5,010 matches
-
în turlă un clopot se dă peste cap ies aburi din cripte și gem oseminte cu barda de parcă lovește-un casap smulge o țiglă vântul și-o duce departe în țarnă în lutul cleios țipă de moarte păsări năuce se zbat fără aripi târâte pe jos plouă cu gheață peste morminte ca un potop de sudalme pe-o floare ca un cuțit înfipt în cuvinte ca niște demoni ce râd în altare Referință Bibliografică: plouă cu gheață peste morminte / George Safir
PLOUĂ CU GHEAŢĂ PESTE MORMINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366846_a_368175]
-
are o inteligență ascunsă. O trece un fior pe șira spinării gândindu-se ce urât a făcut ultima oară când a chemat-o vecina să-i dea o mână de ajutor, s-o liniștească pe copilă. Doamne, cum se mai zbătea! Scăpa ochii peste cap, se încovoia, se răsucea, dădea din mâini și din picioare... Țipa, se înroșea, făcea spume la gură... O scenă de groază! Ce durere mai mare poate să aibă niște părinți? La cei paisprezece ani, Andreia este
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
când ironică, nefiindu-i străine - e adevărat, ceva mai rar - admirația și entuziasmul. Două exemple sunt elocvente pentru capacitatea autorului de a caracteriza. Spaniolii sunt un „amestec de bigotism, pasiune și senzualitate", popor catolic prin excelență, al cărui suflet se zbate între voluptate și remușcare, astfel încât mai peste tot regăsești „două categorii de oameni: preoții și amanții, adică cei care iubesc și cei care regretă". Foarte individualizați sunt și englezii. Ceea ce frapează la ei ar fi rezerva, discreția, aroganța, egoismul, izolarea
MIHAIL RALEA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366858_a_368187]
-
moloz și beciurile fostelor clădiri. Era văzută căutând prin gunoaie și hrănind câinii ca pe proprii ei copii ... Cu forța au scos-o de-acolo, fiindcă nu părea să aibă de gând să se ferească din calea apelor crescânde. Se zbătea și urla cu voce groasă de câine. Mai mulți ani a stat după aceea închisă într-un ospiciu!... Apoi, eliberată de acolo, întâmplarea a făcut că l-a întâlnit, prin intermediul ei, pe fratele Anicăi, tocmai rămas văduv ... . Atunci când lemnăria popicăriei
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
Ducând, în traistă, filodormă Reginei sterpe, de gulaguri. Pionii dorm cuminți, în strane, Visând deșarte idealuri Și-aleargă fără de crampoane A doua zi, desculți, pe dealuri. Cu foamea fac, tăcând, remiză, Căci noaptea este cerul negru Și-n ochi se zbate o premiză, Un ghiorăit în ritm alegru. Referință Bibliografică: Sunt reformat / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 207, Anul I, 26 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SUNT REFORMAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366940_a_368269]
-
din toate cuiele, în groapă. A dat la o parte țeasta cu piciorul drept, apoi a dat-o înapoi cu stângul și a așteptat câteva minute. Se simțea ca omul se află sub imperiul necunoscutului. Țeasta obosise, nu se mai zbătea. A luat-o cu amândouă mâinile și a așezat-o sus pe marginea gropii. Pe frunte îl năpădiseră broboane de sudoare. Era și o căldură istovitoare. A urcat pe scară parcă mai repede decât a coborât. Lumea se făcuse cerc
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
puterea lui Dumnezeu aici? - Toate sunt de la Domnul, fiule! Nimic nu apare din nimic! Ultimele cuvinte ale preotului îl făcu să tacă pe slujitorul legii și devenise acum gânditor, cercetând craniul pe toate părțile. La un moment dat acesta se zbătu cu așa putere încât polițistul l-a scăpat jos. S-a dat doi pași lateral și cu brațele desfăcute a împins lumea ca să lărgească cercul. Și-a scos cascheta de pe cap și i-a întins-o unuia dintre spectatori. A
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
și încolonează navigând cu „aisbergul” rectitudinii îndelung expertizate în al cărei siaj ești prins precum o neînsemnată volbură, nuanțele doctrinar-programatice sunt atent împrăștiate în spațiul media, cu emfatică și pe alocuri cu invidioasă și perversă pudibonderie, aderenții și simpatizanții se „zbat ferice” în brațele vânjoase ale promisiunilor demagogice tentante : în discuțiile de la om la om, în contactul direct face en face cu „hirea” alunecoasă a „nehotărâtului”, pe orice altă cale de influențare tele-video-radio-fonică, electronică etc., mai toate neîngăduind să duci firul
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]
-
