16,454 matches
-
gust. Este soția unui oarecare pictor între două vârste, care și-a câștigat brusc renume după război printr-o serie de tablouri în stil nou. Pictorul este foarte impulsiv și împrăștiat, dar soția lui se poartă blând, e mereu cu zâmbetul pe buze și nu lasă impresia că o deranjează comportarea lui. Eram în vizită. La un moment dat, m-am ridicat. — Trebuie să plec. S-a ridicat și ea, absolut natural, și a pășit alături de mine. — De ce? a întrebat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
că și tu m-ai părăsit. De fapt, nu, mă uiți încet-încet. Sunt fericită. Sunt însărcinată, așa cum mi-am dorit. Am senzația că am pierdut totul, însă ființa din pântecele meu îmi va smulge, din când în când, câte un zâmbet trist. Când mă gândesc la ea, nu-mi vine să spun că am făcut „o greșeală de neiertat“. În ultima vreme am început să-mi dau seama că există pe lume război, pace, unire, afaceri, politică. Presupun că tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ajuns, vineri, la Primăria Sectorului 3, în jurul orei 15.00, și au mers repede în fața ofițerului Stării Civile. Dacă atunci când a ajuns la Primărie, roșcata părea supărată sau extrem de emoționată încât nu a fost în stare să schițeze nici măcar un zâmbet, când a ieșit de la Starea Civilă, după ce a devenit "doamna Slav", vedeta era foarte fericită. Petrecerea va avea loc în cadrul restaurantului Chez Marie Garden, din centrul Capitalei.
Bianca Drăgușanu și Victor Slav au devenit, oficial, o familie by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/71830_a_73155]
-
vinete, și care, firește, nu-mi auzise niciodată numele, se trezi din amorțeala proprie nouă tuturor și mă întrebă la ureche (acolo se vorbea numai în șoaptă): - Puteți descrie toate acestea? Răspunsul meu: - Pot. Și atunci ceva ce amintea a zâmbet se așternu pe ceea ce fusese cândva fața acelei femei. 1 aprilie 1957, Leningrad Nu, nu cer străin mi-a fost tutorul Și nu zbor străin m-a scos din foc: Eu am fost atunci cu-ntreg poporul, Unde-a fost
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
nuanțe diferite, practic inseparabile, din care unul sau două ies totuși totdeauna în relief. Cunoaștem desigur, destule personalități publice al căror chip exprimă cu destulă fidelitate trăsătura lor dominantă de caracter: o fire duioasă, tandră, răzbate chiar și într-un zîmbet abia schițat; o natură poetică, interiorizată sau pasională - în melancolia, reflexivitatea sau văpăile privirii, o înclinație spre duritate și cruzime - în asprimea trăsăturilor, în lama de oțel a căutăturii. Setea de viață, senzualitatea, calculul rece, tendințele dominatoare, dar și noblețea
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
Cristina Alexandrescu Mihaela Rădulescu a vorbit despre lenjeria intimă pe care îi place să o poarte. Deși n-o port la vedere, țin morțiș să am o lenjerie care să-mi dea exact subînțelesul ăla din zâmbet și dulcea liniște a feminității (chiar și neliniștea vreunor dorințe, de ce nu ?) . Ador lenjeria de calitate, cu dantelă sau tul, cu o tăietură impecabila. Chiar și sub cea mai sport ținută port o lenjerie peste care nu te-ai aștepta
Mihaela Rădulescu: Port o lenjerie intimă peste care nu te-ai aștepta să dai by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72225_a_73550]
-
Cristina Alexandrescu Temperaturile ridicate de afară au determinat-o pe Andreea Marin să se prezinte cu un decolteu extre de generos la o acțiune caritabilă, în cadrul căruia a fost ”ospătăriță” pentru oameni necăjiți Cu un zâmbet larg pe buze și un decolteu încă și mai larg, care a făcut deliciul admiratorilor, fosta “Zână a surprizelor” a împărțit farfurii cu mâncare caldă copiilor săraci și invalizilor țintuiți în scaune cu rotile, scrie libertatea.ro.
Andreea Marin, cu un decolteu generos la o acțiune caritabilă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72275_a_73600]
-
ce te făcea să te gândești la... actul sexual, la propriu, ceva rușinos, de ascuns... Cele mai nepermise aspecte ale existenței se ascund, de fapt, în AMOR și în POLITIC|... Regele cu șapcă, adică Proletariatul, tipul activistului care te controlează. Zâmbetul lui scurt și vorace. " Măi, tu ești un rege, unul cu șapcă". Ca eroul lui Romain Gary - pe care îl chema Schatz...
