1,901 matches
-
că unul din cele mai importante momente din cariera sa l-a constituit colaborarea cu Opera Națională București pentru spectacolul Faust de Ch. Gounod. In memoriam Alexandru Tocilescu, Opera Națională a inaugurat o expoziție, care conține fotografii din diferite spectacole puse în scenă de-a lungul timpului de regizor. Opera este plină de lirism, încărcată de simbolistica creștină și ocultă, iar succesul ei a însemnat și succesul compozitorului Gounod, din creațiile sale ulterioare remarcându-se Romeo și Julieta, ce își vor pune amprenta
Faust ? din nou la Opera Na?ional? by Adina POPESCU [Corola-journal/Journalistic/83858_a_85183]
-
Ceea ce refuz este ca operele tatălui meu să fie jucate la Teatrul Național din București atîta vreme cît el va rămîne în mîinile lui Dinu Săraru. Tocmai acest vestigiu activ al epocii Ceaușescu, tocmai acest rinocer-șef a vrut să pună în scenă în teatrul său Rinocerii, ceea ce ar fi fost, s-o recunoaștem, o ironie prea din cale-afară". Cuvintele aparțin d-nei Marie France Ionesco și au fost publicate de revista 22 (numărul din 28 ianuarie-3 februarie). Ele sînt extrase dintr-o scrisoare
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
Îngerul de foc de Prokofiev, Don Giovanni de Mozart, Peter Grimes de Britten, Femeia fără umbră și Salomea de Strauss, Aida și Falstaff de Verdi. Cel mai recent premiu obținut este cel al "Europei francofone", pentru Boris Godunov de Mussorgsky, pus în scenă de Teatrul La Monnaie. Discografia sa cu aceeași orchestră include și importante lucrări simfonice, precum Simfonia a doua de Mahler sau Concertele pentru pian de Prokofiev. Cât despre colaborarea lui Kazushi Ono cu regizorul Richard Jones, al cărui ambitus operal
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
cu regizorul Richard Jones, al cărui ambitus operal include Îngerul de foc și Inelul Nibelungilor, aceasta nu e nouă. Londonezul Richard Jones are aceeași propensiune către pietrele de încercare ale genului, îndeosebi către acelea care dau greutate efervescenței moderniste: a pus în scenă spectacole extrem de dificile, precum Wozzeck (la Komische Oper din Berlin și Welsh National Opera - cu care, de altfel, a obținut în 2006 Premiul Braclays/TMA), sau, în teatru, Shakespeare. Cu spectacolul O Lady Macbeth din districtul Mcensk, montat în 2005
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
Jocurile, conversația, ascultarea și vizionarea de materiale didactice vor permite copiilor să-și însușească noi cuvinte și expresii din limbile studiate. După-amiezele vor fi dedicate în exclusivitate activităților recreative, unde limba străină va fi singurul suport de comunicare. Copiii vor pune în scenă, sub îndrumarea profesorului Alan Farrar și a echipei Babel, un spectacol complet în care muzica, jocul de scenă și decorul vor fi realizate chiar de ei, programul fiind completat de jocuri în aer liber. Înscrierile se fac până în data de
Agenda2005-28-05-scoala () [Corola-journal/Journalistic/283929_a_285258]
-
se întregească. Autoarea, Helene Hanff, născută la Philadelphia în 1916, nutrește de tânără o mare pasiune pentru teatru. Obține o bursă care-i permite să se instaleze în Manhattan. Scrie zeci de piese pe care niciodată, nimeni nu le va pune în scenă. Se resemnează și devine scenaristă la televiziune. În ciuda decepțiilor și a unei existențe precare, Helene Hanff decide la peste treizeci de ani să-și completeze, ca autodidact, studiile pe care nu le putuse face la vremea potrivită. Nesatisfăcută de ceea ce
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
în șapte luni (p. 23). Cu mutări din casă în casă și cu musafiri aleși pe sprânceană (p. 33). Cu }epeneag în baston după accidentul de la Casa Scriitorilor (p. 56). Cu vizionări ale Reconstituirii lui Pintilie urmate de interviuri naiv puse în scenă (p. 80). Cu petreceri la care Fănuș Neagu propune cu umor votarea de prezidenți și viceprezidenți ai bunei dispoziții (p. 92) Cu Ivasiuc în plin elan editorial, cerând manuscrise în stânga și-n dreapta (p. 98). Spicuiesc, desigur, din cele aproape
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
frâu liber umorului său care uneori este negru. Este un cinic jovial Niculae Gheran, cum spuneam, înclinat să facă mult loc anecdoticului și uneori rumoarei cancaniere (titlul unui capitol: „Bârfe și nu prea”), întâmplărilor comice, capabile să producă, atunci când le pune în scenă, spectacole savuroase.
