3,317 matches
-
Acum s-o căutăm pe Mătușa Halley. (Pe bolta cerească apare în mișcare cometa Halley. Traversează bolta cerească și dispare) Gigel: Fantastic! Ce frumoasă este! ML, prin lunetă se poate vedea locul unde au aterizat cosmonauții pe Lună? (Radu râde zgomotos) Radu: Auzi gogomănia gogomăniilor! Păi... ML: (privește prin lunetă) Stați, stați puțin că...(caută insistent pe bolta cerească, manevrând luneta din ce în ce mai grăbit) Gigel: ML, se întâmplă ceva? Te pot ajuta?... Radu: Da, să pleci acasă... ML: Gigele, mă poți ajuta
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
păcatele, așa cum spuneți voi, oamenii Gigel: Să pedepsești Pământul?! Păi noi de ce am venit? (către ceilalți) Nu? Soarele: (râde tunător) Să apărați Pământul? Gigel: Pentru Pământ ne dăm și viața! (către Radu și cosmonaut) Nu? (cei doi aprobă. Planetele râd zgomotos) Venus: Voi, care sunteți ca firele de praf în Cosmos, unde orice adiere vă poate strivi într-o clipă!? Cosmon: Venus, tu căreia oamenii i-au dedicat versuri și cântece nemuritoare și-ți spun „Luceafăr”, Selenei și Soarelui i s-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ați știut? Gigel: Soare, nu te supăra. Graba strică treaba, zice mereu ML. Soarele: Gigele, îmi placi. Gigel: Și tu mie. Deși mă grăbesc că mama nu știe unde am plecat. Și va fi vai de urechile mele...(soarele râde zgomotos ca și planetele). Dar cu toată graba am să te învăț un joc. Soarele: Un joc? Gigel: Ușor. Toți copiii îl joacă pe Pământ. Se numește șotron. (desenează repede careul și începe să sară. Se oprește). Ce zici, Soare, încerci
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
iar Dimi a pătruns în tubul Hexacoralului solitar. Era și timpul că apa se tulburase dintr-o dată, iar Tuburile muzicale începură să scoată sunete înfricoșătoare, așa cum dispunea Regina însăși, prin poruncile sale. Ei nu-i plăcea muzica armonioasă, doar cea zgomotoasă, de horror. Regina întunericului era însoțită, ca de obicei, de cei trei străjeri temuți: Cingătoarea, Cupa și Degetul de mare, fosforescenți toți, ca să orbească toate ființele din apele mării, cu lumina lor. -Porniți la drum, imediat și aduceți-mi piticii
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
plății” pe care le-o făcuse Napoleon. La fel ca înaintarea spre inima Rusiei, retragerea a trebuit să se facă tot prin lupte. Pierderilor însemnate suferite până atunci avea să li se adauge altele, care făceau să apară ca înfrângere zgomotoasa victorie. în realitate... glorioasa armată franceză se întorcea acasă arătând jalnic. începând cu 6 noiembrie, a intrat în acțiune cel mai puternic inamic: iarna rusească. Cerul s-a întunecat, a început să ningă abundent și s-a pornit vântul. Viscol
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
În urma ta. A trebuit să aștept patru luni pentru pantofii ăștia. Pe cutie scria „Edward Green: Maestrul Cizmar pentru cei Puțini“. Exact ăsta sunt eu. Cei puțini. Am luat-o pe Julie de acasă Într-un Mercedes Închiriat, un diesel zgomotos. Înregistrase niște casete pe care să le ascultăm pe drum și adusese și ceva de citit: The Guardian și ultimele două numere din Parkett. Am condus pe drumurile Înguste, mărginite de pomi, care merg spre nord-est. Am trecut prin sate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gând să procedez. Să menționez mai Întâi că aici, În Germania, e octombrie. Deși afară era răcoare, plaja din Herringsdorf era punctată de destul de mulți nudiști Încăpățânați. În special bărbați stăteau Întinși ca niște morse pe prosoape sau alcătuiau congregații zgomotoase În Strandkörbe dungate, micile colibe de pe plajă. De pe faleza elegantă, Înconjurată de brazi și mesteceni, i-am privit pe acești naturiști și m-am Întrebat ce mă Întreb Întotdeauna: Cum e să te simți așa de liber? Păi, corpul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ochii i-au strălucit. Totuși nu se uita În jos, la mine. Privea, plin de bună cuviință, la peretele din depărtare, În timp ce, pipăind, Își culegea informațiile cu mâinile. Eram atât de apropiați, de parcă am fi dansat Împreună. Doctorul Phil respira zgomotos. Îi tremurau mâinile. Eu m-am privit doar o clipă. Stânjeneala mă făcuse să mă strâng toată. De unde priveam eu, eram din nou fată: cu pântecul alb, cu triunghiul Întunecat, cu picioarele văzute În perspectivă, rase și netede. Sutienul Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
