17,219 matches
-
sângerat de suflete grele, târâte prin închipuirea-ți istovită. Oglinda în care sărut venirea în declin a florilor albe... Prin prezența ta o veșnicie ar fi fost totul; atunci, sub privirile tale grăbite spre o firească pulbere în care tu alergai cu visele răsfrânte în dragoste; Chipul ei - pentru totdeauna în oglinda unei fântâni cu trupuri sonore ce adulmecă urma spărgătorului de stele. Cineva te-a blestemat și ai putut luneca pe șoapte de fum... Gândurile toate ți se împotmoliseră, Era
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
În adâncul lui simt curajul de a trăi fără să mă sprijin pe lumea dornică de a se îmbogăți cu propria-mi existență transpusă-n victima frunzelor ofilite și călcate în picioarele răstigniților de sensuri în toamnele târzii... Sufletu-mi aleargă după primăverile în care soarele îmi va încălzi trupul pentru totdeauna, acel trup desprins de sintagma dulce a dragostei, ce ca o veșnicie își blestemă sângele descompus în emoțiile zilelor ce deformează imaginea ta prin mireasma florilor din pământurile durute
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
uneori evadează din mine, spre miandre de nopți cu lună ce-n lacrimi de ger ușor trupul mi-l frânge. Dar chipul maestrului nu l-am văzut de câțiva ani. Bătăile inimii îmi duceau înspre raze de soare, și el alerga prin toate orașele visului cu ochii lui obosiți. Avea un destin de lumină și o forță de cer în gestu-i divin, unde trupul de zori îl prefăcu în legenda vie, unde versurile devenise și ele legende de AER dorit. Dintre
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
te iubesc în iubire și apoi să mor, pe o ZĂPADĂ PUSTIE prin CRÂNGURI DE ZORI. Dar vino, vino la mine, iubire, să te iubesc prin Crânguri de SORI. IUBIRI ABSOLUTE Astăzi a fost cea mai frumoasă zi pentru că am alergat prin cerul de dragoste și ți-am sărutat iubirea de dincolo de vis. Astăzi prietene te-am văzut cel mai frumos din lume, și am avut o tresărire ciudată de-a te iubi cu o sete nebună, precum această stare ce-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
localizeze trăirea se dă pe gheața nuntită a zorilor în care Dragostea ucigătoare de sentimente rămâne învinsă în fața CONȘTIENTULUI și El alunecos prin acel HAZARD dureros de blând al înnoptărilor. Uneori mi se pare că mă amăgesc singură, uneori de ce alerg din calea ciudățeniilor decapitate o ușoară umbră îmi decide-n arsura strigătului pe acel GLAS AL IERTĂRILOR. De ce ar trebui să mă mint din când în când, nu știu, poate dorul de acea veșnică iubire, veșnică substanță a CANDORILOR PLÂNSE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
inimă arsă într-un refren ciudat. De undeva cineva mă strigă prin floarea de pământ sidefat; Dar lumea e grăbită să vocifereze diversele nonsensuri, dar lumea e grăbită să-mi sălbăticească albele mele versuri. Dar după cum m-am obișnuit, să alerg din noapte în noapte, din ferestre de dor, după o frumoasă iubire, Ce mult aș vrea să te știu iubire prin frumoasa poveste de dragoste vie, într-o continuă viețuire. Departe, e noaptea în care ai plecat de nu te-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
puterea infinitului îmi dau viața liniștită a lumii eterne, unde nici gerul nu mai poate lovi în trupul meu și sufletul meu de ființă stelară. Eu, mai știu despre mine, că nu am avut o viață ușoară, Că, Ea, a alergat dintr-un anotimp în altul, dintr-o noapte în alta, dintr-un ținut în altul, dintr-o iubire în altă iubire, dar astăzi unde va trebui să alerg, dacă totuși sunt vie și am scăpat așa de greu de la moartea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
despre mine, că nu am avut o viață ușoară, Că, Ea, a alergat dintr-un anotimp în altul, dintr-o noapte în alta, dintr-un ținut în altul, dintr-o iubire în altă iubire, dar astăzi unde va trebui să alerg, dacă totuși sunt vie și am scăpat așa de greu de la moartea geroasă a acestui timp sfidător de geruri sfidătoare. Doamne , în mine, mi-e frig și trupul îmi arde, mă doare. Dar poate va veni noaptea să-mi alunge