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
aminte. Despre ce am vorbit mai sus, despre experiențe colective și individuale, despre ce am trăit, despre limitele curajului sau ale lașității din noi. Intuiam că maniera regizorului nu este una sobră, că nu se intenționează un fel de documentar pus în scenă. Intuiam că se apelează la ironie, la autoironie, dar mă temeam de bășcălie. N-a fost deloc așa. Am văzut un gen de epopee care mi s-a părut că dorește să ne arate, calm, detașat cumva, dar cinic în
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
Anca Murgoci Atunci când arta se întâlnește cu lumea automobilelor, iese ceva de-a dreptul inedit. Acest lucru a fost confirmat la un spectacol pus în scenă în perioada 5-8 decembrie la Miami, în cadrul expoziției anuale Art Basel Miami, una dintre cele mai importante evenimente din calendarul cultural și artistic internațional. La ultimul etaj al 1111 Lincoln Road, arhitecții studioului Herzog & de Meuron au recompus spațiul într-
Inedit. Mașini transformate în sculpturi-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62894_a_64219]
-
Pedagogică. Albă ca Zăpada, lucrare muzicală în două acte scrisă de Cornel Trăilescu, care a și dirijat-o, a mai fost montată pe scena Operei bucureștene în urmă cu 22 de ani, de Doina Andronache, de astă dată baletul fiind pus în scenă de Francisc Valkay. Față de versiunea anterioară, cea datorată lui Francisc Valkay a renunțat la o serie de momente din primul act (dansul șarpelui, al păsării etc.), care o încărcau inutil, îndepărtând-o de firul poveștii, iar tabloul cu florile, ciupercuțele
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
Sturza (în Basarabia), cu tribulațiile sociale cunoscute. Titlul propune o replică în răspăr la An American in Paris - ce trimite, printre altele, la o operă de George Gershwin, un film de Vincente Minelli și un roman popular de Margaret Vandenburg, punînd în scenă o „ficțiune a străinului” desfășurată în multiple ipostaze. Căci „străin” e și americanul Martin, ajuns nu se știe cum la Brașov și condus în tren, nu se știe de ce, spre Chișinău de Anton Șleahtițchi, la rugămintea unui prieten; dar și
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
combină, se contopesc.) După câțiva ani în care am fost bântuit de problema pluralității și sciziunii individului, mi-am dat seama că tata fusese și el, în felul lui, solicitat nu mai puțin de aceeași problemă: prima dintre aceste opere pune în scenă o ființă scindată, cealaltă o istorie, o tragedie scindate. Ideile sunt, cred, un bun comun. Dacă subscriu la conținutul unor idei și nici nu-mi displace forma lor, nu văd de ce aș ezita să le preiau de la alții; în nici un
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
Marina Constantinescu Acum vreo șapte ani, pe la mijlocul lui septembrie cel frumos și blînd, am văzut la Teatrul Național din Cluj spectacolul "Uitarea", pus în scenă de Mihai Măniuțiu după un "eseu în fărîme" semnat de George Banu. Una dintre confesiunile care m-au mișcat profund, atît ca scriitură, cît și ca imagine teatrală. Mi s-a părut că George Banu dă, calm, cortina la o
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
așa ceva. Inconsecvenței congenerului îi răspunde o trufașă consecvență. Sumbru, îndărătnic, Radu Ulmeanu rămîne în postura omului „fără nimic sfînt". Amoralitatea și anafectivitatea, mereu deductibile, dacă nu declarate fățiș, ale eului poetic, îi specifică patetismul rece pe care preferă a-l pune în scenă. Suspendarea antenelor spirituale e suplinită prin senzoriu. Un senzoriu strident, în care se concentrează vitalitatea suficientă sieși (Să mă naști). Mitologiei creștine i se face doar o concesie pe sfert: „Un înger va veni cîndva / să-și ia o halcă
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
Marina Constantinescu La Teatrul Maghiar din Cluj am văzut, din ’90 încoace, trei spectacole Ionesco. În februarie ’92, Tompa Gabor punea în scenă Cîntăreața cheală, spectacol de care m-am bucurat în toamna lui 1993, la București, în selecția Festivalului național de teatru. Un spectacol genial, jucat dumnezeiește, un spectacol pe care l-am adorat și pentru că el a fost o demonstrație superbă
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
întîmplat, totuși, rezultatele țin de zona obscurului. Irelevant. Despre multe nume nu am auzit nimic. Niciodată. Pe cei mai mulți dintre acești profesori nu îi văd în sălile de spectacole. Nu i-am văzut nici atunci cînd s-au jucat spectacole istorice, puse în scenă de regizorii cei mai cu cotă la ora asta. Nu i-am zărit la nici una dintre discuțiile cu aceștia. Ce autoritate pot avea, atunci, în fața studenților? Cum pot să fie convingători vorbind despre o profesiune pe care nu o practică
Șaptesprezece pentru teatru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8317_a_9642]
-
