1,973 matches
-
era izolaționismul și indiferența față de public. I. Negoițescu semnalează "dureroasa noastră conștiință a Ťturnului de fildeșť. Fiindcă pentru noi Ťturnul de fildeșť însemna un blestem de care voiam să scăpăm. De fapt voiam un public și, când l-am avut, zbuciumul delirant a încetat" (op. cit., p. VI). Publicul căutat era în cititorii proiectatei reviste "Euphorion" din anii 1945-1946, care să continuie într-un mod nou "Revista Cercului Literar", și în spectatorii mult doritului Teatru al Cercului Literar, despre care Radu Stanca
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
mai mult sau mai puțin, fiecare dintre noi caută cumva să clădească o asemenea construcție atunci cînd agresiunea exteriorului devine sufocantă. Autoizolarea temporară sau secvențială nu conduce neapărat și imediat spre însingurare. Se păstrează poteci de acces către realitate, către zbuciumul cotidian, atîta vreme cît sîntem angrenați în el și cît alimentează sursele de existență. Dar Paul și sora sa Luise au tăiat legăturile. Trăiesc singuri pe insula lor, o locuință minusculă, ciudată, un soi de spațiu apocaliptic în dimensiuni reduse
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
importantă, cu istorie, în acest context. Mai stridentă în prima parte, ca și Alexandru Pavel, mai neacoperită actoricește în cîteva scene, nostimă în altele, aici găsește tonul just pentru personajul său, Nina, și pentru toate relațiile trăite sau abandonate, pentru zbuciumul ei, pentru pierderea lui Trigorin și pentru moartea copilului lor. Pentru zborul eșuat și pentru prăbușirea din cerurile înalte. Corpul ei frisonează, vocea, este în transă. Uneori, numai în transă se poate spune adevărul. Florin Dobrovici, Sorin și Gheorghe Dănilă
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
Sau prea puțin. Am învățat (cît o să mă țină?) cît e de minunat să te bucuri de fiecare zi, să observi ce se întîmplă în jur și ce ți se întîmplă, am învățat prețul cuvîntului dat, al onoarei. Liniștea și zbuciumul oceanului. Ca și acela din noi. Australia mi s-a părut o orchestră imensă în care s-au armonizat ritmuri umane și instrumentale atît de diferite. Ea cîntă, în deșert sau pe ape, o odă închinată omului.
Din inima Australiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17147_a_18472]
-
astea sunt foarte gustate la japonezi, la noi însă scenele astea nu sunt drame. Personajele acestea sunt vrednice de compătimit - mă gândesc la biata Otake și la Otyo, cele două servitoare care sufăr pentru vina altora -, dar persoane dramatice, cu zbucium sufletesc mai pronunțat nu pot să fie, fiindcă acțiunea nu le îngăduie lucrul acesta. Poate să fie în „dramele” astea o oarecare motivare psihologică - n-am putut urmări cuvintele -, acțiunea dramatică însă nu este în ele”. Limba spectacolului, spune el
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
cu evenimente imposibile" (Eu și miracolul). Nu doar evenimente imposibile caută Uranus, dar și "imponderabile", într-un limbaj deliberat geometrizat: "Mă reîntorc la meșteșugul meu de filtrat imponderabile și de condensat abstracțiuni, după o absență care n-a fost un zbucium, dar nici un răgaz." (Înapoi, la condei) Poetica unei arte fiziologice, digestive, pare tot urmuziană: "Procedeul poate părea naiv și simplist. Realitatea însă este că rezultatul obținut pe această cale se aseamănă cu un pântec viu, care nu-și poate găsi
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
dat seama încă despre ce ținut vorbim, vă ajutăm noi... este vorba de „Paradisul Păsărilor“ sau „Cel mai tânăr pământ al Europei“ ori pur și simplu Delta Dunării. Un tărâm magic, unde timpul se scurge cu un alt ritm, iar zbuciumul civilizației este undeva... departe, la gurile Deltei. În 1990, UNESCO a inclus Delta Dunării, cea mai nouă formă de relief din România, ferită de industrializare, printre rezervațiile biosferei. Totodată, Delta reprezintă cea mai mare rezervație de ținuturi umede din Europa
Agenda2004-33-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282773_a_284102]
-
sistematic al acestora, chiar dacă opera lor e mai modestă. Accentul "resentimentar al textului lui N. Iorga reiese și din circumstanță că admiratorul conjunctural al ponderatelor produse ale istoricilor ardeleni n-a continuat el însuși tiparul acestora, inscriindu-se pe nervurile zbuciumului romantic și ale orientării naționaliste hasdeene... Mult mai generos s-a arătat un alt spirit din aceeași familie și anume Mircea Eliade, care l-a particularizat mai mult decît favorabil pe autorul Istoriei critice sub efigia "geniului romantic, asemuindu-l