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rămân pe o PLAPUMĂ A NORILOR un FOC VIU DE IUBIRI ABSOLUTE. RANĂ A STELEI MORBINDE Sunt singură în noaptea suferindă, Cuvintele îmi sunt cristale, prin vieți de-a-valma. Depărtarea, mă arde, depărtarea mă vinde, De vrei să mă știi, cum alerg prin tăcerea cimitirelor albastre, De vrei să mă știi, cutreerând prin crucile plânse. Vino și vezi cum sângele mi-e bolnav în adâncuri de iarnă. Vino și vezi-mi veacul cum a înfrunzând prin sfâșieri, tremurânde. Dar, eu știu că
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Eu am rămas cu o rază de lună plânsă căutându-te. Dat tu mi-ai lipsit, ai stat în universul tău de idee, cu cifre exacte de dor, cunoscând prin ele cea mai frumoasă femeie. Domnul meu, îmi vine să alerg prin toamna pierdută de har, prin inimi de soare, prin serile de vis, când din AER, nu rămâne decât sensibilul chip de fior. Și-atunci tu cel mai frumos, cel mai prietenos înger, ai venit să-mi salvezi viața mea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
clipele transformate-n adâncuri? Și mi se păreau străine, pentru că nu te cunoșteam prea mult. Noaptea nu știa nimic despre mângâierile stelelor dezvinovățite. Iubirea era o imensitate ce se lovea zilnic de Adevăruri... Măruntaiele nopților îmi deschiseseră sufletul să pot alerga în căutarea unei recompense ce mi va dschide noi și adânci sacrificii. Ca o femeie nebună voi alerga să-mi găsesc liniștea sprijinită de timp pentru înțelepciunea stelară. RĂNILE STELELOR Nimic nu se mai poate întâmpla într-o viață; când
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nimic despre mângâierile stelelor dezvinovățite. Iubirea era o imensitate ce se lovea zilnic de Adevăruri... Măruntaiele nopților îmi deschiseseră sufletul să pot alerga în căutarea unei recompense ce mi va dschide noi și adânci sacrificii. Ca o femeie nebună voi alerga să-mi găsesc liniștea sprijinită de timp pentru înțelepciunea stelară. RĂNILE STELELOR Nimic nu se mai poate întâmpla într-o viață; când sufletul a fost înecat în durere, el se zbate între golurile unor lumi imposibile. Rănile stelelor au început
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-te. Atâtea clipe mi se destramă în răcelile șoaptelor... Dragostea mi se sfarmă în cioburile stelelor și-mi sângerează vertebrele visului, simt aerul cum mi aduce în timpul de dor imaginea chipului tău cu toată substanța lui transparentă. Brațele tale au alergat în uciderea propriului meu suflet, ceea ce nu se va putea întâmpla niciodată. Sfâșie prelung această despărțire încât camera-mi stingheră mi se transformă-n sicriul dorințelor cu danteluri alese, unde păianjenii au uitat să mai guste din catifeaua undelor. Nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de propriile mele speranțe mi-am atașat sufletul de propria-ți singurătate, astfel încât înlățuite nu puteau să sugereze decât iubirea dureroasă a liniștii alungite pe trupul suspinelor izgonite parcă pe pletele unui cer răvășit și stingher... Așa m-am trezit alergând pe străzile unui paradis încolțit de mahalagismele orașului în care îmi trăisem un secol din nădușeala gonită spre mine ca un lătrat de lupi, având șansa să mă încolțească o singură dată în sânul meu de himeră... De ce alergăm oare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trezit alergând pe străzile unui paradis încolțit de mahalagismele orașului în care îmi trăisem un secol din nădușeala gonită spre mine ca un lătrat de lupi, având șansa să mă încolțească o singură dată în sânul meu de himeră... De ce alergăm oare când eu, statuia purificată în tăcerile unei ideii lucide savuram patul transpirând al făpturii ce încerca să-mi dezmoștenească visul ca pe o lumină tristă de dragoste... Timpul a trecut fără să mă rănească în viziunea realului, apoi s-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iarnă m-a pedepsit pentru iubirea ce a încălzit negura tăcerilor din ultima înfrângere a sufletului. Viața va continua cu o cicatrice a visului, unde nostalgia prăbușită în noapte va avea trupul obosit de atâta iubire de lume. IARNA CE ALEARGĂ SPRE VEȘNICIA IUBIRILOR în amintirea prof. Iancică Dobriță Nu e atât de simplu să fii singură-n iarnă cu gustul din umbrele trecerii unde numele lui e strigătul din sufletul adormit înaintea zorilor. Nu e atât de simplu să-i
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
