1,953 matches
-
cele două noțiuni, practic operele lor le-au topit, această îmbinare corespunzând influențelor estetice multiple sau pur și simplu unei dimensiuni ontologice mai aparte care a permis manifestarea destul de evidentă a atracției pentru echilibru și ordine într-o epocă a zbuciumului și a libertății romantice. V. Recuperări clasice în secolul al XX-lea V.1. Contextul general Spre deosebire de epocile anterioare care, fiind privite din unghiul unor mișcări spirituale cu rol omogenizator, au fost denumite în funcție de acestea Secolul Luminilor, Secolul romantic -, secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Pe de altă parte, această aspirație către seninătatea clasică, din punct de vedere ontologic, s-a conjugat în domeniul artelor cu o anumită "sete de repaos", resimțită încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și marcând, în acest fel, sfârșitul zbuciumului romantic. În acest sens, modernismul, la începuturile lui, poate fi definit în termenii unei crize manifestată în liniile căutării intense și neliniștite a unui nou drum estetic care să permită afirmarea individualității creatoare a epocii, după cum sugera John Crowe Ransom
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
agitate. În ceea ce privește aspectul polemic, acesta se datorează în principal situării într-un moment ce presupune o posterioritate față de manifestările romantice deoarece acestea din urmă și-au constituit substanța în mare parte printr-o insurgență față de principiile clasicismului. Ca urmare, după zbuciumul și tensiunile secolului al XIX-lea, era aproape imposibil de a gândi cei doi termeni clasic și romantic altfel decât sub forma unui anumit maniheism, a unei opoziții, care defavoriza net clasicismul, punându-l sub semnul inferiorității estetice. Începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
moderne, cum ar fi T. S. Eliot sau Jean Cocteau, și-au asumat o dimensiune clasică pe care au promovat-o. Nevoia întoarcerii la ordine și la obiectivitatea calmă a clasicismului a fost, desigur, dublu motivată de oboseala cauzată de zbuciumul și sentimentalismul exacerbat al romantismului precum și de conștientizarea crizei estetice pe care o cauzează orice perioadă de tranziție. Acea "renaștere clasică" de care pomenea T. E. Hulme și pe care toți acești autori menționați aici au dorit-o, reprezenta soluția
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
orice perioadă de trecere, cum este cea de la începutul veacului, dar și pentru o criză ontologică pe care a declanșat-o Primul Război Mondial. Astfel, nevoia de ordine și echilibru din plan literar care este o consecință a saturației de zbuciumul romantic se conjugă, în perioada primilor ani de război și imediat după aceea, cu nevoia existențială de stabilitate și armonie. Prin amândouă dimensiunile sale, neoclasicismul secolului al XX-lea se întemeiază sub forma unui răspuns, a unei reacții împotriva unor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al istoriei, cu bucuriile și tristețile lui, împletind măriri și decăderi, despre care putem spune că își va urma cursul în același cadru geografic. b. Zidirea tectonică Ținuturile noastre s-au zămislit dintr-o teribilă înfruntare tectonică. Pentru a înțelege zbuciumul acestei nașteri, ar trebui să închidem ochii și, folosindu-ne puterea minții, să ne întoarcem în timp la vremuri care pot fi doar închipuite. Așadar să revenim la Facerea lumii pentru pământurile noastre... Este o sforțare a minții care merită
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
statuia zeului asistă la el, ca și marele său preot și ca alte măști purtate de actorii din teatrul său”2, prezintă, în viziunea autoarei, doar latura senină și calmă a dionisianismului - descărcarea, liniștirea prin catharsis. Dar unde au dispărut zbuciumul, teroarea, phobos-ul și tot ceea ce-l înrudește pe Dionysos cu Gorgo (și cu Hermes, mesagerul împărăției morților)? Dionysos, zeu al inițierii, dar și al tulburărilor profunde, zeu al acelei mania care înseamnă revelație, dar și nebunie distructivă. La rândul său
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
trăiască. Astfel, în viziunea budistă, fantoma are rolul de a exprima înscrierea destinului uman între, pe de o parte, agitația și frământările lumii vizibile și, pe de altă parte, vacuitatea unui invizibil care implică eliberarea de orice activitate, de orice zbucium, pasivitatea de neclintit aflată dincolo de toate neliniștile și de toate tulburările. „Nu există valuri în apele meditației”, afirmă filozofia budistă. În spațiul no însă, valurile freamătă încă, fantoma nu izbutește să se rupă definitiv de viață. Ca și în tragedia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