Lucrul în sine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8729_a_10054]
-
a lui Netanyahu (sub privirea plină de satisfacție a lui Clinton). Cele două mîini drepte s-au încleștat puternic, s-au scuturat reciproc de mai multe ori (Arafat și Netanyahu se priveau în acest timp în ochi, marcați de un zîmbet insistent), apoi mîna stîngă a lui Arafat s-a așezat protectoare și mîngîietoare peste cele două mîini drepte încleștate într-o dinamică accelerată, și, ca și cum aceasta nu ar fi fost deajuns, ca punct culminant, mîna stîngă a lui Netanyahu s-
Cuvinte și limbaje by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8741_a_10066]
-
ieșeană, Mihai Ursachi strigă după el: "Poetul Bulion!") și căutând acel gust fin și mintea analitică a marelui critic capabil să-l perceapă. Și fiindcă "andrisantul" nu răspunde la scrisori, preferând să le citească și să le depoziteze cu un zâmbet enigmatic, monologul ia locul dialogului, acesta din urmă devenind virtual. Treptat, expeditorul înțelege și acceptă regula jocului. Nu mai așteaptă, cum se spune azi, feed-back, contând pe un alt tip de comprehensiune decât cea împachetată în amabilități epistolare. Iar când
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
ieșeană, Mihai Ursachi strigă după el: "Poetul Bulion!") și căutând acel gust fin și mintea analitică a marelui critic capabil să-l perceapă. Și fiindcă "andrisantul" nu răspunde la scrisori, preferând să le citească și să le depoziteze cu un zâmbet enigmatic, monologul ia locul dialogului, acesta din urmă devenind virtual. Treptat, expeditorul înțelege și acceptă regula jocului. Nu mai așteaptă, cum se spune azi, feed-back, contând pe un alt tip de comprehensiune decât cea împachetată în amabilități epistolare. Iar când
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
portret: "David este cel mai atrăgător băiat pe care l-am văzut vreodată; este o mică frumusețe cu fața lui încă copilăroasă, are un nas mic adorabil și părul de culoarea grâului copt, și este atât de drăguț având un zâmbet încântător. Pentru mine este irezistibil." Revenind, Regina Maria observă într-o și mai mare măsură ca la Paris că România era puțin cunoscută și că atitudinea rezervată a Angliei nu ne era prea favorabilă. "Era nevoie de un ambasador special
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
Arbitru al Păcii. Oriunde pleca, era primit ca un Messia." Și continuă cu portretul fizic, ce s-a imprimat în memoria multor contemporani: "Președintele arăta la fel ca în fotografiile sale; înalt, subțire, cu o față foarte lungă și un zâmbet blând, întreaga lui înfățișare impecabilă semăna foarte mult mai degrabă cu cea a unui pastor puritan". Acest "arbitru al păcii", care ne-a dat un ajutor politic substanțial nu știa absolut nimic despre bolșevism, asupra căruia, spuneam, Regina României trăgea
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
cadru de un bun gust desăvâșit este întâmpinat de proprietara acelui colos economic, o femeie de mare rafinament, cu superioare înclinații spre acte filantropice. Greuceanu află că ea este chiar soția mafiotului ucis, iar eleganța cu care este amenințat, cu zâmbetul pe buze, în plină reuniune mondenă, duce cu gândul la contesele siciliene din filmele italienești despre Mafia: " - Soțul meu este mort, a repetat femeia, să fie sigură că am înțeles mesajul. Voiam să vă cunosc și să vă spun că
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
personajului. Ca și ipocrizia lui cinică. Un rol gîndit și jucat pînă în profunzimea acestei meserii. Sau durerea stranie a Generălesei. Strivită de personalitatea soțului, a prejudecățiilor, a celor ce se fac și a celor ce nu se cuvin. Ce zîmbet amar, ce revoltă demult înăbușită printre cutele rochiei! Doar focul din păr strigă clișeul acestei vieți secate de sevă. Un rol interpretat desăvîrșit de Peter Hilda. Scriitorul lui Dimeny este o alcătuire de durere și triumf al neconvenționalului, de vitalitate
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
Sofia, o distinsă și frumoasă femeie, întâlnind privirile probabil mai deosebite ale soldatului care publicase două volume de versuri (Balade vesele și triste și Parodii originale) cu puțin înainte de a cădea în captivitate, îi zâmbește, iar acesta va purta icoana zâmbetului, ca o expresie a feminității și a civilizației. în lagărele de la poalele Rodopilor, pe valea Strumei (iată și sursa pseudonimului), G.Topîrceanu se împrietenește cu starșul Dilco }fetcu Savanov ot selo Crușovene, okrît Vracenski, de la care începe să învețe limba
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
