5,438 matches
-
te sinucizi? Vrei să mă bagi în pușcărie? Ridică-te naiba odată, că doar nu te-am lovit! Tu nu auzi? Ce-i cu teatrul ăsta? Ridică-te! Măi..., ce-i cu tine? Niciun răspuns nu primi din partea ei. Fata zăcea ca moartă pe pavelele de piatră, fără a schița nici cel mai mic gest. Paloarea de pe fața ei frumoasă, încadrată de părul blond, răvășit, ce-i cobora pe umeri, liniștea genelor lungi și buzele întredeschise, l-au făcut pe șofer
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
să-mi hrănească gândul ades cu dor de ducă... Aș vrea să fiu pământul pe care calci să-ți prind desculț piciorul și să-l sărut în iarbă când sprinten saltă și lasă-n urmă dorul acelor dulci idile ce zac ascunse-acum în prăfuite file ... Referință Bibliografică: Dacă mă cauți... Aș vrea / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DACĂ MĂ CAUŢI... AŞ VREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364645_a_365974]
-
Horia Nicoară este prezent cu 15 poezii. Un poet frecventabil, tentat uneori de umbra oximoronului, ca în poemul “Lumina din ochii tăi...” (pag. 262) sau ca-n această “Postumă”: “Doamne,/Cine ca prăvăli/ Piatra/De la ușa/Acestui mormânt/ În care zac/De atâta/Viață?!” (pag. 266). Gabriela Beldie încercă, uneori cu efect scontat, aerul sumbru al sfâșitului neînceput: “Sufla dinspre răsărit/trecutul./ niciun drum nu mai pornea - /ghemuri uriașe/în containere inscripționate:/fără timp/fără sens//cocoșul cânta/sfâșieri de întuneric
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
eliptică, dând senzația că inițierea în magia poeziei e pe calea cea bună: “lună și soare/șnur neîntreruptibil/noi numai ceață” (“Viața”, pag. 278). Ana Tudoran plutește pe linia ușor ondulată a poeziei cu țintă nedefinită: “foile zdrențuite-n depresie/zac în arhiva mucegăită/legate cu sfoară/dorm sedate de singurătate/în dorul de oameni” Elisabeta Iosif este prezentă cu doar opt poezii, niciuna din ele nereușind să facă diferența. Iată, spre exemplu, un catren edificator: “Mi-e greu cuvântul, cel
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
într-adevăr mi-am dat seama că tot ceea ce am făcut era un păcat cumplit, care mă ducea în iad. Dar Dumnezeu a trebuit să mă treacă prin încercări. Copilul meu s-a îmbolnăvit destul de rău, încât la 3 ani zăcea pe pat. Avea o pareză și la mână și la picior, de câteva zile se hrănea doar cu ceai. Să-ți vezi singurul tau copil bolind, să-l vezi efectiv în pragul morții, este ceva cumplit. Stăteam lângă pătuțul lui
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364734_a_366063]
-
descopere. In suferința mea, nu aveam de ce să mă agăț. De cine să mă agăț? De soțul meu care pleca de acasă și se îmbăta? Cui să-i spun oful meu? Copilului meu care avea 3 anișori și ceva și zăcea în pat ... el ce să înțeleagă? Atunci am început pur și simplu să vorbesc cu Domnul. M-am dus pentru prima oară la o biserică evanghelică. Imi aduc aminte că am plâns cu lacrimi fierbinți și am spus: “Doamne, dacă
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364734_a_366063]
-
accident de mașină. El se aflase la volan când un tânăr beat și drogat intrase cu mașina în ei. Acela scăpase doar cu câteva răni dar soția și băiatul lui muriseră pe loc. El a fost grav rănit și a zăcut în comă mai multe săptămâni. Părinții și socrii lui se ocupaseră de înmormântarea celor doi. Când a ieșit din spital a suferit foarte mult și a reușit cu greu să-și revină. După câteva luni a fost trimis de institut
VIATA CA UN ZID-FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364780_a_366109]
-
din raftul zării o stea, Iar gândul mi-e rană pe drumul care trece Copilăria înspre clipa ce-o ademenea. Gheața din scânteia-i cu zvonul ei m-apasă Pe când și-amână tata, din nou convalescența; Nu boala simte el, zăcând acum în casă, Ci datoriei simte, că i-a venit scadența. Așa cum stai culcat cu fața la perete, Acolo pe măsuța mică pusă lângă pat, Așteaptă resemnate palide rețete, Și parcă înfiorate că nu le-ai ascultat. Pentru acuta boală n-ai
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
nu le-ai ascultat. Pentru acuta boală n-ai timp să te-ngrijești, Durerea ți se plimbă în plăpândul trup și taci Gândind dobânzi și rate ce nu poți să plătești Și-o rată e azi scadentă la patu-n care zaci. Destinul meu rebel, îl vei găsi-n albume Sau cu mori de vânt luptând neînvinse până azi. Tu speri să-mi afli chipul când mă strigi pe nume Dar neagră e metastaza în care tu decazi. Parcă-mi bați la