Benn aderând după 1933 la ideologia nazistă, preamărind un regim preocupat, chipurile, de elemente profunde ale artei și care se credea capabil de a crea „omul german interior”. Ceea ce l-a sedus, conchide Lepenies, „a fost imaginea unui stat care punea în scenă politica precum o operă de artă, totală, care deposeda masele de orice gândire proprie, năucindu-le prin serbări...” Găsim la Benn, în chiar formularea sa, un „principiu al justificării lumii ca fenomen unicamente estetic.” Frumos se mai amăgesc poeții când
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
în zona spectacolului teatral. - De fapt, ce este teatrul independent? - Eu mai degrabă le-aș numi teatre private, căci asta sunt, până la urmă teatrle indepedente. Au apărut oameni de teatru care investesc muncă, energie și chiar resurse financiare pentru a pune în scenă un spectacol, fără finanțare publică. Teatrele de stat au un statut mai bine definit: eu fac comedie, altul face mari producții. Teatrul independent este dependent de public, zicea Lia Bugnar, depinde exclusiv de creativitatea autorului, nu de formula repertorială. Citește
Primul festival al teatrelor private a început. Ce spune ”concurența” de la stat by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/63543_a_64868]
-
iertare, cum a tradus Jean-Claude Carrière în versiunea franceză de la Seuil, 2014, ci și compătimire sau milă. Probabil compătimire e cel mai potrivit, dacă citim atent atât cartea, cât și interviul. Când nu avea decât 10 ani, Peter Brook a pus în scenă Hamlet cu marionete. La 20 de ani, și-a făcut debutul pe scena de la Stratford-upon-Avon. A schimbat fața dramaturgiei shakespeariene. Din 1970 locuiește la Paris și pune în scenă la Teatrul Bouffes du Nord, unde am văzut eu însumi o
„Guvernanți, citiți-l pe Shakespeare!“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2552_a_3877]
-
și interviul. Când nu avea decât 10 ani, Peter Brook a pus în scenă Hamlet cu marionete. La 20 de ani, și-a făcut debutul pe scena de la Stratford-upon-Avon. A schimbat fața dramaturgiei shakespeariene. Din 1970 locuiește la Paris și pune în scenă la Teatrul Bouffes du Nord, unde am văzut eu însumi o montare a operei Carmen de Bizet, despre care am și scris în 1981. Există puțini cunoscători în lume mai buni decât Brook, în materie de Shakespeare. Fiecare cuvânt al
„Guvernanți, citiți-l pe Shakespeare!“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2552_a_3877]
-
o sîmbătă caniculară, montarea pe care am scăpat-o la momentul premierei. Poate în urmă cu mai bine de o stagiune vorbeam cu entuziasm despre felul în care regizoarea (absolventă a UNATC, clasa Cătălina Buzoianu) a avut curajul estetic să pună în scenă Ivonna, principesa Burgundiei de Gombrowicz, la Teatrul Național din Timișoara, bazîndu-se pe comunicarea sa cu textul, pe un instinct teatral, mai degrabă decît pe prea puținii actori din trupă. O piesă complicată, pe de o parte, amprenta marelui spectacol al
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
martor al acestei cumplite osânde, comandantul meu, generalul Mihail, președintele Curții Marțiale, m-a trimis cu un mesaj secret către Antonescu, după care nu m-am mai întors, fiind demobilizat. Astfel că nu am mai văzut premiera "Cyrano de Bergerac" pusă în scenă de Maican și nici urmarea marțială a atentatului. - Terminarea războiului v-a prins la București? - Da. În afară de barbarul final, am bune amintiri din Odessa; mulți ruși erau cumsecade. O babușca unde dormeam făcea zilnic ceai, arătându-mi cum bucățile de
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
a bibliotecii Academiei, a debutat cu comunicarea lui André Le Gall, autor al unei monografii dedicate dramaturgului (publicată recent în Franța, la editura Flammarion), care a prezentat elementele autobiografice din teatrul și scrierile sale memorialistice, în care, potrivit lui, Ionesco, "se pune în scenă" pe sine. Prof. Gabriella Bosco (Universitatea din Torino) a analizat drumul parcurs de cele cîteva proze ionesciene transpuse în piese de teatru. În ce mă privește, am vorbit despre experiența traducerii teatrului lui Ionesco în limba română, încercînd să desprind
Colocviu Eugène Ionesco la Roma by Vlad Russo () [Corola-journal/Journalistic/6611_a_7936]
-
se mai pot adapta unor astfel de exerciții facile. (Nici chiar atunci când poemele sunt curat narative). Pentru că parafraza ar denatura, din creștet până-n tălpi, extraordinara diversitate a selecției lexicală, precizia tăioasă a verbului și, în fond, muzicalitatea atât de bine pusă în scenă încât devine accesibilă ochiului, asemenea notelor de pe partitură. „Să intru în apă/ ca-n pântecul/ unei mame definitive./ Să intru-n apă,/ să mă frământe marea/ cum e frământat aluatul/ de mâinile femeii” (p. 53). Abia acum, da, suntem îndreptăț
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]