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
să continue, indiferent de modul în care consimte să o facă. Toți se chinuie să găsească un drum - spre ei înșiși sau spre alții. Încă nu au ajuns la înțelepciunea memorabilă a unei femei în vîrstă, care a scăpat de zbuciumul căutării: „Fiecare, cu viața pe care este în stare să o aibă”. Sau cum spune o (se putea?) altă femeie: „Viața nu e o prăjitură.” Introspecția pare, surprinzător pentru unii, punctul tare al personajelor feminine. Ele, „fetele”, se autoanalizează mai
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
ani): „I se păruse că s-a apropiat foarte mult de ceva ce putea fi Înțeles, când deodată totul se depărta și propriile Întrebări Îi apărură drept ce erau: niște stupizenii...” (Gara de Est). Frământările sufletești sunt dovezi ale unui zbucium interior căruia nu i se poate găsi nicio soluție, fiindcă existențele nu mai pot fi salvate din vertijul acestei vieți lipsite de sens, doborâte de plictiseală, În care orele libere sunt prilejuri de aduceriaminte, deoarece nimeni nu se apără de
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
gravitatea acestuia. Este un fapt psihologic banal și universal: atunci când te temi de un dușman puternic, ca să te simți eliberat de presiunea existenței lui, sau îi minimalizezi importanța, sau îi negi existența<footnote Dr. N. Mladin, „Despre păcat”, în „Prin zbuciumul vremii”, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1945, din „Epifania“, nr.1, p.6. footnote>. Păcatul este și rămâne însă dușmanul cel mai redutabil al vieții omenești și nu există om care să nu-i simtă mai ales urmările pierzătoare, într-un
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
ochii mari și gemeni, M-apropii de lumina ferestrelor de-acasă Și pasul e mai harnic și calea de mătasă; Iar când se vede pâlcul salcâmilor bătrâni Și cumpenele strajă răscrucii cu fântâni, N-a mai rămas o urmă din zbuciumul de-aseară, În inimă se lasă, prinosul să i-l ceară, O liniște-nțeleaptă de dincolo de gând, Ca-n lanurile coapte, sub cerul nalt și blând; Tăcerea se topește și se ascunde-n sânge, Oglindă pentru raza ce nu se
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
Nicolae Coan Am dat, în schimb (ca să vedeți cum e cu hazardul), de micul roman Zbuciumul inimii al japonezului Natsumo Soseki, cu care mi-am inaugurat, aș putea spune, colecția de ultime cărți. Am luat-o de pe noptiera patului de la Spitalul Fundeni în care a murit Dana Dumitriu. Nu mai știu de ce m-am dus atunci
Fochistul negru by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6177_a_7502]
-
în cor Și li se aud vocile până departe în cer și în moarte, în luntrea ce le duce pe fluviul negru Sau pe cel alb Către locul de odihnă de o clipă, Căci nu există veșnicie în repaus, Numai zbuciumul preaiubit de stăpânii azurului Cunoaște calmul fără sfârșit în câte un om vânat de către toți ceilalți Pentru că a uitat că trăiește în carne. Rară e această prezență printre oameni Și făcută pentru a fi repede uitată. * Acesta e locul în
Miron Kiropol by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10234_a_11559]
-
Emil Brumaru Pătruns pînă la prăsele-n zbuciumul căutării unei posibilități de a-i găsi un post Tamarei Nikolaevna, sufletul meu nu mai zburdă printre citate, ci se răsucește nervos în carnea cea de toate clipele a umilinței și eșecului. Prețioasă frază, banal sens: n-am reușit nimic
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
cu cîteva "indiscreții" despre propriile sale realizări. El crede că, în scrisul său, "Grei, fagurii se-amestecă / cu fiere, / curg sîmburii, / în suflet călător prind colte, / grimase și himere / strivite pier de bolte, / picioarele-mi se scaldă / în untdelemnul serii". Zbucium, rod, decepții, împăcare tîrzie a sufletului - iată drumul artei, niciodată bătătorit, cînd aceasta se vrea adevărată, iată cea mai obișnuită filozofie a artei în aspectul ei existențial și emoțional. Multă căutare, puțină găsire. Surprindem și un experiment prozodic mai puțin
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
carne de om" și ,atunci nu-mi voi mai băga scobitori în ochi/ nu-mi va mai fi frică să adorm pe hoitul meu de ieri." Sunt de citit numeroase fragmente remarcabile, pe care nu le vertebrează nici tensiunea, nici zbuciumul, ci un gen de forță centripetă, de farmec al subsidiarului : ,aburul locomotivei trebuie să-l simt dinainte țăcănitul roților nu-l voi auzi oricum" apoi: ,știu că ești undeva la munte la ski și fumezi în aceeași poziție ca și
