3,039 matches
-
Tang Nah e într-un costum alb de croială occidentală. Arată bine împreună. La început, ea pare să se distreze. Împărăteasa Wu e o piesă experimentală. Este pentru prima oară când actori chinezi recită proză, în loc de poezie. Împărăteasa Wu e zugrăvită ca o femeie plină de măreție. Publicul aclamă zgomotos la căderea cortinei. La recepție, Lan Ping își pierde controlul. Vorbește dur. Spectacolul e prea șters, după părerea mea. Îi lipsește energia. Actrița e nepotrivită pentru rol. Nu există sinceritate. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
case mai încolo pe uliță. Adunarea s-a încheiat deja în zori. Xu propune să-și ia chifle la pachet pentru drum. Sunt vreo cincizeci și ceva de mile de la Luo-chuan la Yenan. Dimineața e rece. Culorile răsăritului de soare zugrăvesc dealurile în auriu. Lan Ping e îngrijit îmbrăcată în noua ei uniformă a Armatei Roșii, din bumbac gri. O curea îi încinge mijlocul. Trupul ei zvelt seamănă cu o salcie. Are părul prins sus cu panglici albastre, în două cozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în pași de sui-bui, care imită alunecarea pe apă, și apoi liu-quan, brațe de salcie. Își ia de jos „vâsla” și lovește cu grație în apa imaginară. Se apleacă și se ridică, unduindu-se, apoi își îndreaptă genunchii pentru a zugrăvi clătinarea într-o barcă. Bătăile tobelor îi acompaniază mișcarea. Merge când pe vârfuri, când pe călcâie, din partea stângă a scenei în partea dreaptă, demonstrându-și talentul de a „călca apa”. Face un liang-xiang - rămâne într-o poză - și apoi deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Kang Sheng. Concluzia este pozitivă - rezistența tovarășei Jiang Ching a fost testată. E un adevăr dovedit că a fost loială Partidului. A muncit enorm pentru revoluție. Și-a riscat viața. Kang Sheng își aprinde o țigară. Cu chipul neclintit, el zugrăvește imaginea unei zeițe comuniste. În final, aruncă mingea în mulțime. Cum ați explica fapta tovarășei Jiang Ching de a părăsi orașul luxului și plăcerii, Shanghai, pentru greutățile din Yenan? Dacă asta nu e credința ei în comunism, atunci ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui scrisoare fusese și ultima răsuflare a demonului. I se arătase acea scrisoare scrisă chiar în temnița de la Tulcea. I se vorbise de multe ori și în multe ocazii despre ea. Cele câteva rânduri fuseseră scrise cu intenția de a zugrăvi cel mai dramatic moment din viața lui. În realitate, un fals moment dramatic, dacă erai atent mai ales la ultima frază, scrisă într-o nefiresc de corectă formă literară. Deci, un om aflat în situația tensionată de a i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cum să ne vină calidorul de la franțuji, când ei nu au esențialul - și dulcele - verb a sta?), Însă mă Întorc, fără odihnă și fără efort spre mereu același punct de plecare: calidorul. Desigur, pictura, literatura, mai cu seamă poezia au zugrăvit, au cântat, consacrat un alt punct-de-plecare; de-privire: fereastra. Ca pușcăriaș a cunoscut-o, am frecventat-o și celebrat-o - Însă calidorul... Pe măsură ce mă Îndepărtez de el, punct-de-plecare, mă apropii de punctul-de-sosire, timpul fiindu-mi ca drumul, rotund. Ca mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu ajutorul a două bastoane, recuperându-și, penibil, picioarele ca și moarte. Îi instalasem un șezlong În curte, pe iarbă. Fiindcă Îi era mereu frig la picioare (avea În jur de cincizeci de cuvinte și vreo sută de expresii pentru a zugrăvi feluritele nuanțe de durere), Își punea câteva rânduri de ciorapi - de bumbac, de lână - apoi carâmbi din blană de iepure, de miel, Încât trebuise să-i cumpărăm papuci de pâslă bărbătești, numărul 41 - șoșoni cărora ea le spunea: șoșontorogi. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
canadian. Tricolorul nostru românesc, dragul nostru tricolor Îmi pare, În continuare, greșit armonizat (albastru-galben-roșu - albastrul lângă galben dă o a patra culoare: verde, ceea ce e prea mult). Iar de când, În locul emblemei vechi - și aceea supraâncărcată, comuniștii au pus să fie zugrăvit (pe drapel!) un peisaj... Suntem singurii de pe lume (cu excepția africanilor - Însă nu toți...) care nu știm ce este o emblemă și la ce poate ea, eventual, servi. Și totuși... Totuși... De parcă ar fi fost vorba de alte culori, altfel dispuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o sapă și la buză Într-o ceapă și cum. Și cum. Și cum. Și cum nu-mi plăceau toamnele - dar deloc-deloc nu-mi plăceau toamnele. Deloc-deloc. În schimb, Îmi plăcea fata popii, Valentina, cea mare, fiindcă picta frumos, a zugrăvit În tinda bisericii, pe păreți, cu culori, ostașul-român-la-baionetă; sau (și) ostașul-român-la-Dalnic, unde erau numai cruci de cască. Eu Îi țineam culorile și nu-ndrăzneam să mă uit, În deal, la Valea Popii, fiindcă dacă m-aș fi uitat, mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