temă este legătura dintre părinți și copii, o legătură pe care suferințele, despărțirile o fac de fiecare dată mai puternică, trădează, desigur, o viziune budistă asupra vieții: rob al unor sentimente care nu-i aduc decât frământări și un necontenit zbucium de-a lungul întregii sale existențe, omul tânjește să ajungă „pe celălalt mal”, pe un tărâm de unde au dispărut definitiv și nașterile, și morțile, și tensiunile, și durerea de neîndurat a separării de cei dragi. Dar același no rostește și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Așadar, a avut loc nu numai o întâlnire, ci și o reală întrevedere, un dialog și un contact între fiul viu și tatăl mort. Oare mânecile lor s-au apropiat doar în vis? Oare omul viu nu a fost martorul zbuciumului secret al omului mort? Oare l-a atins cu adevărat pe acesta? În ce fel? Piesa nu ne dă un răspuns definitiv. Nu încape îndoială că Tsunemasa este acel no în care Zeami tratează la adevăratele lui dimensiuni indeterminabilul corpului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
readuce în memorie „lucrurile uitate”, dar dintotdeauna prezente în străfundurile acestui suflet ce presimte răul, imposibila puritate, indiferent dacă e vorba despre o fărădelege făptuită sau pe cale să se făptuiască, dacă ea e plănuită de însuși făptașul ori de către altcineva. Zbuciumul lui Hamlet, acea „tristețe a nopții”, acea melancolie de care este cuprins prințul, nu reprezintă altceva decât o intuire a adevărului, altminteri primejdioasă, căci tot ea îl poate împinge și spre sumbrele capcane întinse de fantome sau de apariții diabolice
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
că în lipsă va fi înșelat de Ella devine, însă, un fel de obsesie urmând ca verificarea faptului, prin dovezi sigure, să pună capăt acestei întrebări chinuitoare. Pentru a obține aceste certitudini liniștitoare, Gheorghidiu urzește un plan, revelator pentru intensitatea zbuciumului interior: „La ora zece mă voi ascunde pe o uliță vecină, de unde pot supraveghea intrarea și ieșirea din casă. Dacă ea pleacă de-acasă, o voi urmări pînă la locuința lui. Dacă vine el la ea, voi bate întâi, iar
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
așezat pe o piatră. Pictorul de război s-a lăsat pe vine lângă el. - Ești Înarmat, domnule Faulques? - Într-o oarecare măsură. - Atunci, nu te apropia prea mult. A urmat altă pauză lungă. Croatul părea că râde printre dinți, În zbuciumul liniștit, dar depărtat, al mării de sub faleză. - Să Înțeleg că ești mulțumit de pictura dumitale? Faulques a dat din umeri În Întuneric. - Cred că da - a dat din cap. Nu. Sunt sigur. E așa cum trebuia să fie. Markovic n-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și-și impusese domnia absolută. Neprevăzutul trupului vine să clatine solidul edificiu conjugal și, luat cu asalt, acesta își dezvăluie crăpăturile, fără să se dărâme totuși. Din recunoașterea acestei situații se hrănesc, de pe poziții opuse, drama - care pune în lumină zbuciumul și frământările unui cuplu conflictual - și comedia - care, deși ajunge la aceleași concluzii, dă la iveală mai ales încurcăturile, agitația, aranjamentele partenerilor. În dramă, totul se prăbușește sub greutatea unor mărturisiri eliberate, în sfârșit, de minciuna de până atunci și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
taxează cu râsul său nepăsător, chiar crud. Fiindcă spectatorul știe sau are măcar sentimentul că derapajele acestea nu vor avea niciodată consecințe grave, funeste. Că totul se va aranja până la urmă... că greșeala va fi îndreptată. Durerea e aici trecătoare, zbuciumul nu ține mult, iar la orizont se profilează întotdeauna împăcarea. Suprainformația spectatorului se convertește în efect comic mai ales atunci când se cristalizează în jurul unui dispozitiv de supraveghere. De obicei, dispozitivul nu e programat, el se improvizează la repezeală ca soluție
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acum la cea de a doua problemă gnostică: cum derivă lumea fizică din cea psihică? Aici trebuie să se dea justificare unui punct nevralgic, și mai de temut Încă decît trecerea de la spiritualitate la realitatea psihică. Barbelognosticii susțineau că Neliniștea, zbuciumul psihic al Sophiei, e Însoțită de un avort spontan: rodul acestuia este o creatură masculină, Arhontele sau CÎrmuitorul dintîi (Proarchon), ignorant și Îndrăzneț (in quo erat ignorantia et audacia). Sophia a conceput fără ajutorul unui partener, singurul partener posibil fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Sophiei, e Însoțită de un avort spontan: rodul acestuia este o creatură masculină, Arhontele sau CÎrmuitorul dintîi (Proarchon), ignorant și Îndrăzneț (in quo erat ignorantia et audacia). Sophia a conceput fără ajutorul unui partener, singurul partener posibil fiind propriul ei zbucium, care este și partenerul fiului ei avortat, Arhontele, cel care clădește pe fundul universului firmamentul și Începe să genereze Puteri, Îngeri, ceruri „și toate lucrurile pămîntești” (et terrena omnia). Înspăimîntată de activitatea frenetică a dezordonatului ei fiu, Sophia se refugiază
