7,506 matches
-
Amory. - Nu. Mă gândesc la mine - la eul meu negru interior, la cel adevărat, cu onestitatea fundamentală care mă Împiedică să fiu o dezmățată totală, făcându-mă să-mi conștientizez păcatele. Călăreau pe lângă stâncă și Amory aruncă o privire În zare. Acolo unde peretele de piatră se Întâlnea cu șesul drept, cu treizeci de metri mai jos, un curs de apă Întunecată desena o linie clară, Întreruptă de luciri minuscule În apa iute curgătoare. - Mizerabilă, mizerabilă lume veche! a izbucnit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
adormire, Cu vechi dorințe, până astăzi reprimate, De-a-ntâmpina viața cu grăbire Când bezna dispare de pe ușile mate; Astfel, căutând credințe de Împărtășit, Chem iar la mine ziua afirmării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării... O, de m-aș putea Înălța din nou! De-aș putea S-arunc din mine toropeala vechiului vin, O nouă dimineață de-aș vedea Îngrămădind turnuri de basm pe cerul preaplin; Să văd că mirajele din văzduhul nesfârșit Sunt simboluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
toropeala vechiului vin, O nouă dimineață de-aș vedea Îngrămădind turnuri de basm pe cerul preaplin; Să văd că mirajele din văzduhul nesfârșit Sunt simboluri, nu fantasme ale visării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării...“ Amory stătea sub porticul de sticlă al cinematografului, privind cum primii stropi mari de ploaie cad și se lățesc, formând pete mari pe trotuar. Aerul luase culoarea gri-opalin; o lumină solitară a conturat brusc o fereastră de peste drum; pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de familia lui, doar din exterior nu se observă încă acest lucru. # Deși elevii nu merită, la liceu mai are loc totuși un ultim ceai de la ora cinci, înainte de vacanță și de bacalaureatul care‑i va împrăștia în cele patru zări. Ceaiul e preparat de eleve. Elevii se ocupă de treburile organizatorice. S‑a adunat o grămadă de băuturi acidulate și foarte urâte la culoare. Elevii dansează cu colegele lor, iar la sfatul unui profesor mai de încredere e luată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ar vrea s‑o vadă și pe asta. Iar acum cară‑te, că vrem să fim singuri. Domnul director spune cu glas puternic că bacalaureatul, ce reprezintă sfârșitul unei perioade din viață, îi va risipi pe toți în cele patru zări. Dar ei trebuie să‑și aducă mereu aminte de școală. Școala s‑a terminat, iar viața abia începe. Va fi cu totul altfel, totuși școala te pregătește pentru viață. Rainer și Anna îngheață de spaimă; cel mai mult se tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pământeni le îmbrățișară, strânseră îndelung una din mâinile marțianului, apoi, însoțiți de Getta 2, ieșiră din barul „Supernova” și se îndreptară spre navă. În curând, „Bourul” își ambală motoarele valide și, lăsându-se ușor pe-o parte, se înălță spre zări, spre noi și noi aventuri ale cunoașterii. Episodul 28 Probleme general-umane Se depărtară văzând cu telescopul de stația interplanetară a omuleților verzi și, foarte repede, nava spațială „Bourul” intră în viteza ei obișnuită, de croazieră. În cabina largă, confortabilă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
BȚ 3 despre activitățile de-aici din timpul liber. Știi ce multe, ce atractive cercuri au? Am putea să ne înscriem și noi într-unul. — Eu m-aș înscrie pe-o orbită și-aș întinde-o, mormăi, cu privirea în zare, Amărășteanu. — De ce vorbiți așa? întrebă tânăra BȚ 3, uitându-se la pilot cu vie simpatie. Sunteți tânăr, aveți toate șansele s-ajungeți ca noi. Trebuie numai puțină silință. — Și dacă nu vreau s-ajung ca voi? întrebă pilotul Amărășteanu. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Elena Marin Alexe Din dragoste s-a ridicat la culme Căci a-nviat pentru întreaga lume Azi îL adoră sufletele noastre Cu ochii prinși de zările albastre , îi cântă universul A ispășit și-a încheiat demersul Din moarte s-a nălțat stârnind fiorul În veci traiește El Mântuitorul Isus e viu și n-am de ce mă teme Lumina Lui străbate peste vreme Și bucuria lui mă
Isus e viu by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83347_a_84672]
-