Acasa > Poeme > Emotie > CRIZA DE TINE Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2024 din 16 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Simt criza de tine în cerul înalt Se zbate o clipă rănită-n aripă. Chiar dacă mă crezi acum figurant Nu are de ce să-ți fie chiar frică. Demult construiesc un ceas provizoriu Știind că e criză de tine mereu. Iar dacă îți pare că e iluzoriu Nu ține iubirea
CRIZA DE TINE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367514_a_368843]
-
să dezleg ce simt că-i mister. Puținele clipe ce sunt prea senine Îmbracă-le totuși cu faldul ceresc. Cu toate că știu de criza ce vine Aș vrea să știu totul chiar dacă greșesc. Simt criza de tine în cerul înalt Se zbat chiar cuvinte rănite-n aripă. N-aș vrea tu să crezi că sunt figurant Acordă-mi acum măcar și o clipă. Știu ! ... Criza de tine acuma revine ! Ai vrea ca momentul să nu îl trăiești. Cu toate că-ți este puțină rușine
CRIZA DE TINE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367514_a_368843]
-
vrea să am totul chiar dacă greșesc. Demult construiesc un ceas provizoriu Știind că e criză de tine mereu. Iar dacă îți pare că e iluzoriu Nu ține iubirea ca-ntr-un separeu. Simt criza de tine în cerul înalt Se zbate o clipă rănită-n aripă. Chiar dacă mă crezi acum figurant Nu are de ce să-ți fie chiar frică. Brăila, iulie 2016 Referință Bibliografică: CRIZA DE TINE / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2024, Anul VI, 16 iulie
CRIZA DE TINE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367514_a_368843]
-
60 de văduve ale satului. Și-au luat bastoanele, toiegele, broboadele și mai ales spiritul de luptătoare din munți și au urcat pe dealurile copilăriei, fără să obosească... <>, au spus bărbații satului. Vârstnici, însă cu spirit viu de luptător. „ Ne zbatem, luptăm, murim, dar nu cedăm.” (Alexandra Svet-Floarea din Asfalt. Ed. Evdokimos,București, 2015, p. 385) Rezistența anticomunistă română a fost catalogată de mijloacele de propagandă dirijate de bravii cetățeni alogeni și de confrații lor politici în documentele oficiale drept <>, când
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
apelat la sinucidere. Laurean Hașu a încercat să-l împiedice sau din camaraderie s-a sinucis și el. Când s-a întors Olimpiu Borzea a găsit următoarea scenă groaznică: „Remus era împușcat în cap. Alături tot împușcat în cap, dar zbătându-se încă, se afla Laurean Hașiu. Amândoi se aflau într-o baie de sânge. Pe masă se afla un bilet: <> Olimpiu i-a dat primele îngrijiri celui rănit... Pe Remus (Brâncoveanu), Olimpiu, împreună cu tânărul Vasile Bucelea și cu Gheorghe Borzea
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului bucuria primăverii au înflorit, au înflorit cireșii... prin luna plină ciobanii se plimbă pe cer, cad cu amurgul mieii-n genunchi, luceafărul uitat se zbate-n delir, cântecele naturii au alte sunete, bucuria se urcă prin crengile copacilor, roșii și murgi caii sălbatici alunecă prin mine ca niște arătări divine, primăvară, ai înecat văzduhul, în apele albastre ale cerului, s-au rupt zăvoaiele, cerul umple
BUCURIA PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367535_a_368864]
-
să afli ceva asemănător cu ea din cărți. Pe atunci, studiind folclorul și susținând cu note de zece zecile de balade: Toma Alimoș, Miorița, Andrii Popa și multe altele, înțelesese, că dragostea e un cântec, un nesfârșit preludiu, ce se zbate în neliniștea începutului unui îndemn, al unei balade, care îi răscolea acea dorință papitantă, unind-o pentru totdeauna cu arta de a tăcea, prin cântec, poezie, teatru. -Ei, și ce discuție avea să fie pe la ora 00.00? se gândi
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
om! Ce forță! Nu-i păsa de frig, de gheață, de apă, de nimic! Din copcă apa se întindea de parcă venea valul de inundație, lopata atingea fundul de nămol, totul era murdar, parcă trăiam apocalipsa, dar în mâzga aceea se zbăteau solzi aurii, cozi plezneau gheața, nenea Ionel icnea, înfigându-se în coada lopeții, “vezi să nu-i aducă apa îndărăt, adună-i repede”, de aia arunca apa departe, să nu aibă timp să se retragă cu pești cu tot, am
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