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Limita care separă eonii superiori de cei din straturile de jos. Intenția (enthymesis) și Patima Sophiei se prefac Într-un produs mizer, pe care ea Îl zămislește de una singură, un produs a cărui neașteptată Întrupare Îi provoacă mamei Suferința, Zbuciumul, Stupoarea și Îndoiala. Această Tetradă a relelor, a căror identitate este stabilită altundeva mai precis drept Ignoranța, Durerea, Neliniștea și Stupoarea 31, se află la originea materiei. Prin intervenția eonilor, Sophia este expurgată de Intenție și de Patimă, care rămîn
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Tetradă a pasiunilor: Durere, Spaimă, Confuzie și Ignoranță. Însă acestora li se alătură și o emoție pozitivă, născută din dorința ei de perfecționare: Conversiunea (epistrophe). Din conversiune se nasc Sufletul Lumii și sufletul Demiurgului, În timp ce „toate celelalte se trag din Zbucium și Durere. Cu adevărat, din lacrimile ei se trage substanța umedă; din rîsul ei, substanța luminoasă; din durerea și din consternarea ei, elementele corporale ale lumii. Căci ea plîngea și se Întrista deseori, se spune, din pricină că fusese părăsită În Întuneric
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
multe defecte. În teoria lui Spengler (apud Blaga, 1936/1985, p. 192), spațiul este un factor sufletesc creator, configurează structura orizontului spațial al inconștientului: sentimentul spațiului determină trăsătura fundamentală a fiecărei culturi. Astfel, Cultura faustiană a Apusului, o cultură a zbuciumului sufletesc, a setei de expansiune, a perspectivelor, implică sentimentul simbolizat prin spațiul infinit tridimensional. Cultura greacă antică, apolinică, măsurată, luminoasă, implică spațiul limitat, rotunjit, simbolizat prin imaginea corpului izolat. Cultura arabă, magică, de-un apăsător fatalism, [...] ar avea ca substrat
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
secrete; selectează; search; sertar; singurătate; sosește; studiu; sub; sună; surpriză; talpă; telefon; timp; tot timpul; tot; treabă; uita; se uită; umanitar; umbla; umbrelă; urmări; urmărire; ușor; veșnicie; vezi; ceva în viață; vii; vita; vizualizare; voință; vrea; a vrea totul; zadarnic; zbucium (1); 761/307/89/218/0 cămașă: haină (107); albă (82); elegant (41); ie (40); eleganță (40); îmbrăcăminte (36); elegantă (20); alb (19); haine (18); cravată (17); curată (14); bărbat (13); tricou (13); albastră (11); bluză (11); nasturi (10); costum
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
suflet (2); fată (2); foarte (2); iubită (2); liniște (2); de mama (2); de mare (2); neîmplinire (2); nevoie (2); pasiune (2); de părinți (2); persoană (2); persoană dragă (2); plăcere (2); plîns (2); singur (2); speranță (2); viață (2); zbucium (2); absenta; ador; adormi; afect; amăgeală; amarnic; amintire permanentă; Ana; ani; apăsare; apăsător; aprins; aproape; arzător; atașare; atracție; atrage; baladă; băiat; bărbat; bine; bloc; brațe; bucurie; bunici; de casa părintească; cîntec; complex; cufundat; cumplit; doină; doliu; dor; dor de casă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
soț; stare; stimul; stres; strigăt; studiu; sugestie; supărare; șoaptă; școală; știință; terminat; timp liber; tot; trecere; tresărire; trist; ce ține de suflet; în alte țări; uitare; uman; umil; undă; ură; urît; vechi; viață; viitor; visuri; viteză; viu; vorbe; ceea ce vreau; zbucium; zburător; ziar (1); 763/270/84/186/1 gît: lung (92); cap (91); corp (68); durere (25); girafă (22); colier (16); lanț (15); voce (15); om (13); răceală (13); legătură (12); susținere (12); subțire (9); esofag (8); organ (8); fular
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
puternic; regină; relaxat; respins; retard; retardat; sandilău; savant; sărit de pe fix; sărit; schizofrenic; scriitor; senil; simpatic; singurătate; societate; spaimă; special; spital de nebuni; spital de psihiatrie; stare; sunt; supărare; superb; șopan; teamă; teatru; tînăr; tristețe; tură; țară; violent; vulcan; zău; zbucium; zburdalnic; zîmbet (1); 772/298/91/207/0 necaz: durere (125); supărare (122); suferință (42); tristețe (42); problemă (30); mare (23); nenorocire (20); probleme (20); ghinion (17); lacrimi (16); greu (13); rău (11); moarte (10); haz (9); amar (8); boală
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ruptură; rușine; sărut; scandal; scris; scurtă; senzori; sprijin; stînga; strică; a strînge; strîngere de mînă; suflet; supărare; suport; suprafață; școală; șiret; știință; tata; tată; teroare; timp; tovarășa mea; trădare; tu; a ține; udată; una, două; univers; urît; urmă; ușoară; utilitate; zbucium(1); 801/ 221/72/149/0 parte: bucată (132); întreg (46); jumătate (45); carte (44); jumate (16); dreaptă (14); mare (14); avere (12); bună (8); dreapta (8); face (8); împarte (8); împărțire (7); porție (7); stînga (7); loc (6); mică
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]