1,680 matches
-
situației genurilor legate de obiceiuri. Și cum drăgaica, un străvechi obicei agrar, mai dăinuia în Muntenia, m-am ocupat de ea până târziu, prin ’55, prin observații directe. Din păcate, nu am reușit să definitivez studiul, deși un material imens zace în sertarele mele. Școala marelui Brăiloiu v-a marcat definitiv. A mai fost însă și altcineva care să vă influențeze cercetările? O mare influență și importanță pentru mine au avut cercetările făcute împreună cu studenții lui Dimitrie Gusti. Prin metoda pe
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
situației genurilor legate de obiceiuri. Și cum drăgaica, un străvechi obicei agrar, mai dăinuia în Muntenia, m-am ocupat de ea până târziu, prin ’55, prin observații directe. Din păcate, nu am reușit să definitivez studiul, deși un material imens zace în sertarele mele. Școala marelui Brăiloiu v-a marcat definitiv. A mai fost însă și altcineva care să vă influențeze cercetările? O mare influență și importanță pentru mine au avut cercetările făcute împreună cu studenții lui Dimitrie Gusti. Prin metoda pe
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
B.P. Hașdeu, Ion Ionescu, Agnes de Hodocin, Biblioteca Mitropoliei). Urmărirea respectării depozitului legal, dar și observația pertinentă: „nu se poate numi, credem, o bibliotecă a Statului, o bibliotecă anexată lângă un institut academic, acest mic depozit de cărți prețioase ce zace de atâta timp ca nămol de buchine netrebnice trântite unele peste altele, necăutate și necatalogate”(<footnote http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru C%C4%83line scu footnote>) Petre Maler Câmpeanu (1809-1893), profesor al Academiei Mihăilene, se remarcă în scurta perioadă de
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
și cu mișcarea națională, în momentul în care a fost descoperită „conjurația confederativă”. Semnatarii programului conjurației consemnează că, încă din timpul administrației ruse, „s¬au îndemnat a gândi la mijloacele care ar putea preface sau măcar astâmpăra nenorocirea supt care zace patria” . In perioada aplicării Regulamentului, „o samă au început a simți ticăloasa poziție a Moldovei și am început a sfătui și a deștepta duhurile moldovenilor; am sporit numărul binecugetătorilor patrioți sistisind conjurație pentru a putea ajunge la țăl, a vedea
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
o victorie Împotriva unui Imperiu ce a crezut că ne poate umilii și Îngenunchea În fața Întregii lumi. Sultanul fiind convins că domnitorul va accepta În ultima clipă lepădarea de credință ca să-și salveze copiii („I-am luat vlaga și acum zace Înaintea mea dezgolit și nenorocit. Nu se poate, nu se poate să nu cedeze! Până la urmă vor ceda!”) a invitat Întregul corp diplomatic, ambasadorii țărilor creștine care credeau ei vor asista la umilirea domnitorului, ce nu putea să-și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Iuliana Oproiu; Magdalena Carmen Drăgușin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92321]
-
O treaptă mai jos și iată înstrăinarea: a-ți da seama că lumea e "opacă", a simți cât de străină, cât de ireductibilă ne este o piatră, cu câtă intensitate ne poate nega natura un peisaj, în adâncul oricărei frumuseți zace ceva inuman, și aceste coline, blândețea cerului, linia copacilor își pierd, dintr-o dată, sensul iluzoriu în care le înveșmântăm, mai depărtate decât un paradis pierdut. Ostilitatea primitivă a lumii urcă spre noi prin milenii. Timp de o clipa nu o
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
dar nu îi contestă caracterul original, „prin faptul că ne zugrăvește una dintre îndeletnicirile voinicești ale voievozilor noștri, vânatul de bouri. Prin felul descrierii și subiectul temei (vânatul de bouri) se deosebește de toate legendele similare, și în acest fapt zace originalitatea legendei noastre”. Tema l-a preocupat și pe Mircea Eliade în capitolul Voievodul Dragoș și vânătoarea rituală din cartea De la Zalmoxis la Genghis-Han, dar acesta nu mai pune problema împrumutului legendei în maniera lui V., ci o privește ca
VUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290660_a_291989]
-
după o tăcere care pusese întrebarea-n locul meu: „Am avut o viață grea“. Interviul nu mai e interviu. Nu obțin răspunsuri, ci confesiuni. Am uitat să beau din ceașca de cafea și spuma se topește încet. Dosarul de presă zace în celălalt capăt al mesei. Nici nu mai știu ce trebuia să-l întreb, cuvintele curg firesc, la fel cum s-ar rosti dacă am sta pur și simplu-ntinși în iarbă și-am vorbi despre îngeri. Închid într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