expresie, că îl omorâse, și atunci, ca trăsnit de un fulger divin, rămase paralizat de uimire. Răsună o rafală de pistol-mitralieră, și Gacel Sayah, inmouchar mai cunoscut cu porecla de Vânătorul, căzu pe spate, mort, cu corpul ciuruit și nedumerirea zugrăvită pe chip. Mașina acceleră brusc și sirenele se porniră să urle, deschizându-și drum în căutarea unui spital, într-o zadarnică încercare de a salva viața președintelui Abdul-el-Kebir în glorioasa zi a triumfalei sale reveniri la putere. Cort folosit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
situații. M-am gândit că, cel mai probabil, era Îngrijorat că ea va afla cu cine fusese În seara precedentă. * * * Cocoșul și Fazanul e un mic local foarte la modă, situat pe o alee ce dă În Camden High Street, zugrăvit În culoarea mentei, dotat cu oglinzi aurite și cu dușumele lustruite, semănând astfel periculos de mult cu un bar de vinuri. Se zice că e cel mai bun loc din nordul Londrei pentru a agăța desenatori tehnici. Totuși, nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a asigurat că Începe la țanc. Oricine mai Întârzia după această oră era Întâmpinat cu o privire severă și scrutătoare, indicându-i-se totodată din ochi ceasul de pe perete. Jucării de plastic, colorate În nuanțele primare, ședeau proptite de pereții zugrăviți În galben și dădeau evenimentelor o notă de frivolitate. De-a lungul acelorași pereți, se Întindea, Într-o manifestare de veselie curând Înăbușită de fumul de țigară și de nervii iritați, o friză compusă din desene În creioane colorate, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fapt, arăta de parcă fusese alcătuit din niște cartofi uriași, cu unul, curățat cam neîndemânatic, În loc de cap), rânjitul Îi acorda un vădit respect lui Brian. Sări imediat să apuce mânerul și trase de ușă ca să putem intra Într-un mic vestibul zugrăvit În negru, al cărui spațiu era ocupat de un alt bodyguard și de un tânăr care părea drogat, Îmbrăcat Într-un costum ecosez și cu o șapcă, și care Îl implora ceva, dar n-am auzit despre ce anume era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
desprinde de străjile care, la un gest al cadiului, nu-l mai opresc. Apoi merge să se așeze, fără să fi fost poftit. Judecătorul zâmbește cu cumsecădenie, dar Își reia fără păsuire iscodeala: — Ești tu oare necredinciosul pe care-l zugrăvesc unii? Mai mult decât o Întrebare, e un strigăt disperat de ajutor, pe care Khayyam nu-l respinge: — Pun la Îndoială zelul bigoților, dar n-am spus niciodată că Unul Înseamnă doi. Ai gândit-o vreodată? — Niciodată, Dumnezeu mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Omar Își ține răsuflarea, pielea i se Înfioară; nu se poate Împiedica să nu Întrebe, cu naivitatea unui școlar: — Mai ai vălul pe tine? — Nu mai am alt văl decât noaptea. VI O femeie, un bărbat; pictorul anonim i-a zugrăvit din profil, stând Întinși, Îmbrățișați; a șters pereții pavilionului ca să le așteaptă un pat de ierburi presărat cu trandafiri și să facă să le curgă la picioare un pârâu argintiu. Lui Djahane i-a dăruit sânii avântați ai unei zeități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
califul se albise, pur și simplu, la față. Nu se retrăsese bine emisarul sultanului, și Cârmuitorul Dreptcredincioșilor a izbucnit: — Turcul ăsta, de-abia ieșit din iurtă! Turcul ăsta, ai cărui părinți, până mai ieri, se prosternau În fața cine știe cărui idol și zugrăveau pe steagurile lor râturi de porc! Cum Îndrăznește oare s-o ceară În căsătorie pe fata Cârmuitorului Dreptcredincioșilor, coborâtă din stirpea cea mai nobilă? Dacă tremura astfel din toate augustele sale mădulare era pentru că știa că nu putea să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Arslan a dat această poruncă de zece zile, asalturile s-au Înmulțit. De la Samarkand, bătălia e urmărită Îndeaproape. O dată la trei zile, sosește un porumbel căruia apărătorii Îi dau drumul. Mesajul nu este niciodată o chemare În ajutor, el nu zugrăvește epuizarea merindelor și a oamenilor, nu vorbește decât despre pierderile dușmane, despre zvonurile de