3,414 matches
-
Rămase posac după ce ea plecă, rememorând spectacolul ultimului supraviețuitor al familiei Marriott dându-se-n stambă în fața unui public despre care descoperise că apreciază mai mult decât el scăpătarea familiei Marriott. Se opusese să urce, dar un grup de tineri zgomotoși insistaseră. Tocmai i se aduse micul dejun când un bărbat intră în braserie și îl salută din cap, iar Marriott îl salută și el la rândul lui prietenos, spunând: - Bună, Greg. Tânărul solid mormăi în timp ce se așeză în separeul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
de curățat closetul drept sceptru, dar unde dictatorul grotesc avea prin jocul lui Pittiș rezonanțe riscante În comunism, la New York jocul actorului părea o caricatură de desen animat. Când generalii și aristocrații vechii gărzi erau condamnați la moarte și aruncați zgomotos În coșuri de gunoi, la New York, momentul amintea gaguri de film mut. La București, zgomotul brutal al capacului metalic care, Închizându-se, Înghițea carne umană, amintea de ghetouri și torturi. La români, efectele erau și nu erau comice, la americani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Opera Română din București să vedem câte un spectacol. Ca snobi aroganți ce eram, luam În bășcălie jocul prăfuit și naiv de pe scenă, dar În scurt timp ne trezeam admonestați și rugați să părăsim sala. O dată ne-am distrat foarte zgomotos pe seama Traviatei. Cum Helmer se mutase la Londra, unde avea să aibă o excelentă carieră la BBC, m-am gândit, primind această telegramă la New York, că nu putea să fie decât de la el, ca un banc bun În ecou la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
s... valorifice sprijinul FMI acum, în discuțiile cu Comisia European.... Când ai în fâț... un dialog complicat cu experții FMI legat de buget, de dezinflație sau de deficite externe, este mai bine și mai productiv s... te abții de la declarații zgomotoase și neprofesioniste, așa cum a f...cut recent un fruntaș parlamentar la o conferinț... public.... Argumentele solide, dac... exist..., au eficacitate în discuțiile tehnice; acolo se va vedea care sunt soluțiile construcției bugetului menite s... evite „daunele colaterale” excesive. Oricum, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
nu și un protagonist. A contribuit la aceasta, ce-i drept, și firea ei retractilă, nesociabilă, bănuitoare, poeta legând greu prietenii. Vocația prieteniei nu i-a lipsit, dar și-a gospodărit-o cu grijă, cu mari drămuiri. Îi displăceau afișările zgomotoase, exhibările, prețuia discreția și bu na cuviință, trăsături indisociabile, în cazul ei, de obârșia țărănească, un titlu de noblețe care i-a creat obligații morale. Fiică a Bărăganului, înrudită spiritual cu Ștefan Bănulescu și Marin Preda, Florența Albu a fost
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
credea că trebuie să fie ca să-i fie lui bine. În momentul acela se prefăcea că uită toate durerile, toate tristețile și dezamăgirile pe care le îndurase, se prefăcea că uită necruțătoarea singurătate care-l pândea la fiecare pas de după zgomotoasele aparențe ale unei vieți deșarte, se îmbăta cu mirajul succeselor virtuale, cu iluzia indiferenței sale de om superior, și încerca să creadă cu toată sinceritatea în realitatea acestei fericiri înșelătoare... De fapt, din cauza asta ținea el la Atti: băiatul acesta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mă împresoară și mi se oferă. Dintr-odată, a fost în mine ca o sfâșiere, ca o dedublare: două erau ființele din mine, jalnice amândouă, dar bătăioase și pline de ură una față de cealaltă. Cea dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul era într însa pizmă, poftă și neputință... Cealaltă - multă, nesimțitoare și stupidă, zăcea într-o tâmpă și întunecată imobilitate: era indiferența, renunțarea, regretul bănuit, dar ascuns
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am învățat bucuria zilelor grele de rod și culoare, înecate în pete de umbră și de lumină bine conturate; de la el - plăcerea de a trece dimineața pe străzi de piatră, cu hainele fluturânde de adieri, printr-o mulțime voioasă și zgomotoasă, liber de dânsa, în afara ei, deasupra ei, singur sau cel mult în tovărășia unui prieten, atât de prieten, încât vorbele să nu-ți mai fie de nici un folos, ci doar privirile, zâmbetul și pasul călcând într un același ritm... Cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