mor. E-o pace în aer ce murmură lin, Departe de ură dispreț și păcat, Iar ochii tăi caută sprijin divin, La Cel ce pe cruce senin a urcat. Când sufletul trece prin valuri de chin, Iar lacrima vie întunecă zarea, Mai este iubire, mai este senin, O rază de sus croiește cărarea. Ridică-te iarași chiar dacă-ai căzut, Nu pierde nădejdea la margini de drum, Lumina-i în tine, sărman chip de lut, Azi poți sa renaști din durere și
Speran?a by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83354_a_84679]
-
seară, Scurs florilor, slujind în Betleem, Când gărzile surpate înviară. Să port - sub raze deget șters înting - Un liniștit, un rar și tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică - Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap: Scăldând la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu vasta strălucire, 67 Un braț semeț au repezit spre fire... Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit. Și-n vreme ce c-un gest de renunțare Atâtea stânci expiră-n vijelie, Șuvoiul apei neîncăpătoare, - Șerpuitoare formă veșnic vie - Prin necuprinsa zărilor câmpie Se-ndreaptă către mări odihnitoare... COPACUL Hipnotizat de-adînca și limpedea lumină A bolților destinse deasupra lui, ar vrea Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină. Nici vălurile nopții, nici umeda perdea De
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din urmă insule-aurii... O, moartea strălucirilor târzii Și doliul ce-nvestmîntă iarăși firea! Căci nu e loc unde să nu fi pus Temeinic gheara ta, neîndurato! Câmpia vastă ai înveninat-o Și în curând nu va mai fi Apus. Te uită, Zările se împreună. Un ocean, talazul tău cernit; - Când, Umbră, sub zenitul poleit, Te vei preface-n mistic clar de lună? DIONISIACĂ Plecați-vă, în cuget cucernic și sfios, V-o spun: e-aproape timpul, de-a pururi sfânt când iară
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Mulțimi prinse-n vâltoarea efluviilor calde O, voi înfiorate noroade, la pămînt! Zdrobiți centura ființei, topiți-vă cu glia; Iar peste lutul umed și trupul vostru frânt, Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!" NIETZSCHE Războinic dur și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus și mai departe spre noi evaluări, Să fi străpuns penumbra letargică și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
În orbul mării limpezi - tezaur negrăit - Răsfrângeri fără număr, pe rând au oglindit Multipla aparență și vecinica schimbare. Dar mai apoi Crotona, cu zidul dorian, M-au despărțit de-a pururi de glaucul noian... O, Iön... Duhul Spartei încruntă strâmta zare; Și sus, prin golul nopții - mai trist și mai sever - Cetatea siderală în stricta-i descărnare Își dezvelește-n Număr vertebra ei de fier... PEISAGIU RETROSPECTIV I O, desfrunzirile din urmă! Te uită, vastele păduri Stau veștede sub greaua turmă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dantelări de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. Un cinic puf au nins scaieții... Și totuși, iată-mă venit În fața toamnei și-a tristeții Cu gândul iarăși ispitit, 76 De-avîntul surd care destinde Tot mai departe largu-i zbor Deasupra zărilor murinde, A sumbrei văi, a tuturor. II De-a lungul tristelor răzoare Pe care vântul grămădi Atâtea crengi rătăcitoare, Mângâietoare vei veni? Din golul toamnei vei renaște Iubirii mele, vis fugar, Și însetatul va cunoaște Beția vinului tău rar? Vei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Întregului dintâi, Din negura-Andromedii la sorii din Centaur, Stăpânitoare, soarbe tot cerul și rămâi Prin marea de funingini năvodul plin cu aur. RÎUL Din culmea unde mai presus de nor, Doar gheața își sculptează diamantul, Te prăvăleai, gigant clocotitor, Cât zarea-ntins, haotic ca neantul. În jurul tău, frânturi de stâncă, lut, Cadavre ale florei uriașe Monument au un nenturnat trecut... Și nicăieri în goana pătimașe Reflexul liniștit nu locuia Cu lumea lui năvalnicele ape... Dar anii au trecut... Din matca ta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