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
pe strada marchizului de Flers am simțit că sunt, în sfârșit, om. Statornic în urmărirea țelului, pândisem norocul la răspântie și-l înșfăcasem pentru a avea ceea ce în chip firesc mi s-ar fi cuvenit de la început, fără caznă și zbucium. Telle est la situation." Robert de Flers, marchiz al Franței, dă numele străzii dinspre Batiște către Romană, pe care, la nr. 9, se afla reședința Sion - o construcție cu un cat datând din 1865, solidă, sobră, încăpătoare. Mateiu îi calcă
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
Amenințarea aceasta e trăită intens de proprietară care începe să aibă coșmaruri. Nu renunță, decide să o renoveze, chiar dacă mîine va fi, mai mult ca sigur, dărîmată. Salvarea e adusă de schimbarea de regim politic și de renunțarea la demolări. Zbuciumul continuă în coșmarurile trăite de data aceasta numai în vis. Morala vine sub forma unui epilog de trei rînduri: „Într-o zi de noiembrie a anului 2002, o zi însemnată pentru România, deasupra cerului întunecat al Bucureștilor s-a arătat
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
o fizionomie în care recunoaștem cu emoție trăsăturile cele mai ascunse și totodată cele mai adânci ale sufletului strămoșesc. În el ni se descoperă cumințenia pământului și frumusețea pârguită la soarele de peste veac al credinței creștine, dar și vâltoarea și zbuciumul cumplit al marilor genii omenești. Nu e o poezie ușoară, nici lesne de prins în comoditatea formulelor convenționale. Nu e o poezie de petrecut timpul cu ea, de citit cu ochi leneși lunecând pe pagini răsfoite distrat. Nu e dulceață
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
bune, fă-te că ți-a plăcut. în toată degringolada asta care nici măcar terapeutică nu e pune și tu puțin suflet, puțină emoție, un sărut măcar, un vers citabil chiar dacă de mult nu se mai poartă talentul "toamna-n delir, zbucium ars, disperare/singurătatea e o moarte mai mare." Ajungă-vă. Dumnezeule, nu (se) mai termină odată! Ah?
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
de 26 de componente, preluate în mare parte, îndată ce ideea strângerii între coperți de carte se va înfăptui (1937). Deși abandonat până la urmă, titlul fixat inițial păstrează rezonanțe emblematice, îndreaptă atenția spre revolta mocnită, acumulată în numai câțiva ani, de zbucium sufletesc intens, comprimat temporar, ținut în frâu, transferat în substanța versurilor. De la un moment dat, acestea sintetizează în câte un cuvânt starea explozivă a poetei: „jar“, „răzvrătire“. Chiar poezia Optsprezece ani, într-o primă variantă, debuta vijelios: „Ninge-nșirat, domol. Am
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
Caraman), scriitori (Emanoil Bucuța). O serie de scrisori ale lui Anton Golopenția sunt bogate în referințe privind anii săi de studii în Germania, ani în care se caută și se întreabă ce drum să apuce, ani în care îndoielile și zbuciumul se alungă în el "în voie și val-vârtej", când așteaptă apariția certitudinilor sale, când face efort să-și "orânduiască în minte elementele aruncate de-a valma" până atunci, când se întreabă dacă să opteze pentru eseismul de tip Georg Simmel
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
-i talent, nu-i nici bătrînețe, nici singurătate, nici boală! Pînă și moartea-i ceva relativ!...” Mălăele și confesiunea „Măscăriciului” său, un spectacol la care am primit un bilet de acces în viscerele actorului, în îndoielile profunde, în frici, în zbucium, în oboseala care îl face să privească, altfel, lumea, zilele, nopțile, Luna. Din scorbura visului meu îl văd și eu, altfel, pe Horațiu Mălăele. Și văd sălile teatrului pline, și aud aplauzele dumneavoastră, și ale dumneavoastră, ba chiar și pe
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
auzul Domnului care o direcționează după legi știute numai de El. Opera lui Vasile Lovinescu este o asemenea constantă trimitere spre lumea de dincolo fără să știe cum va fi „prelucrată” raza minții sale. Oriunde îi deschizi cărțile simți acest zbucium înălțător, nemulțumirea și melancolia unei ființe care vrea să fie liberă și pentru aceasta nu face decât să se gândească și să se roage. Unora li se poate părea puțin. De fapt, este imens. Nu cei care fac războaie și
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]