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
cu deziluzii uităm să ne-amintim că jocul e făcut în lumile celeste de ce se-așează viața întruna între noi de ce plimbăm o umbră în marea de iubire de ce plimbăm o ură în trup cu ochii goi de ce să judecăm zăcând în amorțire chiar de se-ncruntă clipa te urcă într-un tren coboară între stații într-un prelung popas și buzele năuce să-ngâne un refren când îți continui drumul mergând încet la pas nu-i loc pe-ntru-amăgire nu-i
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
atât, că s-au răcit deja. Aici Teo ne dă dovada bogatelor lui cunoștințe: - A ‘ăcit ? Apciuu ! Plecăm să ne plimbăm. În privința deplasărilor, lucrurile au mers diferit de la o zi la alta. În prima seară Monica a decretat: - Mașina va zăcea în parcare. Am venit să respirăm aer curat, să facem sport, să dăm jos burțile. - Excelent ! am aprobat eu plin de însuflețire, amintindu-mi toate păhărelele ratate datorită calității de șofer. La dus a fost cum a fost. Dar după
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
pe cruce, gol, țintuit, bătut, scuipat, batjocorit, în așteptarea doar a unei lungi și teribile agonii, n-a răsplătit el vorba bună a bunului tâlhar cu făgăduința extraordinară: Astăzi, cu Mine, în rai? În vreme ce patriarhii, proorocii, drepții Vechiului Legământ mai zăceau încă în iad! Oare ce făcuse tâlharul cel bun? Îl deferecase pe Hristos ? Îl dăduse jos de pe cruce? Nu! Îi adresase doar o vorbuliță bună. I-a îndulcit și rourat sufletul - în acel pustiu al cruzimii, răutății, pizmei și batjocorii
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
război. • Niciun război n-a reparat nedreptatea, dar a adâncit rănile și a ucis speranțele. • Răzbunarea e un soi de pedeapsă care n-are cap și n-are lege. • Cică războiul vrea să îndrepte ceea ce pacea a stricat. • Eroii victoriilor zac sub pămînt. • Există un microb care trăiește pașnic în noi, iar cînd erupe, ne aflăm în plin război. • Sunt mulți guralivi care se bat cu pumnul în piept, dar când sunt chemați sub drapel, o iau la fugă, drept. Cu toții
GÂNDURI REBELE (5) – DESPRE PACE ŞI RĂZBOI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349693_a_351022]
-
predau! Doi soldați români din Armată de Nord l-au escortat până în fața căpitanului lor. Unul dintre ei, un loviștean, spuse luând poziția regulamentara: - Să trăit’, do’n căpitan! Uitat’, am prins un inamic, zace că ie român, da’ ieu zac să nu-l credeț’, o fi vr’un spion, ca tomnai d-aia vorbește el românește! Căpitanul, un bărbat bine făcut, puțin mai în vârstă decât prizonierul din fața lui, de loc din Călimăneștii Vâlcii, glumi cu el: - Mai, soldat Teșcuț
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
noapte petrecută pe navă, am avut următorul coșmar: mă aflam pe o planetă străină, care nu era nici Pământul, nici cea a Iepurilor. Totuși, mii de cadavre de Iepuri carbonizați, care suferiseră cumplit înainte de moarte, având durerea întipărită pe chipuri, zăceau întinse pe pământ. Apoi o atmosferă grea, toxică, de sulf înecăcios te învăluia, ostilă și periculoasă. Aveam în mâini o oglindă magică. Mă pregăteam să o înfrunt pe Hira aproape cu mâinile goale, dar știam că o putere nebănuită zace
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
care deja fusese scrisă. Silviu a reușit să scape necontaminat stând în apartament și mâncând niște covrigi uscați pe care îi avea drept provizie în casă, dar oare cât avea să dureze această minune? Avea stări aproape cataleptice, în care zăcea în pat având viziuni înfiorătoare, cu medicii îmbrăcați în alb intrând peste el în casă, consultându-l și declarându-l infectat cu Yersinia Pestis, se vedea pe sine însuși tușind, scuipând sânge, agonizând... Ca să întrerupă firul gândurilor, a dat din
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
ei în recunoaștere pe la toate cluburile de profil din oraș, ceea ce mi-ar fi fost practic imposibil, pentru că erau prea multe. Ajuns înapoi acasă, am luat câteva pastile forte pentru somn, întrucât nu mai dormisem de vreo trei nopți. Am zăcut în pat câteva zile, răstimp în care, între vis și realitate, mi se părea că sunt din nou apelat pe mobil de doamna în portocaliu, care încerca, cu aceeași voce guturală și monotonă, să mă convingă de însemnătatea serviciilor firmei
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