să aștepte mișcarea plutei, ceea ce s-a întâmplat imediat, semn că peștele circula pe la mal, pe lângă stuf. Nu am apucat să arunc momeală în acel loc, ca să nu stârnesc interesul broaștei țestoase, când am ridicat undița și în cârlig se zbătea o roșioară destul de frumoasă. Iată primul tău pește. Nu-i al meu că l-ai prins tu! zise ea râzând. Bine, atunci este al nostru, că doar suntem o echipă, nu concurenți individuali. S-a așezat comod pe scăunel, la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
vedea cum îi plutește capul la suprafață. Era acum al meu. Luase aer, deci nu mai avea puterea de-a se opune. Credeam eu, dar nu era chiar așa. Când a simțit apropierea malului, a început din nou să se zbată cu forță. Am strigat la Miruna să țină minciogul în apă să aduc peștele direct în minciog, ca să nu-l scap la mal, atunci când se va lovi de iarbă. Cu grijă, am introdus crapul în minciog, am lăsat lanseta jos
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
pe lângă gâște, Tarzan a sărit la noi. — Cine e Tarzan? am întrebat eu. — Gâscanul; că așa l-a botezat pe el nea Ilie. Aaa!... așa, și?! Păi, atunci Mehmet l-a mușcat pr Tarzan de căpățână și când s-a zbătut, ca să scape, a intrat cu piciorul sub roata zdrâng-cicletei și s-a accidentat. — Asa a fost, Hapciurică? — Da, domn’e șef. Să mor dacă vă mint! — Asa a fost, Afaceristule? — Aha!... a fost... — Dar de ce stai așa chircit? — Mă țârcâi
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
spațiul s-a spart în ciob de vis, firescu... Tu prin ore să mergi, memorând- Mecanica ceasului nostru-pereche, Eu secunde să visez, creștinând, Lumea vibrațiilor atât de-nțelepte... Noi zid ridicarăm din fir de nisip, Clepsidra în timp se va zbate, Și ceasul, ce-n noi stă ogoit, Ne știe simțirile toate... Doar noi acest timp îl vom iubi, Și scurgerea lui pe ochi ne mai doare, Cu pleoapele limpezi se va zări Castel de sclipiri, pe sub soare... LILIA MANOLE Referință
POEME DE DRAGOSTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367788_a_369117]
-
explicarea înțelesului a două verbe, unul al existenței, a fi, iar celălalt al realității drumului fără de întoarcere, a nu mai fi. M-am ridicat anevoios din patul nostru, care atâția ani mi-a tot odihnit trupul de nevoi și sufletul zbătut în adâncimi de cuget și ... tulburat am fost de semeni când inima mea le ura de fiecare dată bun venit iar unii m-au respins, când nevoia mă trimitea să le cer ajutorul sperat și suspinam, tăcând, zâmbind amarnic și
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
prefăcut că totul este bine, dragă mamă, pentru a o liniști, și am zâmbit mimând că totul este bine, dar zâmbetul în pieptul meu zdrobea încet trecutul, dorind să-mi fure viitorul și umbra mea plăpândă, ce încă se mai zbate pe pământ. Ea m-a atins cu obrazul ei atât de drag și de iubit de mine, pe partea unde inima încerca să-i spună că a obosit în pieptul meu să bată. Și asculta cum susura lichidul vâscos ce
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
au fost a-mi urmări pașii. Îi simțeam în spatele meu și respirația lor îmi intoxica aerul pe care nevoit îl inspiram. Eram emfatici unul față de celălalt și asta o știam; este o impresie că avem prieteni, de fapt fiecare se zbate ca oricare necuvântătoare pentru a exista și a-și atinge țelul. Este singurul lucru conștient al existenței noastre. Un suflet înrobit, pătat, supus excentrismului nostru. Ne place să ne credem superiori și să ne evaluăm prin nimicnicia noastră excrementele gândirii
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
spre fereastră. De ce se purtase așa? Nu-și putea explica atitudinea pe care o avusese față de femeia care era soția fiului său. Îl supărase faptul că ea credea că el ar fi stat cu mâinile în sân fără să se zbată să afle cum dispăruseră fără urmă fiul și nepotul lui. Ceruse și dreptul de la Vodă să lase pe cineva să pornească pe urmele lor. Își aducea aminte câte greutăți întâmpinase. Unul din secretarii principali, care asistaseră la cererea ispravnicului au
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
încurca mințile. Vorbim mulți dintre noi la masa la care nu se odihnește Dumnezeul dreptății, ci cel căruia ne închinăm cu șira spinării. Ne-a fost stricat sângele de barbarii nordului și de roțile căruțelor cu câinii acestora. Neuronii se zbat în ceaune mari când sunt pregătiți de un popă îmbrăcat în sutana întunericului, vampir în fața uriașelor camere și aruncați pe ecrane ciclopice, ca apoi să fie împroșcați ca un lichid limfatic în fiecare lăcaș în serile vieții. Am aterizat în
INTROSPECȚIE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367005_a_368334]