prin care o operă își confundă statutul de obiect cu cel de subiect"118. E vorba de o "subiectivizare" a textului obiect, însă nu în sensul reflectării vulgare a ființei umane în opera sa. Ductus-ul, linia continuă a peniței, vocea cu inflexiunile ei, zgârierea paginii 119 nu seamănă cu omul care le produce, dar configurează în mod singular atingerea lui, contactul lui cu materia, prezența lui în pasta
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
îndreptățește să-l considerăm lipsit de sens ; Anumite construcții gramaticale se repetă, ca și declinările și conjugările ; dar ele sânt totuși forme expresive". *13(e) Nu trebuie să ne mulțumim, uimind modelul antichității clasice, să împărțim stilurile în elevate și vulgare, atice și asiatice etc.; suntem în măsură să elaborăm scheme complexe, ea acelea propuse de Wilhelm Schneider în Ausdruckswerte der deutschen Sprache (Valorile expresive ale limbii germane - 1931). In funcție de relațiile dintre cuvinte și obiecte, stilurile pot fi împărțite în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Ausdruckswerte der deutschen Sprache (Valorile expresive ale limbii germane - 1931). In funcție de relațiile dintre cuvinte și obiecte, stilurile pot fi împărțite în conceptuale și senzitive, succinte și prolixe sau în minimalizatoare 237 și amplificatoare, categorice și vagi, liniștite și agitate, vulgare și elevate, simple și înflorate : în funcție de relațiile dintre cuvinte, ele pot fi clasificate în : tensionate și destinse, plastice și muzicale, netede și aspre, incolore și colorate ; în funcție de relațiile dintre cuvinte și întregul sistem al limbii, pot fi deosebite stiluri orale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
lumea orașelor, burghezia), iar satira și farsa, de oamenii de rând. Și această categorică delimitare în ceea ce privește dramatis personae - personajele proprii fiecărui gen - are corespondențe în teoria cuviinței" (adică a ..moravurilor" de clasă) și în împărțirea stilurilor în nobile, mijlocii și vulgare *26. De asemenea, teoria clasică a avut o ierarhie proprie a genurilor, în stabilirea căreia erau luate în considerație nu numai rangul personajelor și stilul, ci și lungimea sau proporțiile operelor (capacitatea de a se menține la aceeași înălțime de la
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
bunătate! Mai curând "cei buni" înșiși, adică cei distinși, puternici, superiori prin poziție și spirit, au fost cei care s-au considerat pe sine și acțiunile lor drept bune, de prim ordin, în opoziție cu tot ceea ce era josnic, meschin, vulgar și grosolan". Acest "patos al distanțării", cum îl numește Nietzsche, este ancorat în stratificarea socială și își găsește întemeierea chiar în etimologia cuvântului bun19 (lat. bonus, -a, -um), care înseamnă nu doar de bună calitate, ci și "bogat", "de neam
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
piața business-ului, pe cea politică și, desigur, pe cea maritală și erotică. A iniția un nou stil în diferite sectoare ale vieții sociale atestă originalitate: atunci când noua modă devine comportament de „turmă”, nonconformismul inițial se transformă într-un conformism vulgar. Cei dornici de afirmare facilă vor recurge la altceva provocator. Bineînțeles însă că, din multiple rațiuni, modele nu se înlocuiesc la fel de repede în toate domeniile, și nu toți indivizii sunt dispuși să le accepte. Dimpotrivă, unii rezistă ca frondă la
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cu elogiile apăsate aduse de Epicur prudenței, cumpătării, practicării filosofiei, prieteniei, râsului, tot atâtea variațiuni pe tema bucuriei de a trăi și a purei plăceri de a exista care aduc în scenă și în joc mult mai mult decât plăcerile vulgare, animalice, triviale? În această etică exigentă, voința ocupă locul cel mai important. Prin ea se edifică, pe calea rațiunii, reflecția, analiza, raționamentul, cunoștințele, cultura, judecata, o plăcere demnă de acest nume. Și care nu are nimic de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care recita incantațiile sacre ca o preoteasă... Divinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații, când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot ce există în afara
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
doar la clipă, în timp ce durerile sufletului ar cunoaște în plus suferințele și chinurile venite din trecut sau din viitor; ceea ce confirmă și spusele gânditorului parfumat: pedepsele aplicate celor vinovați se exercită asupra trupului lor. Dacă cirenaicii susțin ipoteza unei plăceri vulgare, grosolane - în imediatețea animalică și dinamică -, bestială, așa trebuie să gândim... În schimb epicurienii, mai fini, mai tolerabili, în ciuda hedonismului lor - ei aduc atât de mult cu niște asceți, încât ar fi niște amici aproape convenabili pentru platonicienii și stoicii
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un act critic cu orientare sociologică explicită, care să aibă în vedere literatura ca modalitate de încorporare a faptului real și să interpreteze opera ca retrăire a experienței umane în lumea socială. Respingând în egală măsură excesele interpretative ale sociologismului vulgar - spre care riscă să alunece chiar personalități marcante ale domeniului, cum ar fi Lucien Goldmann sau Robert Escarpit -, precum și pe cele ale noii critici, care absolutizează literatura ca text fără referent exterior, teoreticianul ține seama de dublul caracter al operei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289630_a_290959]
-
nelegiuire, abuz sau infamie ar fi lăudabile dacă nu ar deștepta destule suspiciuni, acrul moralist putând fi lesne bănuit de ipocrizie. Memorialistul nu e lipsit însă de talent. Unele evocări și câteva portrete își au plasticitatea lor, apăsată și cam vulgară. În general, scrisul lui S. apare dezordonat, învălmășit, surprinzând totuși nu rareori cu vreo metaforă savuroasă ori cu o picantă întorsătură de grai popular și arhaic, colorată de un umor parșiv și răutăcios. Paradoxul acestei neobișnuite arhondologii ar fi că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
de idee. Ideologizarea este ca o vrăjire. Se petrece sub mitizarea unor termeni cheie. Iubirea pentru țară este o valoare în numele căreia oamenii onești sunt manipulați și trimiși într-un război care nu-i al lor: „Laudele pompoase dinaintea războiului, minciunile vulgare ale literaturii și artei i se păreau vulgare cu doi ani în urmă, și cât de scârboase i se păreau acum! Însă în sufletul lui Gleb se năștea o hotărâre fermă: el nu se va supune (...) Dacă armatele noastre se
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]