patrimoniu. De altfel, este dificil să-ți dai seama de la ce punct încolo filmul este prost sau face pe prostul prin abilitatea regizorului de a juca clișeul cu ironie implicită dînd "boborului" ce-i al "boborului" și păstrînd pentru sine zîmbetul în colțul buzelor. Primul film a fost o afacere bună, succes de box office international, și cel de-al doilea este conceput la fel: gîdilă orgoliul național pînă la lacrimi, forjează în draci o mitologie articulată istoric, cu alte cuvinte
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
de mine, recunoaște. - Evident că fac mișto. Treaba e mult mai ingenioasă. Dacă nevasta ta șoptește această mantră printr-un sărut, înseamnă că vrea să aibă cu tine un copil și-n mod sigur va procrea. Această mantră se numește Zâmbetul Cybelei sau cum ți-o plăcea ție. - Cumpără-mi-l, cumpără-mi Zâmbetul Cybelei - ne curmă discuția Liza Swift, la care eu răspund cu tăcerea. Atunci Teodor virează discuția: - Dar tu acum cu ce te ocupi? Mai scrii încă romane
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
nevasta ta șoptește această mantră printr-un sărut, înseamnă că vrea să aibă cu tine un copil și-n mod sigur va procrea. Această mantră se numește Zâmbetul Cybelei sau cum ți-o plăcea ție. - Cumpără-mi-l, cumpără-mi Zâmbetul Cybelei - ne curmă discuția Liza Swift, la care eu răspund cu tăcerea. Atunci Teodor virează discuția: - Dar tu acum cu ce te ocupi? Mai scrii încă romane? - mă întreabă el. - Evident că scriu la ele și tu știi bine asta
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
felul. Din zeci și zeci de povești și tot atîtea voci de povestitori. Din ochii lui Pintilie. Din cheful de viață al lui Rebengiuc. Din tăcerea lui Liviu Ciulei. Din emoția Marianei Mihuț. Din pipa lui conu Alecu Paleologu. Din zîmbetul cald, nostalgic care se așeza pe fața lui Moțu Pittiș cînd vorbea despre ea. Din amănuntele lui George Banu. Din forța scenelor pe care mi le amintesc din cîteva spectacole în care am văzut-o la Bulandra. "Elisabeta I"... Cînd
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
de vișini" a lui Lucian Pintilie. Ranevskaia!... alintată de dantelele umbreluței ce nu putea să o ferească nici de soare, nici de neputințe, nici de eșec, nic de neliniștile stărilor, iubirilor, minciunilor. De acolo privea înainte și înapoi cu în zîmbet ce ar putea să declanșeze filosofii nenumărate. Imaginea mea fetiș. Nu știu de ce, cînd Paulică Bortnovschi s-a prăpădit anul trecut, lanul meu de grîu s-a ofilit. Acum, foșnetul lui mișcă umbre. Viața lui Clody Bertola a fost departe
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
Clody Bertola a fost departe de amorțeala noastră de azi. Departe. Inocența chipului fragil a cultivat un soi de provocare continuă. Pe scenă și în viață. Amețitor traseu...Vulnerabilitatea și forța unei feminități profunde, senzuale, adevărate, inteligente. Gesturile ei, mîinile, zîmbetul, grația unui costum, ochii...zeci de detalii le alcătuiesc. Marile spectacole ale teatrului Bulandra sînt legate indestructibil de numele ei. Momente tulburătoare. Felul în care a iubit și a fost iubită. Pînă la capăt. Un personaj care mă obsedează, pe
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
și cu "fălcile late ale familiei" strânse, încăpățânat, pentru protejarea acesteia, cu bâțâiala genunchiului și alte ticuri bine cunoscute de sora și nepoata care îl adoră, cu răbdarea maniacală pusă într-o operațiune de (enigmatică) fișare și cu blândețea și zâmbetul din voce cu care își face datoria, în continuare, la școală, în ciuda tuturor mizeriilor îndurate, el nu se înscrie, practic, într-o tipologie larg reprezentată. Este o individualitate, remarcabil conturată de romancieră, îndărătnică în a rezista, prin chiar felul său
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
boșorog bețiv, un neisprăvit.// El zâmbi a râde și-și așeză ferăstrăul în cui/ și ieși în stradă și privi cerul,/ spunându-și că s-ar putea, totuși, să nu plouă/ și va apuca să-și taie salcâmul." (pp. 52-53) Zâmbetul țăranului din finalul acestui poem este un zâmbet de Mona Lisa. Ce se ascunde în spatele său? Amintirea nostalgică a tinereții pierdute? O umbră de afecțiune pentru frumusețea de altădată a soției sale? Satisfacția de a-i fi dat o replică
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
și-și așeză ferăstrăul în cui/ și ieși în stradă și privi cerul,/ spunându-și că s-ar putea, totuși, să nu plouă/ și va apuca să-și taie salcâmul." (pp. 52-53) Zâmbetul țăranului din finalul acestui poem este un zâmbet de Mona Lisa. Ce se ascunde în spatele său? Amintirea nostalgică a tinereții pierdute? O umbră de afecțiune pentru frumusețea de altădată a soției sale? Satisfacția de a-i fi dat o replică pe care aceasta nu este în stare să
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]