luat cu mine supremația cerului unde viitorul e mult mai ascultător decât gerul. El mi-a privit anii și mi-a spus că nu mai e nimic de făcut. Nu e atât de simplu să fii singură-n iarna ce aleargă spre veșnicia iubirilor. Vaslui, 1994 NEVINOVĂȚIA SUFLETULUI lui Mihai Eminescu - Muzica oaselor mi-a uscat pârtia gândului în care era încălzit sângele visului. Mâlul anilor mi-a lăsat numai chipuri istovitoare în inima mea. Scheletele nopților m-au făcut să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să fiu o viață de sfere amestecate Pe un asfalt de lună cu doruri vindecate Și-am să trăiesc durerea din ploile de vară Ce-n glasul conjuncturii e un decor de ceară. 30-07-2007 ALTAR DE LUME domnului Tibi Hâncu Alerg ca o nebună, în noaptea ta de lună Să-ți spun că sufletul mi-i plin de soare, Și port în trup pământul strămoșesc de mumă Ce-mi lasă liniștea, ca un izvor ce-mi moare. În pieptul tău cel
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
privit IUBIRE, ca pe-un RĂCNET UȘOR Și ți-am sărutat trupul dintr-o infinitate de gânduri. Ai privit CERUL, îndelung cu un glas tremurând Întinerită de dragoste, pe o priveliște calmă, Ca o nălucă de vremi pe o noapte alergând Să fiu o jertfă de ani pe-o imensitate prea albă, Dar tu știi drumul, de vrei urmează-mă acum Și lasă țărâna de ani, să te contemple-n măiastre Chemător de o iubire, pe-o distanță de scrum, Visele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ferecată. Și cărui copil, oare, nu i-a plăcut recreația, momentul acela magic în care ți se pun în mișcare toate gândurile năstrușnice pe care nu le poți stăvili? Și vocea aceea, ce vine nu știu de unde, te îndeamnă să alergi val-vârtej printre bănci, să faci ,,șarpele” pe culoare căci, deh, loc e destul de ,,șerpuit” sau nici una nici două, să ,,te trezești” cu degetele bine înfipte în cosița unei colege ce țipă ca din gură de șarpe... Lasă că nici la
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ți-a dat un dar... Bine dar era în vis... În vis, ai dreptate, dar dorința Lui s-a împlinit aici și, iată, darul există! Moș Crăciun ți-a adus patinele dorite de tine! Nu-mi venea să cred. Am alergat la bradul de Crăciun, de unde am luat în mâinile tremurânde darul mult visat. Am sărit de gâtul mamei și i-am promis că nu voi mai greși niciodată. Priveam cu uimire patinele care erau la fel ca cele din vis
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
le arate cum se bea apă. Clo, clo, clo! îi chema când zgârma pământul și găsea vreo râmă. Iar puii veneau fuguța și o trăgeau de câte un capăt încercând să o înghită. Dar, pentru că nu reușeau de la bun început, alergau în jurul ei până ce mama lor o făcea bucățele cu ciocul. Când puii crescuseră ca la o săptămânădouă, pe la mijlocul zilei, toate păsările din curte au dat semne de spaimă. Au fugit și s-au adăpostit pe sub șopron și pe lângă căpițele de
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
piu, piu! Piu, piu, piu! Au rămas dezorientați și înfometați până când a venit bunica de la câmp. Dintr-o privire ea a înțeles totul! Întocmai ca și mama lor, cloșca, bunica a început să-i strige: clo, clo, clo! Ei au alergat către ea, dar când au văzut că nu e mama lor, s-au oprit speriați și neîncrezători. Au început să plângă: piu, piu, piu! și nu au mâncat nimic o zi întreagă. O strigau și o plângeau pe mama lor
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
alea de câmp, pe drum, că-i plac mai mult. Am văzut eu că cele de baltă nu-i plac... Dar unde este Bătrâna? Era aici, aproape...” se sperie Tudorel după ce privi roată cât cuprindeau ochii fără să vadă iapa. Alergă în poienița plină de iarbă grasă în care o lăsase pe Bătrâna cu ceva timp în urmă. Nu era aici și nici în apropiere nu se vedea. O strigă de câteva ori, dar fără rezultat. De obicei, la chemarea lui
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cu putere pe oglinda apei, una câte una. A fost mulțumit să vadă că au atins apa și au sărit de trei-patru ori până să se ducă la fundul pârâului care se lărgea mult după ieșirea de sub pod. Imediat a alergat în poieniță, hotărât să meargă în cel mai rapid pas pe care-l putea face tot drumul până acasă. A apucat lanțul de belciug și a vorbit ca un mare șef: Mergem imediat acasă, Bătrâna. Cu pas întins, fără să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]