o tragedie, dar nu mi-am dat seama în ce va consta. De aceea mă plimbam neliniștit cu mâinile la spate, mușcându-mi buzele, încercând să-mi stăpânesc violentele emoții prin gesturi precipitate. Când am ajuns, era prea târziu. Deborah zăcea cu gâtul tăiat în două, umplând covorul de sânge, iar mica mea regină își privea victima așa cum un vânător își privește prada: mândră și puternică, cinică și satisfăcută. "Nuuu!", am strigat. "Pentru ce...". * Prea bine. Nu va ști că vreau
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
va fi prea târziu... Că lumea care "ar fi putut avea loc" nu va prinde contur decât în imaginație... Cine e, cu adevărat, vinovat? Eu? Deborah? Satana? Destinul? Parcă mai are vreo importanță... Când am intrat în apartament, sora mea zăcea moartă pe podea, iar Deborah, alături de ea, o privea așa cum un vânător își privește trofeul. "Ce ai făcut? Pentru numele lui Dumnezeu, ce ai făcut?". "Eu?", mă întrebă, pe jumătate mirată. "Dar tu, ce ai făcut? Mi-ai spus că
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
urgențe cu mâinile întinse către doctori, iar doctorii, nu toți, cu mâinile în buzunare. Buzunarul e de ei, căci tot mai mulți medici pleacă după bani, la stăpâni străini, să fie slugi pentru alți pacienți, nu pentru pacienții români. Bătrânii zac la mila asistentelor, care se cred doctori și pun ștampile și diagnostice după capul lor, bătrânii noștri ne mor prin azile sau prin spitale, doctorii pleacă și spitalele rămân golite de specialisti, și împânzite de morți. Pare dură realitatea, dar
VIOLUL ŞI DEMOCRAŢIA de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350271_a_351600]
-
tine, înnebunesc.... Vis de moarte, iar vine, mă cuprinde, ciudat, Un imens dor de tine, mă aruncă la pat. Un frison, în al nopții scremut, de-un alean, Îmi provoacă o febră, stau sus, lângă geam. Stau unde-ți plăcea , zac într-un spital, Cu frigul deasupra, eu strig în zadar. Citește mai mult Ochii tăi plini de mister, buzele-ți, roșii de ger, Îmi șopteau , în tandru sărut, povesteau ,un refren de demult.Anii trec , trec plini de dor, mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350277_a_351606]
-
tine, înnebunesc.... Vis de moarte, iar vine, mă cuprinde, ciudat,Un imens dor de tine, mă aruncă la pat.Un frison, în al nopții scremut, de-un alean, Îmi provoacă o febră, stau sus, lângă geam.Stau unde-ți plăcea , zac într-un spital,Cu frigul deasupra, eu strig în zadar.... XIII. PE URMELE LEGENDELOR, de Andrei Toader, publicat în Ediția nr. 2042 din 03 august 2016. Pe urmele legendelor Caniculă , căldura de cuptor. La invitația unui prieten , ne-am refugiat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350277_a_351606]
-
că pentru mine El a înviat în zadar, însă încerc și mă străduiesc să nu fie așa!... Simt, observ și constat cu multă amărăciune că încă în mine nu a murit mândria, orgoliul,vanitatea, egoismul, păcatul și matima; în schimb zac în nesimțire, adormire și nemișcarea fapta cea bună, smerenia, milostenia, ascultarea, postul și rugăciunea!... Și în aceste condiții aflându-mă vin și îi cer ajutorul Preaînaltului, Bunului și Milostivului Dumnezeu - Care toate le poate celui ce crede în el, fiindcă
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350339_a_351668]
-
face niciodată asta!!”, am auzit vocea apăsata a bărbatului, dar ceea ce m-a făcut să mă întorc înapoi imediat a fost un horcăit înfundat, de muribund. Am dat navală în cameră și am văzut o imagine de coșmar: iubita mea zăcea întinsă în pat, cu gâtul tăiat între cearceafurile pline de sânge. „Nuuuu!”, am răcnit, temându-mă că voi înnebuni. „Nu poate fi adevăraaat!”. * De ce facem asta? De ce lăsăm lumea să ne ucidă visurile, să ne destrame amintirile cele mai de
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
l-a dus către Mântuitor, Luminându-i adânc mintea, prin CHRISTOS Duhovnicește : Că orice Doctor bun în lume, doar prin IISUS Tămăduiește ! Alăturea de Ermolae, făcând multe Rugăciuni, Ajunse "Doctor fără plată" și "Făcător de Mari Minuni !" Un prunc ce zăcea pe drum, mort, de viperă mușcat DOMNU' le-A dat Puteri Divine și repede, l-au înviat ! Apoi Sfântul Ermolae, l-a luat pe Pandeleon Să-l Creștineze prin Botez, sub numele : Pantelimon ! "Cel cu totul Milostiv", se tâlcuiește al
SF.M.MC.PANTELIMON, TĂMĂDUITORUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350374_a_351703]