epidemii răspândite În rândurile asediatorilor. De azi pe mâine, comandantul locului, un anume Iusuf, originar din Horezm, devine eroul Transoxianei. Vine, totuși, ceasul În care mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pândesc rarele bucurii ale clipei prezente și compun versuri despre vin, paharnici, cârciumă, iubită; asemenea lui, Îi pun la Îndoială pe falșii cucernici. Atunci când, În unele catrene, Omar vorbește despre sine, mi se Întâmplă să cred că pe mine mă zugrăvește: Un om am văzut, singuratic, Într-un loc sărac. Nu era / Nici eretic, nici musulman. N-avea bogății, nici Dumnezeu, / Nici convingeri, nici adevăr. N-avea nici lege, nici principii. / În lumea asta sau cealaltă, un așa curaj cine l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
caravanseraiul din cartierul armenesc, soarele era deja la nivelul acoperișurilor. Țineam, cu toate acestea, să-l văd pe Baskerville cât mai degrabă și, cu acea intenție, m-am dus la Misiunea Presbiteriană, o clădire nu prea Înaltă, dar Întinsă, proaspăt zugrăvită În alb și strălucind În mijlocul unei plantații de caiși. Două cruci discrete pe grilaj și, pe acoperiș, deasupra porții de la intrare, un steag american. Un grădinar persan mi-a ieșit În Întâmpinare ca să mă conducă În biroul pastorului, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
îmi terminam treaba, mâncam la un birt ieftin, beam o bere, mă duceam acasă și mă jucam cu pisica. Apoi mă culcam și dormeam buștean. Au trecut două săptămâni fără să primesc vreun răspuns de la Naoko. Într-o zi, pe când zugrăveam, mi-a venit în minte Midori. Mi-am dat seama că nu mai luasem legătura cu ea de aproape trei săptămâni și că nici măcar nu am anunțat-o că m-am mutat. Îi spusesem în treacăt, odată, că aveam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Joyce, care a publicat pe speze proprii, ca și Proust. Cărți ca ale dumneavoastră pot să-mi permit câte una la doi-trei ani. Dați-mi un răgaz de trei ani...” A urmat o lungă pauză. Pe chipul lui Garamond se zugrăvi o expresie de jenă dureroasă. „Cum? Pe spezele dumneavoastră? Nu, nu-i vorba de sumă, suma poate fi limitată... Numai că Manuzio nu obișnuiește... Sigur, o știți mai bine ca mine, până și Joyce și Proust... Desigur, Înțeleg...” Altă pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-i dau dreptate. Doar că baia ei avea scurgerea mereu înfundată, iar de-a lungul faianței albastre urcau spre cerul tavanului zeci de limacși. Când ploua și se făcea igrasie în dormitor, trupurile băloase ale melcilor negri spânzurau de pereții zugrăviți în calciu roz. L LIV Din beția îmbrățișărilor cauciucate și a iubirii mulatre m-au trezit remușcările pentru soarta Sabinei. Am pus mâna pe telefonul care acumulase datorii irecuperabile și am sunat-o, cu frică să nu dau de Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țâțâit energic, și caii porniră atât de brusc, că băiețandrul de lângă vizitiu se îndoi de spate. Din dosul gării, brișcă, după câțiva pași, coti pe drumul nepietruit care taie câmpia curmeziș până la Curteanca. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș, crescut cu bălării. Pe de lături, de jur împrejur, miriștea arămie se întindea nesfârșită, tăcută și netedă. Numai ici-colo poposeau cârduri de ciori, punctând cu pistrui negri obrazul pământului. Cerul, căptușit cu nori tomnatici, apăsa greu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pentru respectul sentimentelor lui, nu vrea să-și amintească decât lucrurile de care n-are nevoie să roșească. O fi o prostie acest fel de a privi viața, dar el... În zadar, tanti Mariuca nu se potoli până ce nu-i zugrăvi și pe ceilalți patru domnișori care s-au bucurat de grațiile Nadinei. Ș-apoi, în fiece zi revenea cu cîte-un amănunt, cu câte o știre nouă, primită caldă de la vreo prietenă binevoitoare, încît Grigore începu să se ferească a da
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la București, negreșit, dar există. La el, la Delga, după informațiile de încredere ale administratorului, țăranii reclamă noi învoieli, firește mai favorabile lor. Proprietari și arendași de prin Moldova cu care a vorbit, oameni ponderați, cunoscători ai țărănimii, i-au zugrăvit situația de acolo mult mai îngrijorătoare. Asta ar denota că fenomenul e general, că aceleași cauze au produs aceleași efecte pe tot cuprinsul țării. Explicațiile nu lipsesc, se etalează chiar cu un lux de motivare unde nu te aștepți, fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]