realității, există o manifestare ascunsă a providenței, adică a Spiritului Absolut, în atitudinea irațională a tuturor creaturilor, mai ales a omului: "Oamenii își duc la împlinire interesele, dar în același timp se înfăptuiește și ceva mai depărtat, ceva lăuntric ce zace în aceste interese, fără a se fi aflat în conștiința și interesele oamenilor"99. Totul în istorie se petrece din pasiune și din interes, acțiunile oamenilor servind, în ultimă instanță, un plan mult mai amplu al Ideii Absolute. De aceea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
tată. De obicei, ei sînt cei care suportă cu greu aceste probleme, spuse doctorul. Trebuie să admit că a suportat totul în tăcere. E posibil ca cititorul să nu-și amintească puținele detalii menționate anterior în text despre bărbat, care zace sub o pătură pe priciul de deasupra patului soției sale: rana de la picior, pipa fumegînd, sau felul cum s-a întors cu fața la perete. Acum dctorul trage pătura să-l vadă pe bărbat, iar relatarea este directă, prozaică, fără ocolișuri: "avea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
nocturne ale virilității, fantasme în crescendo, invadând, în aglomerări piramidale de corpuri, aceleași interioare domestice. Membrana ce desparte realul de viața ascunsă a subconștientului tresare și vibrează la fiecare semn: în Eine Kleine Nachtmusik (1943), o floare a soarelui gigantică zace, învinsă, la podea. În coridorul unui hotel/ cămin de fete, colapsând în neumărate uși și infinite încăperi, floarea sălbatică pare a fi pierdut lupta cu două fetițe. În timp ce una de odihnește lângă ușa închisă a camerei 207, cu hainele în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Unele dintre aforisme apar sub forma de butadă, spiritul lor polemic și ironic dând forța de penetrație și îngroșând observația cu trimiteri precise: Paradoxal, la moderni, cultul față de cuvânt a devenit o lipsă de responsabilitate față de cuvânt. / Ce teribilă forță zace în Doina eminesciană, dacă un întreg imperiu a ținut-o zăvorâtă jumătate de secol! Sunt momente când autorul capătă atâta dexteritate în formulări, încât ușurința de-a asocia idei duce, ca la poetul care jonglează cu rime, nu doar la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
partea "majorității", de partea poporului român. De aici și imperativul "despărțirii de Eminescu" sub motiv că ar fi "reacționar în sensul rău al cuvântului". Apreciindu-i riscul de a se aventura în descâlcirea tainei antitezelor ("în ele, constată Theodor Codreanu, zace "diferența ontologică", marea cruce dintotdeauna a ontologiei"), mai departe nu poate să nu constate, cu obidă, căderea lui Virgil Nemoianu din filosofie în ideologie prin partizanatul expres față de una din antiteze. Un polemist din categoria miticilor zburdalnici ar fi împușcat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai ales că motivația avea să fie una extrem de solidă: la finele anului trecut aveam să primesc cartea profesorului / criticului Theodor Codreanu Eminescu incorect politic, apărută la Editura "Scara". În paranteză, fie-mi îngăduit chiar pe rândurile de mai sus zace cuvântul "incorect". Deși softul este programat pentru limba română, imediat, fără a cere vreo aprobare, aproape în chip magic, mi-a apărut varianta în limba engleză iar "corectura"... cât pe ce să fie tacit aprobată! Revenind, urmăresc activitatea prolificului critic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
funcția de șef-rabin al comunităților evreiești din România. Nu a trecut mult timp după alegere și un val de zvonuri dintre cele mai monstruoase au fost lansate împotriva lui, fie din pură invidie, fie din motive legate de răutatea care zace latentă în firea omului. Se zvonea, de exemplu, că ar fi fost un colaborator activ în slujba regimului comunist sau chiar că ar fi un agent în solda Securității. Adevărul este, bineînțeles, altul. Rabinul Rosen a avut o misiune de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
al meu. De la mama mea, mai adaugă cu jumătate de gură. Mama trăiește? Este la pat, abia se mișcă. Totuși trăiește. Certificatul de proprietate se va elibera pe numele proprietarului de drept, adică pentru mama domniei voastre. Nu, domnule primar. Zace la pat, nu se mai poate deplasa. Totuși, legea este clară. Îmi pare rău. Următorul, vă rog. Este pămîntul meu, țipă Ionuț pînă la ușă. De partea cealaltă a ușii schimbă repertoriul și țipă să-l audă lumea: Hoților, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cotidiană: un efort de „aerisire“ în atmosfera îmbâcsită a veacului... Andrei Pleșu, februarie 2014 În loc de prefață: Inactualități Când, obligat de doctori, îmi fac plimbarea (cvasi) zilnică și se întâmplă să fie vreme senină, dau, inevitabil, peste câte un maidanez care zace pe-o parte, în drumul tuturor, profitând de căldura mediocră a soarelui. E atât de imobil, de extatic, de impasibil, încât pare mort. Ceea ce văd e o lecție de destindere rituală, un salt, aproape mistic, în afara vârtejului înconjurător. Prin comparație