întîrzie un somnolent acord, Mi s-a părut că domul de gheață se topește. ÎNFRÎNGERE Ca fruntea mea să poarte diademul Ce fulgeră-n albastrele palate Am ridicat oștiri nenumărate Și-ncrezător, dezlănțuii blestemul. Dezlănțuii mulțimile-ntrunite Și năpădită fu întreaga zare Iar vremea prinse-ncet să desfășoare Fuiorul ei de ore nesfârșite... Mult timp, în pragul porții opaline, Am stat s-aștept heraldul biruinții, Am stat să-ntreb cuprinderile minții De crainicul trimis, ce nu mai vine. Nu vine, căci spre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui verde și toată floarea lui. Orbit, plecat minunii, mi-am spus: să nu mai pregeți! El numai pentru tine și-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lunci Se-adună, se strecoară prin rădăcini și vine Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci. Miresme calde, lâncezi se revărsau, cascadă, De sus, din ce păruse a fi frunzișul lui... - Atunci, silindu-mi ochii să suie și să vadă Zării, râzând sub maldăr de foi și păr gălbui - În loc de arbor, însăși străvechea lui Driadă... Iar i-am închis... Și iarăși dorințele născânde Din zacerile turburi îmi năvăleau, tumult; Vroii să scap, dar brațe lunecătoare, blânde M-au strâns și mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să întîrzie. O! Hiperboreenii râdeau, râdeau mereu... Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă Și sfredelea mai aprig în surul minereu De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă. Fier stins părea alături scânteietorul plai Și searbădă a zării lumină rubinie Când prin împăturarea de neguri străvedeai Regească și senină și amplă armonie. Cum, cel ce simte gândul ascuns, nu se temea Să-mi pună dinainte atâta strălucire Și nu vedea mii suliți înfipte-n carnea mea Cum asmuțeau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zenit pironul clar Pe chipul nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă, în iederă obscură, Pe dâmbul zării unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul său trup. De pletele surpate și dinți și mâini
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
toamnelor din urmă, Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-aramă, greu. SELIM El a venit când, singur și mic, în pragul ușii, Îmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar; Când - ghindă cafenie - picau jos cărăbușii, Când era zarea frunză uscată de stejar. Cu țâțe tăvălite-n funinginea din slavă, Tot mai aproape norii - ei mă-nțărcau întîi; În somn plângeam să-mi șteargă priveliștea hîrlavă Și piroteam pe prispă cu pragul căpătâi. Dar fețe mai lățoase, mai cornorate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Dorm în undă legănate Lebezile-n puf de undă. Cuiburi albe, perini albe." (Caligula) Variațiuni pe aria De-acum, eu nu te-oi mai vedea: " Mai mult tu nu vei mai vedea(!) Nimic, nici cer, nici flori, S-au prăfuit în zarea ta Ca niște nori." Dar printre mari baloturi de mărfuri din Sud și din Nord, pe acest chei de schimburi literare al Cuvintelor potrivite, câteva (foarte puține într-un volum de 100 de poezii) veritabile insule de azur esențial. Datorez
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai orbiți disprețuitori contemptori ai Harului, aurul odăjdiilor dezbrăcate se amintește, posomorât numai. Inerțiile materiale ale acestei muze o coboară la adevărate pastișe eminesciene. " Mai mult, tu nu vei mai vedea Nimic, nici cer, nici flori. S-au prăfuit în zarea ta, Ca niște nori." (Doliu) " Am luat ceasul de-ntîlnire Când se turbură-n fund lacul Și-n perdeaua lui subțire Își petrece steaua acul." (Melancolie) " Vino, joc de vorbe goale, Suntem singuri. Ce să-i spun? Numai gura dumisale Se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
când năierii din vremea lui Iulian Apostatul vestiră de acel glas de coabe auzit, sfâșiind mările: "Pan, marele Pan a murit!" Mort, așadar, Peisagiul; închise ochiurile de păduri; sleite gâtlejurile de ape; isprăvit jocul pâclelor, ca un suflet jertfit pe zări; spart sirynxul trestiilor; corul de oceanide al frunzelor pe veci întristat! Dar zvonul s-a dovedit de minciună. După ierni pustii cătușele de argint ale fântânilor prinseră să se topească. Alte primăveri coborâră din munte. Luxul izvoarelor și umbra codrului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]