calea iubitorilor de natură. Cortul nostru, o veritabilă oază de liniște interioară, a devenit centrul lumii timp de câteva ore, mai multe zile la rând. S-au perindat prin el mulți: părinți și bunici însoțiți de copii sau... invers, adolescenți zgomotoși, unii îmbrăcați, alții mai mult dezbrăcați, cu tot felul de tatuaje desenate pe gât, pe brațe sau altundeva, cercei în urechi, sprâncene sau buric, adulți interesați sau indiferenți, îngăduitori sau suspicioși, deschiși sau sumbri, fără pic de carte sau cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
acea stare de pace interioară ce mi-a îndreptat pașii, nu spre sala unde urma să aibă loc manifestarea sahaj de muzică și dans, ci spre căsuța de lemn unde trilurile filarmonicii amintite m-au adormit spontan. Același gureș și zgomotos cor al păsărilor m-a trezit dimineața, în cel mai natural limbaj muzical, în cel mai agreabil confort matinal. Oare, în câte dimineți din viața mea m-am trezit atât de calm, de zâmbitor și... fericit? Puja. Încă de la accesul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și cu ochii ceea ce simțurile-mi sugerau, căci nu știu ce altfel aș mai fi scris acum! La ieșirea din aeroport ne așteptau câțiva sahaja yoghini indieni, zâmbitori - în totală contradicție cu comportamentul glacial al moscoviților - răbdători cu alura noastră de turiști zgomotoși și înfometați de senzații, ce ne-au invitat la mașini și ne-au ușurat de cele mai grele bagaje. Iată că există și oameni minunați, dar atât de... anonimi și de ce, oare, umblăm ca niște orbi și nu-i vedem
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
navetiști, hârșiți pe șantiere. Făceam figură aparte printre ei, încât, într-o zi, un șofer a cărui mașină trebuia s-o încărcăm cu nisip sau pietriș și care se uita la noi plictisit, cu mâinile în buzunare, și-a exprimat zgomotos consternarea observând că nu prea știu să mânuiesc lopata. Se mai nimerise și o iarnă vitregă, ca viața de care aveam parte în acel început de an 1960. Dar, după cum spune Dostoievski, pretutindeni trăiesc oameni. O dată, văzând că m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
umane; să-i lăsăm lumii fala ruinării trupurilor și a sufletelor în ciuma corupției. De ce ne simțim mutilați cu asemenea măreții creștine trecute și prezente? Și apoi, astăzi, când cetatea omului, creată în opoziție cu cetatea lui Dumnezeu, se prăbușește zgomotos sub greutatea insuficienței sale, a persevera azi într-o atitudine de apărare ar avea caracterul unei inconștiențe. „Nu fiți simpli spectatori la transformările lumii în care trăiți, cu resemnarea celor învinși - striga Alberto De Mun -, urcați repede în tren și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de sufletele bune, care compătimește până și cele mai josnice nerușinări, plătită doar să-și exercite critica sa veninoasă împotriva lui Cristos, Care este și rămâne adevăratul Binefăcător al omenirii și Înfăptuitorul unicei civilizații adevărate? Când?! Dar astăzi, în fața prăbușirii zgomotoase a noului turn din Babel, „slujirea noastră a Cuvântului“ trebuie să-și recapete din deplin tonalitatea apostolică, reafirmându-L pe Cristos, Dumnezeul nostru, Învierea și Viața, în fața acestei lumi cadaverice: «Și în nimeni altul nu este mântuirea» (Fap 4,11
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
întreagă, în cea mai umilă slujire a sufletelor, fără să ceară vreodată ceva pentru sine, în afară de harul de a putea mântui vreun păcătos? Aici, pe acest pământ nefericit, atenția oamenilor este atrasă de faptele mărețe și de situațiile eminente ori zgomotoase; dar atunci când vom trece dincolo, cine poate spune la ce întoarcere de situație va trebui să asistăm? Cine este chemat la viața de învățământ, este investit cu o misiune destul de delicată, de mare responsabilitate, așa cum este formarea intelectuală a tineretului
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a bietului preot, ori de vreo slăbiciune a acestuia în a împlini mofturile vreunui nepot de-al lui. Viața familiară, obiect dintotdeauna al unei observări atente, nu va provoca uimire; dar s-ar putea presta și unor forme de viață zgomotoasă și dezordonată. Nu este exclus, printre altele, ca la crâșmă să se poată spune că predicatorul, aparent religios, ar locui într-un palat destul de delicat. Încasările unor taxe stolare, a colectei sfintelor Liturghii, poate fi făcută în diferite maniere; poate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
e foarte cald, într-adevăr, găinile sunt obișnuite să se scalde-n praf, scormonind adânc cu ghearele până se-ngroapă cu tot trupul în el. Stau așa câtva timp, nemișcate, apoi renunță la asta, stârnind nori groși de pulbere, scuturând zgomotos din aripi și scoțând sunete guturale de ușurare. Spre surprinderea câinelui meu, am facut și eu o baie în pulbere, dat fiind că nu mai pot să sufăr aproape deloc apa. A fost o experiență inedită. Am trecut printr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