străine până am adormit. În dimineața următoare, după micul dejun, am pornit la Întâlnirea cu specialistul. Când am ieșit din hotel, părinții mei au Încercat să pară Încântați, arătându-mi diverse puncte de atracție pe geamul taxiului. Milton se dezlănțuise zgomotos - starea pe care și-o rezerva pentru toate situațiile dificile. ― Mamă, ce clădire! a spus el când ne-am apropiat de New York Hospital. Cu vedere spre râu! Mai-mai că m-aș interna și eu. Ca orice adolescent, nu băgam de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
relație apropiată cu o prietenă de-a ta, Începu Luce din nou. Rosti numele Obiectului. ― Te simți atrasă de ea din punct de vedere sexual? Sau ai Întreținut relații sexuale cu ea? ― Suntem doar prietene, am insistat un pic prea zgomotos. Apoi am mai Încercat o dată, un pic mai Încet! ― E cea mai bună prietenă a mea. Drept răspuns, sprânceana dreaptă a lui Luce se ridică de după ochelari. Ieșise din ascunzătoare, de parcă ar fi vrut - și ea - să se uite bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de vreme! Aș dori să rămână, o parte din ei, care vor vrea, dacă îi primești. Nu strică niciodată să ai mai mulți oameni. Îi primesc cu brațele deschise... dar nu crezi că sunt cam multe arme? Începuse să râdă zgomotos, dar se potoli curând. Niciodată nu sunt destule arme. Ele sunt la fel ca oamenii. Niciodată nu-s îndeajuns. În plus, ce este în camion va fi suficient pentru... cel mult o treime din câți sunt în școală. Am aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în când, în momentul în care o mașină târzie străbătea în grabă străzile, lăsând în urma ei ecoul curbelor luate cu o viteză neadecvată, totul pentru a ajunge mai repede la destinație, sau goarna unui mărfar care trecea încet, semnalizându-și zgomotos prezența. Adormea orașul! Ușor, ușor, se adâncea în somnul lui citadin. Străzile se pustiau pe nesimțite, luminile blocurilor se stingeau una câte una, urmându-se, întrecându-se, care să se închidă mai devreme, într-un mod cât mai armonios. Câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-mă la față. Vărul meu. În sfârșit... Nu ne era de ajuns ce adusese Soliteraj? Fii serios! Dar... Ce ne-a adus Soliteraj, zise el apropiindu-se de mine ca și cum s-ar fi temut să nu fim auziți de mulțimea zgomotoasă și fremătătoare de elevi din jurul nostru, ar fi fost de ajuns dacă am fi fost mai puțini, atât noi, cât și ei, cei care în câteva ore vor veni să ne omoare. În plus, nu avea rost să rămână acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în câteva ore vor veni să ne omoare. În plus, nu avea rost să rămână acest surplus în magaziile imperiale. Surplus? Stăteam în jurul cutiei pe care-l zărisem. Apucă de o șipcă de lemn și o trase în dreapta. Capacul alunecă zgomotos și se prăbuși pe podeaua plină, în mare parte, de rumeguș de lemn. De la aprovizionarea Leverifului. Vezi tu? Leverif va fi un stat. Un vârf de lance în coasta Guvernului. Un avanpost în proclamarea vechiului imperiu! Înțelegeam. Nu chiar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cel mai slab, adică Francine Lange, iar aceasta, surprinsă, spusese multe. Era clar că o va chestiona din nou. Va afla mai multe de la ea? Nu spusese tot ce știa? — O clipă... Trebuie să cumpăr tutun. Intră Într-o cafenea zgomotoasă, unde cei mai mulți consumatori se uitau la televizorul instalat pe o consolă deasupra capetelor. Aerul mirosea a vin și bere. Patronul chel umplea Întruna paharele, pe care o tânără Îmbrăcată În negru, cu șorț alb, le ducea la mese. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
prin măsuri coercitive, ca să se cumințească. — Vezi să nu! răspunde Livia cu ironie. Augustus începe să se enerveze: — Mai mult decât să-i urmăresc și să-i veghez atent să nu poată înfăptui răul n am ce face! Cască apoi zgomotos și-și întinde membrele amorțite. A omis în mod intenționat să-i amintească lucrul cel mai important. Că pentru locuitorii Italiei ordinea introdusă de el înseamnă renașterea primordialității Romei, restaurarea încrederii în spi ritul roman, exaltarea religiei ca reflecție a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vremea exilului la Rhodos. Și tovarășul de nebunii al feciorului lui Seius Strabo. Interesant. Dede subturile acestei povești par și mai întortocheate decât le-a bă nuit până acum. Plescăie de câteva ori din limbă, ca să și ascundă curiozitatea. Cască zgomotos și se întinde leneș. Apoi cască din nou. Se freacă somnoros la ochi. Între două căscături, o întreabă cu indiferență în glas: — Și ce ți-a zis Flaccus? Trosnește ostentativ din fălci. În realitate, trepidează de ne răb dare. E