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pierdut. Nu și-a putut imagina că, în final, chiar propria situație îl va întrista într-atât. Pentru aceste sacrificii, pentru acest zel, pentru serviciile aduse, pentru cheltuielile sale, pentru suferințele sale și pentru asigurările care i s-au dat, zace acum înconjurat de ruine ce-i dovedesc justețea suspinelor. U. Astfel, pe când își continua fără întrerupere treburile oficiale și își accepta destinul aici în Viena, s-au năpustit pe capul său și restul necazurilor, o dată cu izbucnirea războiului în anul 1788
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
temeți de concurență În teritoriul furat? Noroc că n’ați semnat contractul. Altminteri ați fi devenit acum delincvenți. Cum de altfel și sunteți... Dar ghinion, căci n’am terminat... „Meridian“, 4 mai 2001, ora 12,51 30. Ham-ham. II Cristi zace și acum de la gheruța mea. Ca să mă lase În pace. Și profit, rezumând cele toarse rândul trecut. S’audă mai mulți. Câinele, spuneți voi comunitar, dar eu Îi spun doar vagabond pentru că e Într’o perpetuă căutare de loc, hrană
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ibidem, f. 89 r. 129 Arhivele Naționale, filiala Botoșani, dosar 51/1939. 130 Ibidem, f. 12 r. 131 Ibidem, f. 114 r. 132 Ibidem, f. 199 r. 133 Mihai Eminescu, Opere I, ed. cit., p. 69. 4. Țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume... Istoria tărâmului din care s-au nutrit rădăcinile poetului înglobează drumurile labirintice ale unei realități care transcende datele stricte ale existenței; dezvăluindu-se ori, dimpotrivă, învăluindu-se în mister, aceste fețe o preschimbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a vorbit și mai mult, însă, despre mâhnirea poetului atunci ziarist la București și despre eforturile acestuia de a împrumuta bani și de a recupera moșia. Eminescu scria la un moment dat: mi-ar părea rău dacă țerâna aceea unde zace ce-am avut mai scump pe lume ar încăpea în mâini străine 53. Și totuși, a încăput, inevitabil, pe mâini străine, în ciuda faptului că poetul ajunsese să proiecteze chiar o posibilă căsătorie prin care spera să poată răscumpăra Ipoteștii. Poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de la Hristea. Avans să dea bătrânul, oricât ne-ar cere. [...] Hristea, Moritz, Caballă mare8. Mai mult decât atât, retrasul Eminescu destăinuie unui prieten grijile sale: Nu am prejudiții, și cu toate acestea mi-ar părea rău dacă țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume, ar încăpe pe mâini streine. Iartă că devin sentimental e o nerozie, dar n-am ce-i face, fiecare om își are pe ale sale9. Ipoteștii înseamnă pentru Eminescu, înainte de toate, pământ sacru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
totuși ea însăși într-o eternă tranziție, într-un pelerinagiu din ființă-n ființă, un Ahasver a formelor lumei 326. Toate aceste umbre țes un joc al dedublării care, inducându-ne ideea piramidei egiptene, Fac să crezi că după poartă/ Zace-o-ntreagă țară moartă, dar Când acolo ! sub o faclă/ Doarme-un singur rege-n raclă 327. NOTE 1 Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, București, Editura Univers Enciclopedic, 1998, p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
5 Preambul 7 I. FEȚELE REALITĂȚII 13 1. De când eram copii [...] Și ne spuneau moșnegii povești 15 2. O casă de piatră, dar cam strâmbă... Și destinul ei 43 3. Capela noastră, cu vârfurile aurite 85 4. Țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume... 116 II. IPOSTAZE ALE SUBLIMĂRII 139 1. Omul real, omul poetic 141 2. Topoi esențiali 188 3. Niveluri de sublimare poetică 257 Încheiere 309 Bibliografie 312 ANEXĂ 325 DIN CATALOGUL COLECȚIEI "EMINESCIANA" Editura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Nu-ți spun, te iubesc Prea de vreme-i acum Vorbe mari eu nu pot să-ți spun Dar de când te cunosc Sper că ai înțeles Viața mea are alt sens. Este dureros, acest mare cântăreț Cornel Constantiniu, știu că zace singur în casă, s-a făcut ceva pentru el, dar destul de puțin. Spune poetul: Să fii un munte de voinic Oricât un pumn să fii de mic Cărarea mea și-a tuturor E tot nimic. Adriana. Cântecul care urmează, Șatra
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]