apăr de himerele ce-mi ocupau imaginarul cu întruchipări cât mai terifiante. Decăzusem la acea vârstă fragilă când nu făceam deosebirea între închipuire și realitate. Mă forțam să-mi revin din coșmar, dar nu reușeam. Îmi clănțăneau dinții, lovindu-se zgomotos unii de alții, întrucât eu vedeam mereu acel întuneric din care creștea un pericol iminent pe care nu știam cum să-l înlătur. Am sărit din pat și-am început să umblu prin cameră, pipăind sfios lucrurile familiare pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se ucid numai iezii și purceii de lapte. La fel ca oile, sunt ocrotiți și boii de jug și berbecii. Se pot tăia porcii și țapii.” Histria Când am fost la Histria, m-am rătăcit fără să vreau. Părăsisem străzile zgomotoase, atras de locul acela unde, cândva, fusese ridicat un altar sacrificial. Deodată, foarte ușor, am fost atins de o suflare de aer proaspăt care mi-a dăruit o clipă de îmbătare. Am crezut că am ieșit din limitele trupului meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
concluziona (paradoxal) că Eminescu "trebuie apărat de români", sens în care evocă și el cele trei momente în exegeza eminesciană, pe care le teoretizează unii și alții Maiorescu/Gherea, Perpessicius/Călinescu și "explozia dilematicilor". Discursul devine aici acid-polemic la adresa acestor "zgomotoase rivalități/animozități", observând că "pe harta eminescologiei", "aventura se anunță fără sfârșit", or tocmai acest fapt "confirmă dominația (supremația) unui mit identitar", Eminescu fiind "un nume de brand", ce degajă un "mare impact" și o rezonanță simbolică", dincolo de o "cultură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe scena Teatrului Național În iarna lui 1911, când era să fiu și eu, cât p-aci, un fel de combatant În vestă roșie, ca Théo phile Gautier la premiera lui Hernani, Împotriva unui grup de scriitori tradiționaliști care persiflau zgomotos În sală această primă Încercare, la noi, de dramă mistică. Formula literară curentă a lui Emil Isac a apărut cu toate caracteristicile ei de la Început de tot și a continuat mai târziu, până la epuizare, cu stăruința unui banal „poncif“ ținând
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iubitelor noastre goale, fără intermediul nesuferit al slipului, jignitor pentru puritatea neschimbată, de la Începutul lumilor, a cerului și a locurilor acestora; și unde așteptam să-l vedem ieșind din „unda amară“, cum o cântă Homer, pe Glaucos, zeul marin, oracolul zgomotos și temut, cu părul plin de alge violete, cu barba Încâlcită de scoici, venind spre noi Într-un cortegiu de tritoni, sunând din trâmbiți de sidef și cu cele cincizeci de Nereide jucăușe, abia ieșite din peștera lui Nereu, În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
voințe tandre și ascendente, să-și gă sească, În sfârșit, acea „adâncime care lipsește superfi cia lității ei și În fața căreia să-și poată spune: „Acum lumea a deve nit perfectă!“... „Căci superficialul este sufletul femeii, precum suprafața zbuciumată și zgomotoasă a apelor puțin adânci“, spune Nietzsche. În felul acesta, și mai adăugând Încă multele și frumoasele amăgiri ce și le creează unul sau alta, se Înfiri pează acel climat și acele condiții care multiplică și intensifică actul primar până la limitele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
răi ai lumii prea cumsecade. și-l dibăcisem nu din auzite, ci mirosindu-l, aș zice, din goana trenului, cu acel al șaselea simț necesar În asemenea rare prilejuri, adică după aspectul gării, singuratecă și curățică de orice trafic prea zgomotos, după cupeaua tereziană a hote lului, așteptând zadarnic În gară pe rarii săi pasageri, după linia molatecă a acoperișurilor și după Colina Mistică, cu cetatea, catedrala și cimitirul vechi, pe povârnișul căreia aveam să privim amândoi, În acea primăvară neuitată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
piciorușele ei deformate de vechi reumatisme. Mă tot țineam mereu - dar ce m-o fi Împiedicat, decât poate o neînțeleasă timiditate? - s-o opresc o dată din treapădul ei mă runt și zgribulit de cățelușă rătăcită și speriată În Bucureștiul ăsta zgomotos și anonim, să-i ofer cumva o mân care caldă și s-o Întreb respectuos pe această damă du temps jadis: Mais où sont, măicuță dragă, les neiges d’antan? Duhul credinței religioase nu lipsește acestor femei și cred că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]