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imperturbabil: — Celelalte poziții senatoriale ... — Gata, gata, se impacientează Augustus. — Prefectul Egiptului ... Am zis, gata! zbiară iritat împăratul. Se întoarce agitat și apucă de pe lădița din spatele său un castronaș de lut. Îl așază în poală și, ostentativ, se pune să ronțăie zgomotos firișoarele de țelină date pe răzătoare. După cât de repede mestecă, Ianuarius înțelege că l-a supărat foarte rău. — Țelina-i foarte sănătoasă, rostește încurajator. Tot nu l-a îmbunat pe bătrân. Mai face o încercare: — Este ușor de digerat, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deoparte și să-ți ascunzi intențiile sub mantaua șireteniei. Hohotește scurt. — Ești de zece ori mai deștept decât toți ceilalți la un loc, așa că-i poți juca pe degete. Ușor îmbujorat la față, dar încă nedumerit, secretarul își hâr șâie zgomotos sandalele de podea ca să-și înfrângă stinghereala și nedumerirea. Atitudinea lui sporește buna dispoziție a prin cipelui. Pe senatori trebuie să-i liniștim că ei, și numai ei, sunt însărcinați cu administrația și comandamentele militare. Chicotește batjocoritor. — E nevoie să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la audiență. Femeia are privirea îndreptată spre agitația de la intrare, unde spiritele se precipită în jurul lui Parthenicus. Au venit în ajutorul lui, ieșind din prima anticameră, și secretarii, Polybius și Hilarion, care încearcă pe cât posibil să calmeze situația. Cel mai zgomotos se dovedește a fi Iulius Caledus. — Eu trebuie să ajung cel dintâi cu dosarele astea la împărat! Flutură sub ochii cubicularului și ai secretarilor o cutie plină cu rulouri de papirus. — Ba eu! protestează Cremuntius Cordus. Sunt senator, li ber
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vedea cât de bine se înțeleg! Și-i imagina în viitor. Un nou cuplu de conducători. Cum au fost el și Marcus Agrippa. Dar nu doi, ci trei. Imperiul e prea mare pentru o singură persoană. Gaius, Lucius și... Sforăie zgomotos prefăcându-se înfundat. Cum să-l aducă îna poi la Roma? Este încăpățânat și orgolios precum maică-sa. Se întoarce brusc și întâlnește privirea avidă a lui Fulcinius, care îl spionează curios pe sub pleoapele cuviincios coborâte pe jumătate. Suduie în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Collina de pe Quirinal. — N-o să fie însă cazul, îl aude pe Lucius Ventidius murmurând. Ai să fii ascultătoare, nu? Asta nu face parte din canon, surâde Occia. Om bun la suflet, încearcă să-i dea micuței curaj. Se trezește fornăind zgomotos. Asta-i bună! S-a înduioșat. Dar sărmanul de el iubește într adevăr copiii. Și e atât de singur. Soția lui ar fi trebuit să i se alăture astăzi. Doar este Regina Sacrificiilor și datoare să fie părtașă la îndeletnicirile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui! se disculpă fata. — Regele Sacrificiilor nu este o profesoară sau o colegă de-a ta, o repede furioasă. Este un preot, față de care se cuvine să te porți cu decență. Măcar în public, suspină pentru sine. Asinia se pornește zgomotos pe plâns. Nou-venita îi urmează exemplul. Occia se silește să rămână calmă, deși o mănâncă palmele. Măcar să le dea motiv să se smiorcăie! Reușește să se stăpânească. Lasă-le să dea apă la șoareci cât le poftește inima, dacă asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
netezește cu gesturi nervoase părul. Așteaptă mai întâi să se lase tăcerea în sală, după care, cu papirusul încă nedesfășurat, rostește: — Demult v-am promis că vă voi împărtăși din cele ce scriu. Astăzi am să-mi țin cuvântul. Aplauze zgomotoase. Totuși destul de modeste, reflectează surprinsă Vipsania. Și prea puțini s au ridicat în picioare. Să-i fi cuprins deja plictiseala? Piso începe să citească din lucrarea didactică la care scrie. Are un glas plăcut și captivant. Vipsania se lasă învăluită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nevoie de relaxare se adăpostesc de grijile lor în poezie. Dar nu el, un ilustru necunoscut! Uite-l că s-a și oprit! I-a dispărut cumva inspirația? Vorbitorul face într-adevăr o pauză și se uită gânditor prin sala zgomotoasă. Zâmbește apoi, după care adoptă o poziție mai puțin teatrală și spune: — Sunt unii aici, printre noi, care, chiar dacă nu-mi dez aprobă opera în sine, mă critică pe mine... Face o plecăciune. — ... Pentru că scriu și declam în public astfel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]